Luna aprig edegar

Ca-ntâiul om, aşadar,
Cu mâini tremurânde,
Luna aprig edecar
Vreau s-o prind în unde,

Unde, luna- ban de aur-
În adâncuri saltă,
Albei nopţi fiindu-i faur,
Iar iubirii haltă...

Printre iluzii deşarte
Mă pierd trăgând la edec
Şi-ochiul lunii mă desparte...
De posibilul înec!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara ca o nuntă

Primăvara ca o nuntă, magnifică nuntă
unde nănaşii
LUNA şi SOARELE
aruncă din flori,
plini de-ncântare
----confetti---
peste întreaga suflare
şi unde,
perpetua mireasă-natura-
deleagă privighetoarea să-nalţe cântare
spre SOARE-răsare,
preabunul nănaş.
Cert,
primăvara este o nuntă...
unde şi eu îs nuntaş.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocilă

După ieşirea la pensie
nu putea omul să doarmă,
de grijă!
Vroia să-şi facă groapă boltită
pentru somnul de veci,
să fie ferit de intemperii.
Ce mai, ca-n casă!
S-a strâns omul la buzunar,
a pus ban peste ban
şi-a făcut groapa.
Dar noroc nu a avut de ea.
A murit Norocilă de inimă rea,
când i-a luat Dunărea casa.
Acum doarme în dealul Goicei, printre străini.
Peste groapa lui boltită,
malul de apă al Dunării,
unde se laie şalăii.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea visului

Noapte,noapte intunecata
Luna sraluceste
Si ne arata
Drumul vietii ce va fi urmat
De noi,printre nori.printre flori
Pana vom ajunge
Unde lumea-i buna
Si totu-i un paradis
Unde totul pare cantru-un vis.
Paradisul este visul
Unde totu-i frumos
Unde mergem printre flori
Si plutim pe nori!

poezie de Ganta Elena Daniela
Adăugat de Ganta Elena Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Vreau să plec acolo unde se termină cărările
acolo unde pot să ating cerul,
umbra unui stejar crescut din bătrânime
să-mi fie loc de casă şi ramurile lui să-mi fie acoperiş,
liniştea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil
iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul
atunci când iţi mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori.

Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea
nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase,
pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc,
valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii
primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit.

Vreau să plec acolo în pustietăţi deşarte
unde lumina de alamă nu cruţă niciun gând
topeşte minţi mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân
ce viaţa ne-o conduce cu un orgoliu de jupân...

Vreau să plec acolo unde chipul nopţii îmi surâde
şi-ntunericul mă acceptă ca pe un copil de al său,
acolo în pânza lunii să adorm neîmpovărată
prinsă-n vis să înot cu stele dansatoare
în valsul cosmosului infinit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S

Am doar un gand, poate chiar dorinta
Vreau sa plec, sa ma pierd in neant
Vreau sa ma cuibaresc printre luna si stele
Iar ele ma-ntreaba: "de ce-ai plecat din tine insati"?
Iar ecoul din mine rasuna si cere ajutor
Imi e dor de mine, cum ma regasesc?

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă auzi,
te visez şi te chem
sunt lacrimă pe nisipul fierbinte
tu, unde eşti
te cer cerului, pământului
mă auzi,
e tăcere, veghe şi durere
dacă tu, într-o zi
mă auzi
să vii, să vii, în nopţi târzii
în adâncuri
taina s-o găsim

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheaţi într-un sărut
acut, discret şi inocent
printre sălcii şi salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrăţişează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor şi ţipătul norilor
pe ţărm aşteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde eşti femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
cuvântul tău era o mângâiere lină
tu unde eşti, eu azi nu sunt decât un gând
o mare ne desparte
mi-e dor să plecăm, să fugim spre infinitul iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul Iubirii

Descopăr prin tine o lume mai bună
Chiar dacă viaţa e croită ciudat,
Tu imi oferi o stare divină
Ca într-un dans ce o iubire a brodat.

Lasă-mi privirea să te mângâie,
Să extragă definiţia perfectă a buzelor fierbinţi,
De unde am smuls poeme şiroaie
Şi săruturi cu care tu mă alinţi.

Vreau să mă pierd în braţele tale,
Să descopăr emoţii tăinuite pe marginea lor,
Să-ţi dăruiesc elixirul iubirii reale
Să abandonăm canoane pentru că nimic nu e întâmplător.

Trimite-mi un sărut ce ajunge la steaua polară
Ce imi provoacă frisoane fierbinţi,
Iubirea să fie un spectacol de gală
Unde tu eşti regina iar eu sunt un prinţ.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna în mijlocul toamnei

Norii asfinţitului se adună-n depărtare, aerul e limpede şi rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumuseţea acestei vieţi şi a acestei nopţi se va sfârşi,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde începe începutul

De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac îşi pierd elanul
în miez de vară când îşi scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia şi pe mine să zbor spre stele;

De unde începe dragostea şi cât va ţine?
de unde ştiu că mă iubeşti tu doar pe mine
de unde ştiu că sufletu-ţi mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde ştiu că tu exişti, că nu eşti doar o-nchipuire
un dans al minţii, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleşit de prea mult dor,
de întrebări şi nenţelesuri, de strigăte de ajutor,
De unde începe începutul?

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dai şi unde crapă

Plânge Eva ca o proastă
Şi nu poate să-nţeleagă:
Ea-i făcută dintr-o coastă,
Iar Adam nu are-o doagă!

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii

trec nopţi, trec zile, trec ani
străini printre noi
tu ai venit, eu am plecat
o poartă s-a închis, timpul ucis
atunci, unde suntem noi
de ce mai caut inutil un doi
curg nopţi şi totuşi te întreb
de ce ai mai venit
tu pleci,
sunt clipe reci
eu nu stau
şi paşii trec
se împletesc iubirile în gând
perechi, perechi
pe unde uneori mai trec
mereu te pierd
te regăsesc în taina primului sărut
furat, muşcat, demult
când rătăceam îmbrăţişati
în acel parc, la margine de veac
aştept să vii prin stropii cruzi de ploaie
eu ştiu că te iubesc
de restul nu îmi pasă
dau de pereţi cu sticle şi pahare
în noaptea asta am să-ţi bat în poartă
să caut îngerul din cer
să-ţi cer, să-ţi cer să-mi fii aleasă
femeie, chip cioplit de Dumnezeu

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU-MI DORESC PALATE!

"Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia
şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură."
(Matei 6: 19)

Eu nu-mi doresc palate aurite
Şi nici bijuterii sau nestemate,
Eu am comori de vise ferecate
În cerurile-atât de mult dorite
.
Căci le-am văzut cu Saul în lumină,
Când spre Damasc el şi-a aflat menirea,
Ca el m-aplec acum cu fruntea-n tină,
Descoperind că-i mai de preţ IUBIREA.

Şi nu mai vreau măririle deşarte,
Nici toate avuţiile adunate –
Gunoi de care Cerul se desparte
Când duhul trece în eternitate.

Vă las dar, vouă, aurul de jos,
Eu îmi doresc averi nepieritoare
Acolo-n Cer, unde Iisus Hristos
M-aşteaptă la-nvierea viitoare!

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub a lunii seceră

Ochiul lacului adoarme
Legănat de vălurele,
Dinspre sat se aud larme
De lătrat de câini, la stele!

Ielele un pic zălude
Ies la margine de lac,
Greierele se aude
Secondat de un brotac.

Paserile dorm în trestii
Ce foşnesc precum mătasea,
Braconierii prind cu ostii,
Peştele ce-l scapă plasa.

Sub a lunii, grea seceră,
Hoţii-mi dezarmează arma,
Dorm şi eu şi-o baiaderă
Voi visa când cade larma.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune
unde se termină ziua
unde începe noaptea
nu folosi cuvinte vane
cuvinte lumeşti
nu spune
unde începe pământul
unde se termină cerul
nu spune până unde eşti tu
nu spune de unde începe Dumnezeu
nu rosti vorbe deşarte
eliberează-te
de vanitatea goală a vorbirii
cugetă în linişte profundă
desăvârşită
până când atingi gloria de a fi
tăcut – fără gânduri.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Ştiu:
Mă iubeşti,
Mă deteşti,
Mă priveşti,
Mă ignori,
Mă visezi,
Mă rechemi,
Mă cauţi,
Mă întâlneşti,
Mă înconjori,
Mă implori
De acolo,
De unde sunt,
De unde nu mai suntem,
Nu mai sunt...
Mai revii,
Mai încerci,
Mai şopteşti,
Răvăşeşti
Un amurg.
Iluzii lansate,
Pierdute
În labirinturi
De tine create,
Prea mult,
Prea deşarte...
Da!
Nu voi fi
Niciodată
A ta!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!