Disperările lui Dumnezeu
sunt blesteme în lume ca niște limbi de foc
care pârjolesc vise, speranțe, iubiri
senzație halucinantă în tenebrosul joc
al morții fără milă pusă pe cotropiri.
sunt tragedii și drame aproape de noi
teroarea încolțește ca scaieții în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrențe de fericire -s suspendate în timp.
când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.
prozeliții morții fac cu viața rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre tornade
- poezii despre timp
- poezii despre teroare
- poezii despre război
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Aproape totul cade pradă uitării. Și acest mare război, și morții care nu se vor mai întoarce niciodată, toate ajung să aparțină unui trecut îndepărtat. Viața de zi cu zi pune stăpânire pe noi și multe lucruri importante sunt împinse înafara minții noastre ca niște stele vechi și înghețate. Sunt prea multe amănunte care ne frământă gândurile cotidiene, prea multe lucruri pe care le avem de învățat. Deprinderi noi, cunoștințe noi, tehnici noi, cuvinte noi. Și totuși, oricât timp am lăsa să treacă, orice s-ar întâmpla pe parcurs, sunt evenimente care nu se uită niciodată. Sunt amintiri care rămân neclintite înlăuntrul nostru, ca o piatră de temelie.
Haruki Murakami în Kafka pe malul mării
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre învățătură
- citate despre viață
- citate despre trecut
- citate despre timp
- citate despre stele
- citate despre război
- citate despre moarte
- citate despre gânduri
- citate despre gheață
Cenaclu virtual
în miez de noapte întâlnesc steaua mea
mereu mă sfătuiește ca o soră dragă
să ocolesc demonii trecând de lume rea
viața mea sa fie dulce ca o fragă.
la cenaclul cu luceferi sunt prezentă
slove de lumină povestesc și eu
sunt la școala vieții nu sunt repetentă
cu teza credinței ajung la Dumnezeu.
îngerii mă ridică pe valuri turcoaz
și pe creste de munte aproape de cer
unde disip tristețea și fac haz de necaz
vise mari, speranțe azvârl în eter.
în mirabila noapte sufletul e treaz
lumina stelară dezleagă oricare mister.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre umor sau poezii despre tristețe
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre batjocură, poezii despre noroc, poezii despre ghinion, poezii despre foc sau poezii despre cuvinte
Metamorfoză
iubesc vibrațiile care se nasc din fericire
lasă mult în urmă temerea și tristețea
când muzica respiră acorduri de iubire
destramă misterul etalându-și finețea.
iubesc gândul ce înfrânge esențele morții
care desfigurează iluzia și fantezia
în aparențe mă declar de partea vieții
în ceasuri de tihnă muzica mi-e frenezia.
gânduri în noapte au precizie misterioasă
un laconism tulburător agită vise
în adierea amintirilor mă simt voioasă
mă conversez cu vântul din rațiuni admise.
asist cu conștiința la metamorfoză
uneori sunt lotus alteori sunt roză.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri sau poezii despre roz
Pe patul morții, în plin proces
Se căiește-ndurerată,
Tot cătând spre propriul fiu,
Că l-a dat în judecată
... Prea târziu!
epigramă de Ioan Toderașcu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moarte
Stafia Morții...
În strălucirea neagră, inertă și hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o țâță ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorții uns,
Să mă prefacă-n lume în fel și chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere și șoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...
Și cine sunt în fața sorții?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot și nicăieri
Dar sunt Stafia Morții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre negru, poezii despre frică, poezii despre fantome sau poezii despre cucuvele
Ultimul joc
demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credința pură
azi țipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi și mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini și cale
aici trăiesc cu morții vii
și drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esența vieții
și scriu la toți cu lacrimile morții
ei au fugit cu toții, toți netoții
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieții
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
și am jucat la masa sorții
destinul vieții și al morții
a mai trecut gândirea, clipa
eu am rămas la porțile cetății
să joc un joc nebun cu morții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre principii, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.
Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Și mă voi duce...
Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.
Moartea stă pe viața mea.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre văduvie, poezii despre sărăcie, poezii despre sunet, poezii despre sinceritate, poezii despre rușine sau poezii despre pensie
Jocul sorții...
Viața e un joc al sorții,
poate-a cerului beție,
care-ascunde astăzi morții,
cu speranța să re-nvie.
Șoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.
Câți pierduți în multe vise,
ori în jocurile minții,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toți sfinții.
Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranțe pregătite.
Curge beznă sau lumină,
vei pleca cu tot alaiul,
dar în liniștea deplină,
unde-i iadul, unde-i raiul!?
Dacă crezi în jocul sorții,
ai un pas spre miluință,
iartă-i pe toți vinovații,
care calcă pe credință...
poezie de Mihail Janto (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre testament, poezii despre sfinți sau poezii despre rai
Gelozie
Atât sunt de gelos, încât îmi vine
Să te ascund adânc în catacombe
Și-apoi, anxietatea-mi să se-aline,
Să potopesc Pământu-ntreg cu bombe!
Ca nimeni între noi să nu se bage,
Te-aș duce, azi, departe, în pustiu
Si-n jurul tău m-aș apuca și-aș trage
Cu foc automat în tot ce-i viu!
Ți-aș pune pe figură văluri mate,
Mănuși în mâini, picioarele-n botine,
Să nu inspire gânduri necurate
Vederea pielii tale albe, fine.
Pe cel ce se apropie de noi,
Privindu-te atent în timp ce trece
Și, fluierând, se uită înapoi,
L-aș împușca atunci, cu sânge rece!
Pe șeful tău, ce știu că te alintă
Atunci când îți întinde câte-o filă,
L-aș pune la perete ca pe-o țintă
Și foc cu foc aș trage, fără milă!
De te-aș găsi, ferească Dumnezeu,
Fflirtând cu unul, chiar din depărtare,
Aș năvăli asupră-i ca un leu
Și, chiar în timp ce-ar implora iertare,
L-aș arunca de la etaj în gol,
Apoi i-aș trage-un glonte-n scăfârlie...
Atât că, deocamdată, n-am pistol
Și-n plus, eu sunt un om de omenie.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gelozie, poezii despre șefi, poezii despre sânge, poezii despre mâini, poezii despre lei sau poezii despre iertare
Depresie VIII
E-un aer de sobrietate
În tot ce fac și tot ce spun...
Cândva, eram copil nebun
Azi, mă gândesc prea des la moarte.
Și-albastrul bolții, preaînalt,
Îl tot privesc cu-nfrigurare...
Oare sunt gata de plecare
Spre Cer, spre iad sau spre neant?
Și, totuși, sunt legat de lume
Căci, câteodată-i chiar frumoasă...
Dar când tristețile-i m-apasă
Întunecimi vin să mă-ndrume
Către tărâmuri neștiute
De nimenea dintre cei vii...
Visez limanuri albăstrii -
Dar și genuni de vânt bătute.
Nu știu-aceste gânduri sumbre
De unde și de ce îmi vin...
Oare-ale zilelor venin
Mă tot împinge către umbre?
Și tot mai des, regrete-amare,
Se zbat în suflet cu duiumul...
Viața mi-a trecut ca fumul
În plângeri sterpe, solitare.
În timp de toate-am săvârșit
Și am simțit ce e iubirea -
Căci să iubesc mi-a fost menirea
Deși, adesea-am și urât.
... E-un aer de sobrietate
În fapte și în tot ce spun...
Mi-e dor să fiu copil nebun
Dar știu că asta nu se poate...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate
Decadență
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.
în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre natură
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trădare, poezii despre superlative sau poezii despre seară
Întrebări fără răspunsuri
sunt mii de întrebări fără răspunsuri
de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii?
de ce se ruinează vieți cu neajunsuri?
spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii?
de ce mor suferinzii în singurătate?
de ce ne pleacă medicii în tări străine?
e trist și Dumnezeu într-o eternitate
înconjurată de deșert și de ruine.
neamul îmbătrânește inundat de probleme
de ce sunt guvernanții așa incompetenți?
conștiința nimicului atrage blesteme
și țara se umple cu delicvenți.
de ce oamenii îndură amar și anateme?
de ce nu-s precum îngerii-n iubire consecvenți?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Mi-e frică doar de boală, bătrânețea nu mă sperie. Este o vârstă frumoasă, care aduce în schimb perspectiva și înțelepciunea. Mi-e teamă doar de perspectiva morții, mă doare să pierd câte o persoană dragă, devin tot mai sentimental cu timpul și-mi dau seama cât au contat în viața mea anumiți oameni care azi nu mai sunt. Cât despre mine, mi-aș dori o moarte comodă, senină, fără aventuri.
Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre înțelepciune, citate despre vârstă, citate despre sperieturi, citate despre schimbare sau citate despre prezent
Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre inimă sau poezii despre frunze
Pe valea suspinelor
nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieții în câmp pustiit
emoții ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfințit.
soarele e singur într-un deșert arid
cu oaze de iubire rare și mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.
amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieții e prezentă și moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.
pe valea suspinelor speranțe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre oaze
Gânduri insomniace, noctambule
sunt multe nopți la rând de când nu dorm
poate că visul a ajuns prea greu de dus
nu pot să cred că treptat mă transform
într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus.
caut pacea, liniștea, iubirea, mântuirea
caut gânduri limpezi proaspete echilibrate
seninul universului care aduce împlinirea
a sute de speranțe ce au însemnătate.
cerul își etalează splendoarea străveche
Luna se plimbă agale cu nimb argintiu
cu alaiul ei de stele care stau de veghe
să nu se simtă nimeni printre ele pustiu.
pe oceanul cunoașterii am cucerit o leghe
unde viața și moartea într-o luptă le știu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre plimbare, poezii despre pace sau poezii despre ocean
În Iadul plin de jar ...
Din floare-n floare gându-mi rătăcește,
Și-n zborul său fantasme întâlnește,
Oricât aș vrea să nu-mi mai iasă-n cale,
Ele apar, regret că..... Sunt letale.
Aș vrea măcar, petala să-mi rămână,
Să o privesc, apoi s-o iau de mână,
Zâmbind să rătăcim, spre porțile deschise
Și astfel să-mi dispară, fantasmele din vise.
Dar.... visele sunt vise, fantasmele apar,
Nu-mi pot stâlci dorința, că-i plină de amar,
Acesta mi-e destinul și... totu-i în zadar.
Mă scald, plutesc, visez, în Iadul plin de jar.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iad, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Temeri
Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...
Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;
De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.
Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.
Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...
Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă