Un soldat în genuchi cu baioneta - soldatul din trup
azi ca și ieri am înțeles o parte din sensul existenței mele
m-am dat cu cercul până m-a luat naiba cu el în șapte
ridicam sprânceana treceam pe lângă bocanci fluieram pe străzi
ca un hoinar la drumul mare eram pesemne un evadat
dornic de libertate și fără grija de mâine
mă salutam ca un soldat în marș
aveam epoleții la vedere plângeam de fericire cu ei pe umăr
da sunt da exist uite calc iarba calc mocirla
sunt viu și lângă mine stă inamicul cu buza crăpată ca la iepure
e om pentru asta trebuie să lupte ca să știe cum să moară
nu din genunchi nu din încheieturi căderea
cu epoleții pe umeri repet sir cu epoleții pe umăr
aici se moare drepți
nu ai părinți ești unic trupului tău
dezlegare din susuri mărșăluire
nebunul care te strigă nebunule
tu as besoin de tenir bon
la chute ne se fait pas à genoux
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre existență
- poezii despre armată
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre sprâncene
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
Citate similare
Cine sunt eu?
azi sau poate ieri
cine azi mai știe cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume și viață alungat
din ochi țâșnea o văpaie
nu am văzut și am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
și dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat și greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre parcuri sau poezii despre gânduri
O păpădie calea păpădiilor
(evadarea din timp)
eu partea aceasta din viață nu o cunosc
ea vine dintr-un timp în care omul nu știa salutul
vestirea se făcea tacit de la suflet la suflet
fără flașnetă ori bici
nebunule mă auzi
să mi te-alături în delir
auzeam în galop și-n beznă cum crește cercul
pata de vin cum să mi se încrusteze cu numele tău în palmă
ca orbul alergam da ca un biet orb
căutam să văd
în care zid să te zidesc
sub care păpădie să-ți dau drumul
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre cunoaștere sau poezii despre creștere
Sărutul de azi
dat mâine într-un tramvai
suspendat pentru vecie
te-am sărutat și ieri când eram
pe o linie de tramvai mâncată
de mărăcinii de-o palmă
crescuți să-mi crape buza
de la sărutul pătimaș dat
luat fără acte într-o copertă
de carte veche al unui pretins
poet care te sărută și mâine
din cauza unei promisiuni
făcute ieri și azi într-un tramvai
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre tramvaie, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre mâncare sau poezii despre cărți
Albinuțele. Minuscule ființe, care fac minuni. Acești ostași în uniforme galbene, din polenul florilor-de-soare, cu epoleții negri. Militarii din cartierul Militari: în lupta mea, pentru Vindecare.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre armată, citate despre negru, citate despre galben sau citate despre albine
Tu stii...
Nu vreau să mă trezesc
într-o zi bătrână cu toată pleiada de
spaime că vei rămâne atârnat de fotografia
cu care adorm și-mi alung îngerul
să te sărute în fiecare noapte,
mi-am dat voie să alerg desculță
după pașii tăi hai hui
printre străzi fără nume,
trebuie să-i aduc în lumină
fără să-i persecut că lipsesc de lângă mine,
tu știi,
nu mi-aș lua rămas bun de la fructele necoapte
pe care de altfel
le-am aștepta sfioși să se coacă,
apoi ne-am împletici cu gustul lor
până ne-am transforma într-un copac
ce sprijină cerul.
așa,
până nu devin o senilă incurabilă
de amabilități banale,
am să te caut în aceeași mare
în care mi-ai sedus mâinile și gleznele,
știu că te voi găsi,
mi-am agățat un umăr de aripa
unui fluture din care ți-ai luat culoarea
stiu sigur că ești,
mi-a fost de ajuns să mă încolăcesc peste gândurile tale,
te aud cum mă strigi peste ape,
peste frunze,
ca pe femeia din sângele tău,
din inima ta,
din copacul crescut până-n cer,
din fluturi,
din cuvinte.
Tu știi că nu mori niciodată.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fluturi
- poezii despre copaci
- poezii despre îngeri
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre noapte
În realitate fac pe mine de frică
Atât de supărat eram când urcam la tine.
Atât de supărat încât am uitat să mă opresc și am continuat să urc.
Am văzut că nu eram nicidecum singur, treceau pe lângă mine oameni care coborau
cine știe de când și până. Ajungeam din urmă oameni mai supărați, mult
mai îngândurați decât voi fi eu vreodată. Îi întreceam fără grabă, ca într-un vis,
ca într-o amintire în care hoinăresc într-un mall în timp ce cineva drag trage să moară,
si mă mint că am emoții pentru marea trecere a sufletului său,
dar în realitate fac pe mine de frică, simt în acea amintire
că voi urma eu. Așa e când îți moare cineva foarte apropiat, atunci e ca și când moartea
te bate pe umăr dar nu te întorci și tu, este suficient persoana dragă,
tu bocești, dai de pomană să uiți, dar nu te întorci și ai o jenă pe umăr tot restul vieții, trăiești cu ea, o
porți ca pe un epolet. Ce sus stai!, mă gândeam că o să îți spun prima oară când o să ajung la ușa ta
pe care scrie Fam. Escher, dar ușa ta nu se zărea și asta (ca să fac o rimă)
nu mă deranja. Simțeam că se depărtează pe măsura pașilor
sau chiar pașii mei o îndepărtau. Stai mai sus decât se gândeau anticii
Că ar sta Divinitatea, am continuat să îți spun în gând.
Și m-am simțit ca și când ai fi auzit, ca și când te-ar fi supărat ironia și
ai fi sângerat ceva care s-a dovedit mai târziu, după momentul nostru amoros, a fi un regret nedefinit.
Neștiind ce să îmi spui ai tăcut în gândul meu privind prin tâmpla mea
la oamenii care treceau sau pe lângă care treceam urcând spre tine.
O părere de rău m-a cuprins că îți spusesem ce ți-am spus. Și în plus de asta urcam nu mă puteam opri
să te iau în brațe și așa mai departe. Treceam pe lângă oameni după cum bine vedeai și tu prin tâmpla mea
și asta îmi ocupa tot timpul. Ce frumos e la tine aici sus!, am încercat să refac dialogul
dar deja auzisei ce spusesem prima oară, așa ceva nu se uită, nu se șterge, se poate
Ierta dar mai mult nu, chiar dacă a fost în gând. toate astea le spunea chipul tău. Tăcutul. Chipul
tău se desprinsese de ființa ta, de epiderma fără cute,
în timp ce urcam spre tine și restul corpului tău se depărta de locul în care trebuia să ajung,.
Și mâna mea îmbrăca o mănușă din praful de pe balustradă, așa cântăream trecerea timpului
spre tine. Mă gândeam să îți spun una bună auzită pe scară în treacăt,
despre un mort care după mii de ani (cel puțin) iese din groapă și fiind beznă, pentru că venise
între timp bezna mare, a continuat să urce, pentru că nu vedea pe unde se află.
La fel și alți morți, unii cădeau pe lângă el, era o vânzoleală ca în amintirea mea din mall.
Dar am auzit doar bucata asta de când tot urc, fără să
aflu finalul, fără să ajung la tine. Urc fără să mă pot opri, fără să te pot
opri ca să te ajung din urmă, să ne continuăm drumul, să îți țin în gură chipul de ceafă
ca pe un pui de pisică.
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre amintiri, poezii despre visare sau poezii despre tăcere
Ieri, mâine, azi ...
Ieri, mâine, azi, sunt pașii tăi și urme
Lăsate pentru alții mărturie,
În care pot urmașii tăi să scurme,
Din care pot trecutu-ți să-l învie.
Uită de ieri, nu mai râvni la mâine!
Gândește-te că azi îți bate-n poartă.
Croiește-i drum iubirii tale, soartă,
Stâmpără-ți foamea hulpavă, de câine!
Un ieri ce a fost dat pradă uitării,
Încremenit în a uimirii spaimă,
Din care ți-ai clădit, cu grijă, faimă,
Pe stei de munți, pe-altarul așteptării.
Un azi ce va fi ieri până la ziuă,
În care ai bătut doar apa-n piuă
Ce a trecut, în zbor, ca o părere
Purtat de timp, pe clipele aptere.
Un mâine ce la orizont se zbate,
Din drumul tău fiind a mia parte.
Ori, cine poate ști, doar o clipită,
Din viața ce ți-a fost demult ursită?!
Trăiește-o pân' la ultima suflare!
Arză ca flacăra de lumânare!
Căci roata timpului, urât, ca hidra,
Întoarce pentru veci, perfid, clepsidra.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre munți, poezii despre lumânări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lumină, poezii despre icoane, poezii despre stele sau poezii despre neodihnă
Aici nu ne va iubi nimeni
aici în orașul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poți
poți fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluțiuni
ține bine minte
spațiul acesta hectic de febră
și multă speranță în care numai de asta
pentru că poți
ți-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poți
poți muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
șapte sute de kilometri
în care mierea
va curge-napoi de la tine la mine
ca niște cuțite
urmate de roți și un mare număr
cu soți
căci numai de asta
ți-am dat un sens
deși
ține minte ce-ți spun
ești cel ce va purta
pijamalele închisorii
și capul meu pe
platou
numai de asta
îți dau titlul ăsta scurt
de erou
numai de asta se joacă muritorii
cu stelele
de asta e vânt
o furtună de îți cad dinții
de asta sunt eu o femeie electrică
care tunde iarba
într-o masă
netă
și strigă după tine
hai
ia și bagă aer în pompa aia până ne faci
de un dor absolut
și nebun
de-o planetă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre soț, poezii despre planete, poezii despre panică sau poezii despre oraș
Globus
Nu m-am gândit niciodată până acum (și gândesc aproape de când mă știu)
că întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele școlare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
și nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie să dai totul pe teren,
cum zic fotbaliștii, și să te prezinți ireproșabil
ca la un circ cu maimuțe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.
Nicio întrebare nu trebuie să stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face să ne gândim
dacă viața merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis că trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine știe mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoașterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculații aburinde
și ridicări tardive din umeri", îmi veți răspunde.
Este adevărat,
tăcerea fiind una dintre puținele dovezi
care atestă faptul că oamenii mai pot fi încă sinceri cu ei înșiși
(chiar și în proporții infinitezimale)
printre atâtea viscere înmiesmate și împachetate frumos,
ca în povestea cu merele și viermii din oficiu.
Viermii aceia vitali care se înfruptă din măduva esenței!
Altfel spus:
stai cu picioarele pe birou, ca tot omul,
când simți că s-au terminat toate comediile răsuflate
și nu mai ai baterii să asiști la o cină romantică după o zi plină de realism,
și te mai uiți la epoleții patriei
cum încearcă ei să își plimbe organele acustice în spațiu
printre circumvoluțiunile rătăcite
ale consumatorilor de gărgăuni,
ca niște ologi care își plimba cățeii flegmatici
prin grădinile cu trandafiri erecți ce stau să lăcrimeze.
Și poate o să mă întrebi siderat: "Care epoleți, omule?"
"Cum, vrei să-mi spui că tu nu știi despre ce este vorba?"
(O să-ți răspund eu puțin demobilizat.)
Epoleții aceia atotștiutori & pluripotenți
ale căror buze s-au topit demult pe paginile pline de transpirație.
Epoleții aceia contorsioniști care se aruncă în fiecare cuvânt
cu flexibilitatea măgarilor cuprinși de iubiri toride
și care trec în salturi triumfale din sedile în sedile;
și se aruncă spre cele mai abrupte înălțimi
pentru a rupe un codru proaspăt din pâinea cerească,
pe care-l vor împărți apoi, frățește, cu susținătorii lor
suferind de jurispotență.
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre plimbare, poezii despre iubire, poezii despre om și maimuță, poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre viermi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Un prun pe un deal - singurul prun de pe deal
eram ca un sâmbure prins de pământ
când am pus urechea la adăpost să nu aud
cum cresc
și pierdeam vremea prin livezi
fluieram hoinăream tot ce întâlneam
până și întâmplarea
uitarea din altă viață
iz crud
așa formasem o așezare în mine
uneori mutul vorbea din scripturi
atunci îmi duceam din gânduri pe un pod
departe
odată am fost și eu acolo prin lume
se umbla cu cerșitul și cu inima la vedere
dacă muream din prea multă iubire ne ascundeam
fiecare în căciula celuilalt ca să nu simțim gust de trup
aceasta poate fi o poveste
dar eu am numit-o singurul prun de pe deal
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre uitare, poezii despre poduri, poezii despre inimă sau poezii despre creștinism
Aproape orice om care azi e sărac, depresiv, nefericit, a luat decizii care l-au dus pas cu pas spre acest deznodământ. Tot pas cu pas se poate întoarce din drumul greșit pentru a merge pe drumul bun. Mai mult, dacă vrea, poate și alerga. Totuși, mulți aleg să nu își asume responsabilitatea pentru ceea ce sunt și ceea ce au. Nefericirea de azi nu e vina lor. Dar deciziile de ieri, alea ale cui sunt?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nefericire, citate despre vinovăție, citate despre trecut, citate despre sărăcie, citate despre responsabilitate, citate despre prezent sau citate despre greșeli
Hristos spune: "Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Rădăcina ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ți dorești tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ți lipsește nimic. Eu sunt Slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt Prietenul tău și Mădular al trupului tău și Capul tău și Fratele tău și sora ta și mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac și pribeag, pentru tine am ridicat crucea și am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu ești totul pentru Mine, și frate și împreună-moștenitor și prieten și mădular al Trupului Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl disprețuiești pe Cel Care te iubește atât de mult?
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre vestimentație, citate despre trup și suflet, citate despre suflet, citate despre nuntă, citate despre mamă, citate despre dorințe sau citate despre cruce
Vin pregătit să evadez
din starea asta care nu-i a mea
nimeni nu vrea să lupte inutil
cu moartea nălucă între năluci
casca oprită pe nas acoperă
ochii nu văd drumul pe unde
să fug în brațele tale catifelate
m-aș ascunde într-o zi de iarnă
un nou război a venit lângă noi
eu am ucis câteva hiperbole
sărutul hoinar coboară pe umeri
sunt trecut la corul de bocitoare
îmi fac planul meu de luptă scriu
ceea ce nu se întâmplă mâine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre ochi sau poezii despre iarnă
Te caut
calc căzut în mine, în neliniști pe o frunză de timp ruginită
descopăr un pom, o pasăre, o toamnă întârziată, liniștită
calc pământul negru, afânat, mirositor și lung privesc un nor
descopăr că totul este ceva, ce demult am uitat să văd și toate dor
calc pragul casei bătrânești și mă opresc în tinda, bătrână, veche
descopăr ani mei, în pereți, în șopronul casei, în pridvor și-n vetre
calc drumul pădurii pieptiș, urcând acolo sus în poiana vieții mele
descopăr ca o imagine fugară, în ceață, pe tine iubirea mea fierbinte
calc drmul vieții uitâdu-mă înapoi, plecând pe drumul sorții mele
descopăr o amintire, un tablou, un sân, un gând, drumuri multe
calc cu privirea îndreptată inainte și te caut în mare de mulțime
descopăr după un timp că te-am găsit demult și ești acasă, la mine
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre toamnă, poezii despre păsări, poezii despre păduri sau poezii despre negru
Lagărul de păsări
Tot timpul am considerat graurii o armată.
Îmbrăcați cu pantaloni scurți
neapărat vișinii
cu bretele din cârlionții viței-de-vie
cu bandana din pielița prunei
și epoleții din cele două scânduri uitate
care se luptau să îi sperie.
La ora asta păzesc gara migratoare în care
cu trenuri evaporate
urmează să sosească păsările deportate
iar graurii le vor închide în lagăre...
Dezbrăcate!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre trenuri, poezii despre sperieturi, poezii despre păr, poezii despre ore sau poezii despre nuditate
Ne înțelegem numai din priviri
Nu cred că-a fost capriciul întâmplării
ca viața să ne-aducă pe același drum,
târziu, spre toamnă, când plecau cocorii
pe vechile cărări pe care trec și-acum.
Doar din priviri am înțeles chemarea
venind fără cuvinte din adâncul tău,
cu mângâieri mai dulci decât iertarea
care-mi ștergea din gând părerile de rău.
Și ani de-a rândul, umăr lângă umăr,
am înălțat destinul nostru către cer
ca din poveri venite fără număr
să reclădim, în doi, o lume de mister.
Iar timpul scurs în legea lui firească
ne-a modelat sub semnul noului destin
făcând ca-n suflete mereu să crească
noi armonii din provocările ce vin.
N-avem nevoie de-ntrebări prea multe,
putem să ne-nțelegem numai din priviri,
tăcerile din ochii care știu să-asculte
sunt legământ preasfânt al marilor iubiri.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere sau poezii despre legi
Poemul din susuri
vin caii în galop
cei mai frumoși
toți caii sunt frumoși
vulturii mă aruncă la miazăzi
acolo unde poate este cabana mea de iarnă
mă întreb
singurul drum spre ceea ce nu am aflat că sunt
arată-mi tu un Dumnezeu
Dumnezeule eu ție îți fac rugă
eu ție mă dezleg de mine
ca să te cuprind
Doamne cum să te cuprind?
povestea mea începe de sus
când îmi arăți un cer un soare
iar eu mă bucur
uite cât sunt de asemuită ție
coastă din ce oi fi tu mă știi
mirarea nu-și mai încape sensul
nasc în fiecare zi câte ceva
de exemplu azi am născut un fir de iarbă
care mi s-a lipit de geană
și alerg alerg cu el la firul gleznei când de geană, când de gleznă
de abia atunci mă mir
mă mir de glezna mea firavă
ce-ți calcă pământul dospit
și nu te mai caut
te am
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre glezne, poezii despre naștere, poezii despre vulturi, poezii despre religie sau poezii despre frumusețe
Entitate
sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu rațiune
aceiași vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
și miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configurații spațiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naștem Entitate fără număr
și infinit de Geniu genial...
poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genialitate, poezii despre vârstă, poezii despre prăpăstii sau poezii despre infinit
Întâlnire cu mama (personale)
În zorii dimineții, o rândunică mi s-a așezat pe umăr.
Am stat nemișcat, să nu o sperii.
Într-un sfârșit, i-am vorbit.
- Bună dimineața, pasăre frumoasă!
- Odihnește-te!
- Voi sta așa pentru tine.
- Mulțumesc!
- Tu ești, mamă?
- Tu ești?
Plângeam, în zorii dimineții,
plângeam.
- De ce plângi?
- Bucură-te!
- Eu am fost cu tine tot timpul.
Nu te-am părăsit.
O mamă nu-și părăsește copilul,
chiar dacă zboară la ceruri.
- Sărută-ți pielea,
ochii, gura și sângele,
sunt o parte din mine...
Rândunica a prins puteri, și a zburat în văzduh.
A luat cu ea doar o lacrimă.
- Sărut mâna, mamă!
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre mamă, poezii despre dimineață sau poezii despre vorbire