Țară, azi, a cui mai ești?
Țara mea cu dalbe creste
Îndreptate spre zenit,
Chipul tău îmbătrânește-
Zâmbetul ți-e împietrit!
Din meleaguri de poveste
Au rămas doar amintiri,
Că nici Codrul nu mai este-
Decât cioturi în priviri!
Nici izvoarele, prin matcă,
Nu mai curg șipotitor,
Doar torentele-și descarcă-
Mâlul gros pe firul lor!
Fiii ți-s plecați în lume,
Tu pe hoți îi pripășești,
Nu mai ai înțelepciune-
Buruiana s-o stârpești!
Tot te stingi, fără de vlagă,
Cu tristețea te hrănești,
Că mă-ntreb, fără de șagă:-
Țară, azi, a cui mai ești?
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Metamorfozele vieții
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Citate similare
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
Ești singur azi și-mpovărat de tine...
Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevărat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ți nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!
Tristeți sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!
Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...
Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre sfaturi sau poezii despre răutate
România nu mai este...
Mă doare sufletul când văd
că-n România e prăpăd.
Că-n frumoasa noastră țară
viața e tot mai amară.
Că România nu mai este
Fata Morgana din poveste.
Nu mai este,
"țara mea de glorii"
și nici "țara mea de vis".
Ducem bătălii fără victorii
și crunta sărăcie ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sărăcie, poezii despre război, poezii despre frumusețe sau poezii despre România
Poveste amară
m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -șuvoi așternut în sicriu
ziua albă cu rece lovește în zări
și se trece se trece pe cărări pe cărări
parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
și nici nu te mai ninge și nici nu e ce crezi
parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
și nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal
numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniștit
o poveste amară cu final neștiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre ninsoare, poezii despre moarte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre iad
Armonie fără sens
Frumoase sunt în adormire
Doar clipele ce înfrunzesc
Frumoase sunt în amorțire
Trăite gânduri ce gândesc.
Din fagure fără de miere
Clădit-am armonia toată
Am pus un bob pe lângă fiere
Clădind o viață fără pată.
Trezesc chemări din amorțire
Noian de fapte se despică
Mă simt pătruns doar de iubire
Nici vântul nu mai are frică.
Simptom de boală fără leac
E chipul tău amar
Aș da în urmă doar un veac
În viața ta să fie har.
Dar nu mai e decât abrupt
Ea moartea sufletului doare
Mai vino doar pentr-un sărut
Apoi să mergi doar către Mare.
Căci Cerul se îndepărtează
Iar Marea tot suspină
Din galaxie evadează
Fără a fi cândva de vină.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vinovăție sau poezii despre miere
Iubire
"Isus este iubire."
(Goethe)
Fără de tine orișicare
Ostenește în zadar
N-are bucuria vieții,
Nu-i frumos, este murdar.
Cine te simte, îți ridică
Templu zilnic, tot mereu
Nu mai simte osteneala,
Nu mai simte o dată greu.
Cine te simte și devine,
Astă lume un poet
Cin' te simte, fredonează
Zi de zi dulce sunet.
Chipul tău iubire sfântă,
Pururi este luminat
Bunătatea ta străluce
Mai dulce și mai curat.
Boala ta e boală sfântă,
Doar tu ești bogată-n miere
Nu cunoști vreo depărtare,
Nu ai aceste bariere.
Zi de zi tu ești aproape
Scumpă și trandafirie
Fără tine întreaga viață
Este searbădă, pustie.
Zi de zi ești mai frumoasă,
Niciodată cu tristețe
Fața ta întrece-n lume
Orișicare frumusețe.
Dintre lucrurile lumii
Pururi ești cea mai de preț
Și-n anii de copilărie
Și în seri pline-n nămeți.
Glasul pururea ți-e dulce,
Ochii tăi făr' nici o ură
Mai de preț în astă lume
Chiar un strop, o picătură.
Ca zi zorii dimineții
Îți e privirea mai senină
Zările tale mai dragi,
Mai mărețe și-n lumină.
Făr' de tine bucuria
Din viață ea dispare
Cerul nu-i senin vreodată
Se întunecă în zare.
Lumea întreagă-i mohorâtă,
Făr' de tine doar în chin
Chiar și mierea fără tine
E simțită doar pelin.
Doar prin tine se clădește
Orișicare viitor
Doar prin tine orișicare
Devine un visător.
Orișice-ar veni pe lume,
Orișice s-ar întâmpla
Tu rămâi la fel de dulce,
Mila o vei contempla.
Anii tăi pururea tineri
Vor rămâne-n orice prag
Chipul tău iubire sfântă
Pururea rămâne drag.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre lumină, poezii despre boală sau poezii despre întuneric
Tablou de vis
Avem o țară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.
O, Moldovă, țară-mamă,
Tu ești scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Așteptându-mă în prag.
Moldova mea țară de vise,
Pământul meu tu, plai creștin,
Fața ta-i spre cer deschisă,
Precum fața unui crin.
Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganți...
Ce boltă caldă și senină
Peste corpul tău înalți!
Apele-ți, ce curg alene
Până-n zori cu glas de zeu,
Parcă-s sângele din vene,
Care trec prin corpul tău
Și codrul chiar, cu frunza-i deasă..
De-asculți în noapte șoapta lui,
O altă vorbă mai aleasă
Și înțeleaptă parcă nu-i.
Și soarele e mai fierbinte,
Și norii par mai azurii.
Și dragostea cea de părinte
E mai aproape de copii.
Și totu-aici așa-i de bine,
Că nici să crezi nu e ușor
Până și zilele-s mai pline
Și chiar mai lungi în felul lor
Și-atât de veselă-i privirea
Când vezi doar zâmbete pe drum
Aicea pân' și despărțirea
Este mai altfel nu știu cum
Un dor in inimi se trezește,
Când reasculți același Imn.
Și-aceeași limbă ne unește
Până și azi, care-o vorbim.
Istoria ne tot adună,
Cu dor, de pragul părintesc,
De-aceeași datină străbună
Și-același sânge creștinesc
De vin chiar alte vremi străine
Să ne lipsească de povești
Tu vei rămâne pentru mine
Moldova mea, așa cum ești
poezie de Diana Enachii din revista "Gazeta de Sud" (septembrie 2010)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre creștinism, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire sau poezii despre silvicultură
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
Țara mea, cu ochi albaștri și cu lanurile-n soare
S-a împodobit tot cerul, roșul ți-e în sărbătoare.
Te-aș lua la mine-n brațe, să te-adun din mâini flămânde
Dar nu pot s-ajung la tine, că nu știu nici cum, nici unde
Mai trăiești. Îmi plânge dorul și m-aș face colț de Rai
Să te apăr de-ntuneric, să te-mbrac în flori de mai...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zăpadă sau poezii despre vulturi
Celălalt
Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.
Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.
Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.
Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.
Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri, poezii despre sunet, poezii despre proză sau poezii despre poezie
Dacă tu nu ai mai fi...
Dacă azi nu te-aș cunoaște
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.
N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.
Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aș fi rătăcit prin lume
N-aș mai ști nici cine sunt.
Te-aș păstra în mine însumi,
Aș fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet și lumină
Peste ochii care plâng.
Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aș creiona din îngeri
Și mi-aș scrie în destin
Viața ca un zid de plângeri
Aș rescrie definiții
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aș mai ști, n-aș înțelege
Ce semnifică amor.
Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aș rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.
Te-aș reda în stropi de vise
Printre rânduri, în povești
Și-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre stele sau poezii despre secunde
Rondelul teiului
Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ți mai aduc fiorile-n cale!
Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăcești pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!
Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre văi sau poezii despre anotimpuri
Înscrisul fără nume
ÎNSCRISUL FĂRĂ NUME
(Corneliu Neagu, 23.07.2022)
.
Curgea domol apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neștiută, în cântec de caval.
.
Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
în grabă retrezite din somnul fără vis,
îmi aduceau în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.
.
Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colțul unui dâmb,
soseau să-mi readucă o magică poveste
cu clipele jertfite în jurământul strâmb.
.
Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.
.
Înscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă, în neștire,
la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre seducție sau poezii despre prăpăstii
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viteză sau poezii despre spațiu și timp
Mititelule
unde ești? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerșești o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puțin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai știu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
frații tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
și de mâine o să mă gândesc la altceva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre seară, poezii despre mâncare, poezii despre gură, poezii despre durere sau poezii despre cerșetorie
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre muzică, poezii despre mamă sau poezii despre bucurie
Himeră... azi
Azi cerul meu nu poate să mai cearnă
Culori de curcubeu peste visare,
Nici mintea nu mai știe să aștearnă
Tristețea scrisă-n vorbe arzătoare.
Azi ochii risipesc furtuni de ceață,
Nu îndrăznesc spre Soare să privească,
Doar stau spășiți în sfera lor de gheață,
Nemaiputând căldura s-o primească.
Azi rimele de ger sunt alungate
În închisoarea vorbelor confuze,
Distruse de ambiții vinovate,
Încremenite pe rănite buze.
Azi Poezia a rămas himeră,
Mâhnirea unui suflet zbuciumat,
Norul de foc din viața-mi efemeră,
Dorința unui vis neîntinat.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre gheață
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre început
Tot mai frumos
Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...
Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.
Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre oi sau poezii despre infinit
Un final neterminat
N-am apucat să-ți spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai știe s-o înece în durere...
Și nici privirea mea de la sfârșit
N-am apucat să-ți las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simțire...
N-am apucat să-ți mai ating obrazul
Și nici măcar o buză să-ți sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc și orb, și surd, și mut...
Și nu mai e nevoie să mă mint,
Oricum ești dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Și-mi place cum iubirea ta mă doare...
poezie de Florin Răileanu (13 mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre minciună