Sufletul de colţuroasă stea

Izvoarele au şipot de lumină,
Note muzicale răspândesc vioi,
Îmbrăţişăm cu dragoste deplină
Tămăduirea vieţii noastre-n doi.

Parcă săruţi arpegii, pe-nghiţite,
Iubita mea, cu ochi înfloritori,
Frumuseţea lor ţie ţi-s dăruite,
Mie, dăruite-s uneori...

Izvoarele te oglindesc sub stele,
Să mă-oglindesc nu prea apuc,
Tu eşti mereu în visurile mele,
Eu am rămas doar scorburosul nuc.

Pe lângă nuc, izvorul încă trece
Şi-ţi văd imaginar statura ta
În care toamna vieţii-i rece,
Cu sufletul de colţuroasă stea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ochilor căprui

Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!

Parcă acum te văd cât eşti tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.

Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,

Aşa frumoşi cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!

Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii

Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul literelor

munţi de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinţei îşi fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranţa mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.

în toamna vieţii mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.

în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire să ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.

nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer şi strălucesc,
Tu eşti a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.

Tu eşti un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Şi cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, crudă pădure

Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Şi-n frunze pete de mister.

În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine şerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.

Prin tine trec săgeţi în fugă
Chemându-şi puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguţele coapte în soare.

În tine înnoptează şoapte,
Săruturi dulci, îmbrăţişări
Şi stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.

Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punând căpăstru la perdea

Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Eşti înger şi lumină vie,
Iubirea mea din poezie.

Comoară eşti pentru noi toţi,
Eşti curcubeu pentru nepoţi,
Eşti zâmbetul de primăvară,
Mişcarea ţi-i de căprioară.

Pictată eşti neîncetat
În cântul larg şi înălţat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri şi dor.

Urci munţii şi marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braţ de înger maiestos.

Iubeşti comorile vieţii
Ce-apar în pragul tinereţii,
M-aduni la sân ca om bătrân,
Îmi legeni sufletul meu bun.

Tu ştii prea bine că se ştie
Cum se păşeşte-n veşnicie,
Cu tine doar frumoasă stea,
Punând căpăstru la perdea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ

Te voi iubi pân' la sfârşitul vieţii,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aş vrea s-alung urmările tristeţii
Din ochii tăi şi-n ei să mă-oglindesc.

Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăşi viaţa mea de mi-ai pretinde,
N-aş ezita să nu ţi-o dăruiesc!

Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aş vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.

Eşti îngerul din înălţimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieţii mele,
Mă însoţeşti oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ şi dincolo de stele.

La ceas târziu, în nopţile cu lună,
O clipă de odihnă nu-mi găsesc,
Văd chipul tău ce parcă-ar vrea să-mi spună
Doritul şi eternul "Te iubesc"!

poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

7 note muzicale

Şapte note muzicale pot reda o simfonie,
Sau maneaua, care este-n muzică o blasfemie.

distih de George Budoi (11 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aş vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În braţele noastre şi în nuc.

Aş vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Şi să te strâng, să te sărut
Aşa cum numai eu ştiu,
Copila mea şi-a păcii pe Pământ.

Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Şi-alerg aşa cum sufletul mi-o cere
Şi răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârşit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Eşti a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Aşa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.

Aş vrea ca apele să le mişc
Şi să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viaţa iubirii înot,
Să lase-n urmă ura şi dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc şi Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înţelepţi.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt viu şi nevătămat...
Ies din casă
şi mă urc direct pe cer;
las plimbarea-n doi pi er
şi mă fac că nu îmi pasă
de-adevăr;
mă simt ca sunt bătut măr,
şi, năuc
îmi zic că nuc,
doar ăsta ce e bătut
toamna, când n-a mai putut
ca să-şi ţină fructele;
la lumină
văd ca sunt căzut din pom;
dar sunt om
mi-am zis acum...
şi pe drum
trece o căruţă plină
cu rachiu;
deci... sunt viu!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de veşnicie

stropi de veşnicie

ploaie de luni şi stele
în cerurile mele
eterne
ploaie de sori şi comete
în universurile mele
concrete
ploaie de planete şi culoare
în inima mea
iubitoare
ploaie de lumină divină
în fiinţa mea
deplină
ploaie de iubire infinită
în sufletul meu
care-ntruna palpită

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreabă iubita

De ce m-ai ales pe mine
Dintre sute de femei
Şi m-ai luat apoi cu tine,
Care-a fost al tău temei?

De ce mă săruţi întruna
Şi mă ţii la pieptul tău,
Îmi ştergi lacrima cu mâna,
Şi mă aperi de ce-i rău?

De ce mă iubeşti fierbinte,
Ca un soare arzător
Şi mă porţi mereu în minte
Şi de mine îţi e dor?

De ce vrei să-ţi fiu alături,
Să vorbim necontenit,
Să ne îmbrăţişăm sub pături,
Să te-alin când eşti mâhnit?

Astfel m-a întrebat iubita;
I-am răspuns: Eu sunt o stea
Şi a rânduit ursita
Tu să fii planeta mea.

poezie de Octavian Cocoş (14 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele de nuc
Împrăştiate toamna
De vântul rece.

haiku de Mihail Mataringa (24 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta ţi-aş dărui o floare
Crescută din lumină şi ninsoare
Pe cea mai albă şi mai caldă stea
Din ochii mei şi din iubirea mea.

În viscolitul vieţii mele drum
Şi ghioceii se năşteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd şi ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeşnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Şi nu ştiu dacă să te rup, sau veşnic
Să te păstrez în visurile mele.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rochie albă de mireasă

În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Eşti a inimii mele aleasă,
Eşti o floare de nu-mă-uita.

Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzeşte sufletul meu prea-păcătos.

Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Şi sub steaua fericirii
Toată viaţa cu dragoste să trăim.

Dar m-am trezit din a mea visare
Şi întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.

Căci tu dormeai lângă mine
Somn dulce şi uşor
Şi eu, parcă să nu audă nimeni,
Ţi-am şoptit, iubito: te ador.

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au murit astăzi bărbaţii pentru că au corupt izvoarele vieţii sau au corupt izvoarele vieţii pentru că erau morţi şi căpătau din controlul asupra vieţii iluzia că trăiesc?

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară, azi, a cui mai eşti?

Ţara mea cu dalbe creste
Îndreptate spre zenit,
Chipul tău îmbătrâneşte-
Zâmbetul ţi-e împietrit!

Din meleaguri de poveste
Au rămas doar amintiri,
Că nici Codrul nu mai este-
Decât cioturi în priviri!

Nici izvoarele, prin matcă,
Nu mai curg şipotitor,
Doar torentele-şi descarcă-
Mâlul gros pe firul lor!

Fiii ţi-s plecaţi în lume,
Tu pe hoţi îi pripăşeşti,
Nu mai ai înţelepciune-
Buruiana s-o stârpeşti!

Tot te stingi, fără de vlagă,
Cu tristeţea te hrăneşti,
Că mă-ntreb, fără de şagă:-
Ţară, azi, a cui mai eşti?

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Metamorfozele vieţii
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare în contratimp

Dragostea nu ţine cont de vârstă
Doar vârsta ţine cont de dragoste,
Dacă dragostea te-nalţă către stele,
Vârsta te coboară adesea-n pacoste.

Iubeşti frumosul, crudul, infinitul
Când inima zvâcnind în piept tresare,
Vârsta te ascunde-n toamna lungă
Şi-ţi fură din pupile razele de soare.

Speranţa cade pe un pat de iarbă,
Fire plăpânde, muguri adormiţi,
Vor ieşi mereu, în pragul primăverii
De vârsta nu ne-o trece între sfinţi.

Aşa că dragoste, mă porţi în vârstă,
Pe câmpuri vânturate de magii cu lupte,
Mi-ascuţi creionul pus pe o hârtie
Să-ţi scriu opul vieţii în veşnicii durute.

Aceasta-i dragostea, aceasta-i vârsta,
Două altare, faţă-n faţă, puse-n contratimp,
Când te pregăteşti să iei viaţa-n piept
Descoperi că iubirea îţi dă visu-n schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se iubesc, se naşte o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câţi ochi rugători vor privi căderea acelei stele şi îşi vor pune o dorinţă. Dorinţa unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naştere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, şi când doi îndrăgostiţi număra stelele, realizează că nu sunt singuri.

Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel "La Doi Boi"

Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă,
Stau doi cărturari de soi,
Dar şi băutori de rasă!

Si se-ndeamnă amândoi
Cu vin bun de tămâioasă,
Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă.

Ca să uite de nevoi,
Au plecat de ieri de-acasă
Si-i vedeţi acum şi voi
Cum se-adapă la o masă,

Pe terasă "La Doi Boi"!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!