* * *
Mi-ai furat inima mea
Și-a căzut din cer o stea.
Cerul e plin de lumine,
Steaua mea varsă suspine!
Mi-a furat inima mie,
Zarea toată-i sinistrie.
Zorile îi dau năvală
Și tristețele îmi spală...
Verdele mă tot veghează,
Șoaptele îmi scânteiază,
Gândul meu curat e mut,
Ape stau la sfat mai mult...
Fulgeri noi vin, se strecoară,
De-mi dau aripi să zbor iară!
sonet de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre sfaturi
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre curățenie
- poezii despre aripi
- poezii despre apă
Citate similare
Iară eu, lumina mea...
Se năștea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!
O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!
O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre seară, poezii despre rouă sau poezii despre Calea Lactee
Ecou de pași
Clampa ușii amorțită,
Doar ecou de pași târzii...
Noaptea vine cu ispită:
Cine ești? Te rog, să-mi spui!
Valuri de-ncercări coboară...
Frig. Revin de mii de ori,
Doar tăcerile-mi doboară
Umbra zilei fără zori...
Sfâșiată de-așteptare
Inima din cuib sărea,
Pașii-mi cer să meargă iară,
Să te întâlnească ar vrea!
Dau să plec, dar, spune unde?
Vreau să stau, dar nu știu cum?
Geana cerul îmi cuprinde,
Eu îi mângâi chipul viu!
Îmi displace, revin iară,
Vin, te chem cu dor: sunt eu!..
Stă planeta din mișcare...
Gol sufletul trist al meu!
Umbre, umbre-n siluete
Vin pe rând, în rând plecând,
Tristă-i viața pe-ndelete,
Când iubești plângând!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre planete
- poezii despre noapte
- poezii despre mișcare
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
M-a trezit tristețea-n zbucium,
Recele-i fior de nea
Îmi răscoală și-mi străluce
Scânteieri de altcândva.
Pași timizi se mai strecoară,
Cântărind cea clipă-a mea,
Ca nămeții dau năvală
Să mă ducă, să mă ia!
Vârcolaci de gând m-apasă,
Chinga inimii durea,
În pornire nemiloasă
Eclipsa răsplătire vrea...
Am s-o las! O să dispară...
Păsul nu e cel mișel,
Aștepta-voi să apară
Noi speranțe-n sânul meu!
Năucit în căutare,
Nu vedeam, nu auzeam
Cum renaște o clipă iară
Prin noianul ce-l aveam!
Azi, ridicolă privire
Mă domină lin, tăcut
De mă îndeamnă-n prevenire:
Nu mai căuta-n "demult..."
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre vârcolaci, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre eclipsă
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie și steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Și îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet și-ntinde peste cer urzeala
Și hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborșește ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau și adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nțelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!
poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre posibilitate, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre mâncare
În fereastră
Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbești!
Ești lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi privești,
Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ți-e mire
Când din slavă te cobor.
Ai ieșit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".
În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă ești;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu povești.
Hai, coboară și te-așează
La acest ospăț regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre nuntă, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre cărți
Undeva, între pământ și cer
Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.
S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul
De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea
Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!
poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă sau poezii despre durere
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre chitară sau poezii despre cadouri
* * *
Bate inima-n ecouri,
Vâsle tâmpla îmi cerea,
Prea vicleană ți-e prezența,
Prea sublimă-i clipa mea!
Transpirații dau năvală,
Gărgăuni în vârcolaci,
Aripile mă lansează
De sărut cea boltă a mea.
Văd în cercuri de parade
Unul sfânt e: Dumnezeu!
Ceilalți nu-s decât iscoade
Între bine, între greu!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, poezii despre negru sau poezii despre miezul zilei
Ce simte inima mea
Iar mă cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.
Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.
Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.
Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.
Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.
poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre ochi
Aripi
Prin al vieții mare poate, mintea mea o rătăcesc,
Și de bunăvoie singur cu speranțe m-amăgesc,
Îmi creez năluci de aur, întâmplări nepomenite,
Urmărindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, și când umblu, și când stau,
Îmi pui aripile-albastre ce avânturile-mi dau;
Nu e stavilă pe care să n-o trec prin cugetare
Și-ntâmplările-așteptate le aștept fără-ncetare!
Aci dau de o comoară ce se află-n al meu drum
Și mă-mbăt de bogăție cum te-mbeți de un parfum.
Aci văd că tot poporul mă ridică la mărire,
Fermecat de-o vorbă numai, de-o mișcare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au să nască vin pe rând
Cu minuni strălucitoare ca să umple al meu gând.
Aci-n fruntea unei oaste vitejești mă văd deodată,
Coifurile scânteiază, tobele încep să bată...
Aci statele din lume vânturându-le, în mine
Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine.
Aci singur și de lume izolat, adâncul cer
Îmi deschide poarta sacră a obștescului mister
Și cu gândul ce sclipește la lumina poeziei
Văd în stelele de aur alfabetul veciniciei!
Aripi! printre câte visuri poleite mă purtați!
Câte raze pe-a mea frunte puneți dacă vă mișcați!
De cât soare acest suflet nu mi-l umpleți? Ce splendoare
De albastru și de roșu nu-ntrevăd mângâietoare!
Câte perle de-armonie se deșiră-n jurul meu
Când prin inimă mă faceți să vorbesc cu Dumnezeu!
Aripi! Voi sunteți misterul ce mulțimea nu pricepe,
Focul sacru ce sub tâmple lumile și le concepe,
Șoaptele ce se preschimbă într-un cântec nesfârșit,
Dus de-a îngerilor voce pân la cer nemărginit!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre voce
Hoțul meu drag
Mi-ai furat la-nceput o privire,
apoi mi-ai inundat irișii cu lumina ta.
Priveam amândoi în aceeași direcție
și vedeam un curcubeu năbunatic,
care se apropia grăbit de noi
întinzându-se la picioarele noastre.
Mi-ai furat o atingere, o strângere,
o mângâiere și o sărutare de mână.
Luminile curcubeului m-au orbit
și fără nicio prezență de spirit
m-am adâncit în brațele tale
simțindu-mă mult ocrotită.
Mi-ai furat un zâmbet mirat și întrebător,
apoi sărutul buzelor înfierbântate,
petale de maci în lanul trăirii
îmbelșugate de seninul clipei.
Mi-ai furat inima și trupul
și ca un ostaș viteaz, bine înarmat
m-ai convins să nu opun rezistență,
ba mai mult, să cedez necondiționat
și supusă te-am ajutat să mă cucerești
și să-ți construiești în mine bun locaș.
Te-ai jucat cu mine, m-am jucat cu tine,
astfel am intrat împreună într-un dans miraculos,
legănându-ne pe firul de borangic al iubirii
împletite strașnic cu dibăcie deplină.
Mi-ai vindecat suspinul, apoi plânsul,
mi-ai alungat îndoiala și griul taciturn,
care mă locuiau de mai mult timp
și mi-ai deschis inima ferecată
cu lacătul unor vremuri apuse.
Mi-ai zburat prudența de a suferi,
mi-ai dat aripi să visez aievea
și să zbor precum zmeul copilăriei
peste marea învolburată și munții înalți
din lumea în care trăim.
Dar, să știi că nu ești un hoț desăvârșit,
pentru că eu, cu bună știință
ți-am deschis ușa atunci când îmi căutai
ochii, mâna, brațele, gura, inima,
deoarece știam că doar astfel,
eu și tu vom deveni un singur HOȚ,
iscusit și însetat de iubire.
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre înălțime sau poezii despre știință
Veșnicul meu
Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.
Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
Să-ți las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.
Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.
Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.
Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.
Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.
Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.
Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.
Am să te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Albi porumbei dau în zbor
Spre depărtarea albastră
Am dat porumbița-n zbor,
Să-ți aducă la fereastră
Iubirea și al meu dor.
N-am știut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că așterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.
Mă doare sufletul mamă
Că nu mai ești lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie și mie bine.
Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am și eu steaua mea.
Dorul meu aș vrea să zboare
S-ajungă, mamă, la tine.
Să-ți aducă alinare
Și iubire dela mine.
Din pragul casei părintești,
Albi porumbei dau în zbor,
Să-ți aducă, mamă, vești
De la al tău pruncușor.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre porumbei, poezii despre mamă sau poezii despre albastru
* * *
Veghează bolta singurea...
Sunt aici! Ea nu mă vrea!
Întind mâinile spre ea...
Ea-nconjoară partea mea!
Repetam: Fii mai miloasă!
Inima mi se rupea,
Însă ei, nici să îi pasă,
Nori mai negri-mi trimitea...
Cerc s-o prind, ea-mi trece calea,
Să mă vadă ocolea,
O chemai: Hei, surioară!..
Doar ecou-mi răspundea...
Ploaia-mi mângâia obrajii:
Prea terestră-i viața ta!
Prin călătorie fagii,
Să mă însoțească-ar vrea...
Dar ea trece și-mi lansează:
Ai o viață,
O veghează,
Fii destoinic pentru ea!
Aștept cerul să mă vadă,
Să mă prind în joc cu el,
El o stea îmi luminează!..
Vieții mele sunt fidel!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre jocuri sau poezii despre fidelitate
Eu și sufletul meu
Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine și tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!
Ești tristă mereu și pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe fața ta tristă văd astăzi noi riduri
Și ochii îți sunt triști, și gâdul pierdut
Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ți pun
Alinare să-ți dau, durerea să-ți iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup și suflet, iubire să-ți dau.
Ridică privirea și ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viața, profită de ea!
Autor: Elena Bulancea
poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre pace
Sub steaua versatilă
steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.
steaua mea mă-nvață să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creștet un azuriu nimb
o seamă de emoții vibrează sub piele.
steaua mea îmi pregătește veșnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrânețea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.
steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul și atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre muzică sau poezii despre hărți
Imperiu pe inima mea
plini de dor, inrositi,
sunt ai mei ochi
secata de rusine,
indurerata de despartire,
fata mea te uraste.
fara priviri in oglinda,
dezamagirea imi inchide sufletul
usa e inchisa
nu te mai astept acasa
nu te mai astept la noi
nu mai exista noi
ai ucis inocenta
ti-ai ridicat nenorocitul
de imperiu pe inima mea
mi-ai furat tot
toate cu un scop si pentru un ideal
canta acum
urla acum
loveste-ma acum,
iarta-ma si iubeste-ma
ramas bun.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre idealuri, poezii despre fete sau poezii despre existență
Ce frumos sună "mi-ai cucerit inima", sau "ai pătruns în inima mea", sau "mi-ai furat inima", atunci când ai cucerit pe cineva pe care-l iubești și care te iubește. Dragostea este singura formă de cucerire în care cel cucerit își iubește cuceritorul și singura formă de hoție în care hoțul este iubit de cel furat.
aforism de George Budoi din Dicționarul dragostei (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre inimă, aforisme despre frumusețe sau citate de George Budoi despre frumusețe