Ciclicitatea soarelui

Soarele cât e de soare
trăieşte o zi şi "moare".
Moare doar pentru o noapte.
Mâine iar lumină-împarte.
Orice-am face, orice-am spune,
el răsare şi apune.
Are o ciclicitate.
După ziuă intră-n noapte.
Asta la om, nu se poate.
Când "apune", intră-n moarte.
Să-învieze, nu se poate.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare răsare,
încălzeşte o lume
şi iar apune.

haiku de Dumitru Delcă (2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, şi despre soare.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârşitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viaţa se sfârşeşte?
De ce pământul se-învârteşte?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă irealizabilă

Ca ploaia anii ni se scurg,
Şi omului dau ştire
Că viaţa intră în amurg,
Se-ndreaptă spre pieire.

E drept. Soarele apune,
Dar a doua zi răsare.
Iar încălzeşte o lume
Din care omul dispare.

Precum soarele apune
Şi în zori răsare iară,
Noi am vrea ca astă lume
Din moarte să reapară.

Însă viaţa-i guvernată.
Legile sunt neschimbate.
Natura e structurată,
Pune ordine în toate.

De multă vreme omu-a vrut
Să schimbe lumii mersul.
S-a străduit, dar n-a putut
Să schimbe Universul.

poezie de Dumitru Delcă (5 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte luna devine din ce în ce mai mare, mai evidentă. După ce soarele apune, în întunericul ce se lasă, răsare – apariţie de coşmar pe un cer sângeriu.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre o altfel de graniţă

Graniţa dintre viaţă şi moarte,
Precum graniţa-ntre zi şi noapte.
Când steaua vieţii apune,
Noi intrăm în altă lume.

poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aspiră către soare

O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.

O floare fără lumină
Se veştejeşte şi moare.
Nu mai poate să-şi revină
Dacă-i lipsită de soare.

O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toţi la soare,
Să le facă bucurii.

Oricare vieţuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.

Tot ce trăieşte şi creşte
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipseşte
Nu este continuare.

Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viaţa e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de zâmbet

Mult aş vrea să am o stea
Să fie numai a mea.
Să se-aprindă zâmbitoare
Din a serilor genune
Mai frumos ca orice soare
Când răsare,
Când apune,
Mult aş vrea pe-această stea
Să te am, iubirea mea,
Să m-aprind în înserare
De la ochiul tău în soare
Care plânge, dar nu spune
Când răsare
Cui apune.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA ÎNCEPUTURI SOARELE RĂSARE ŞI APUNE -Rubaiat-
De la începuturi soarele răsare şi apune,
Tot ce e creaţie divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesenţa vieţii pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângeroasa Melissa (Antuzei Genescu)

soarele care apune apune apune
roşu prăbuşit sub balcon
cu sângeroasa melissa în braţe
aşteaptă
soarele care răsare răsare răsare
roşu răvăşit sub balcon
cu sângeroasa melissa în braţe
aşteaptă
ziua care va veni după noaptea
trecută cu sângeroasa melissa
cu inima în braţe: a, alăptând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarele apune...

Când soarele apune la fereastrǎ
Şi zâmbetul pe cer tu îl zǎ reşti,
Sǎ ştii cǎ unde e povestea noastrǎ
E lacrima de care îmi vorbeşti.

Suntem ca douǎ stele cǎ zǎ toare
Din cerul furtunos şi plin de-amar,
Pe calea mea e-o lacrimǎ ce moare
Şi pe a ta e fǎ rǎ de hotar.

Mǎ sting uşor sub patimi ce mǎ-ncântǎ
Şi dau dorinţei împlinirea sa,
De te visez în noapte e o luptǎ
Ce-o port cu sufletul şi soarta mea.

Acum tu pleci pe la apus spre casǎ
Şi eu închid fereastra dinspre cer,
A fost poveste sincerǎ, frumoasǎ,
Din ea doar amintirea mi-o ofer.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu încearcă să fii soare
pentru cel de lângă tine.
Dacă nu-l ajuţi, el moare.
Moare săracul cu zile.

catren de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele cât e de soare

Soarele cât e de soare
mai pleacă şi el de-acasă.
De dispărut nu dispare
doar impresie ne lasă.

După ce îşi face rondul
el se face nevăzut.
Fiindcă îl ajunge somnul,
se ascunde în aşternut.

Dar de cum se luminează
repede-şi arată faţa.
La obraji se-îmbujorează,
ne spune; bună dimineaţa!

-Oare v-a fost dor de mine?
Credeaţi că v-am părăsit?
După cum vedeţi sunt bine.
Astăzi iar am răsărit.

Iarăşi suntem împreună,
cu razele ne jucăm.
Îmbrăcăm lumea-n lumină,
de viaţă ne bucurăm.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

1.

cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune şi lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coşmarul complicităţii atunci când răsare

La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia îngheţului,
chiar şi vara când stă târziu.
El nu mai ştie de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ceva care moare. Iar când moare intră în stare de putrefacţie şi poate deveni teren fertil pentru o nouă iubire. Atunci iubirea moartă îşi trăieşte viaţa tainică în cea nouă şi astfel iubirea de fapt nu moare.

citat clasic din Par Lagerkvist
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!