E lungă noaptea însetaților de amar
Mi-am pus amprenta pe fiecare întâmplare
și orizontul a căpătatat alt contur
pe care-l privesc cu determinare
ca pe o poartă deschisă.
Lumina căzută ca un scut protector
rupe întunericul și-l scoate la suprafață,
umple inima cu dorințe visătoare
și rotund se-nchide în pupilele ochiului.
Toamna se culcă-n frunzele ruginii
ca sunetele într-o vioară veche
din care își fac drum tristeți melodioase
ce prind gustul vinului oprit din fiert.
E lungă noaptea însetaților de amar
și abia mai respiră păcatul,
de se apropie înghețul de moarte
când pe cerul senin meteoriții cad.
Se îndemnă c-o patimă grea,
să uite de sângele care curge prin vene
și nervii adormiți de mânia trupului,
doar greutatea se înmuia sub piele
de parcă voia să iasă din ea,
își căuta o ieșire din firea lucrurilor trăite,
neputița venindu-i de hac.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vioară
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
Citate similare
Lumina curge cu solzi
În frunze de un verde luminos
seva rădăcinilor capătă culoare
în chimia îndumnezeirii din trunchi,
de pădurile se îmbracă frumos
în culori nebănuite.
Întomnarea cu ploi reci, vânturi și brume
dospește năbădăios,
lasă din ramuri căderea liberă
un fel de moarte lividă.
Lumina curge senină și aspră
cu solzi lichizi
prin aerul răcoros și violet
peste o întinderea deluroasă
pregătită pentru o altă înfățișare
cu răbdare de invidiat.
Târziul cu aura somptuoasă
simțe cum se apropie învelișul
vremii nu-i inspiră grabă,
de se strânge în trup căldura
și fierbe mustul în crame
sorbit ca pe sângele Domnului
în zilele de tihnă și praznic.
Și care bogat își umple
traiul atât de discret.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre must
Iubirea câtă este nu moare
Noaptea țese pânză din fire de in,
își face cămașa și o încheie la subțiori,
sângele ei întunericul curge fără răni
și se pierde-n zorii de azur ai dimineții.
Pe ape alunecă zvonuri de urme străine
imagini de fețe omenești uitate.
Glezne de femei și coapse în ochiul apei
pe sub sălcii cu lacrimi amare în ramuri
dau un semn răbdării care se deșiră frumos.
În toate se naște feciorelnic iubirea
ce sporește-n mine lumina la ferestrele cuvintelor
și se răzvrătesc gândurile în memoria deschisă
ca o poartă la intrarea în raiul celest.
Iubirea câtă este nu moare,
se îmbracă-n cămașa nopții-n fiecare seară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre uitare, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unde lumea respiră adevărul
Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele își capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.
Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
și noaptea cu vise înaripate,
unde lumea respiră adevărul.
Întorc înapoi răsfățul și curăț gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,
de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
și nicio patimă nu mă supune
mai mult decât țelul pentru care lupt.
Acolo dimineața cu ochii verzi
lasă ape-n cascadă,
să sară peste stânci
și peștii să-și savureze izbânda.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre răsfăț
Neîmblânzit ca un șoim
Noaptea și-a rupt straiele la apariția lunii,
privesc stelele cum își ocupă locul pe cer
și uit de orgoliile care se apropie
neîmblânzit ca un șoim.
În dimineața care se ivește, soarele este stăpânul,
uimit privesc întreaga schimbare,
către amiază când totul se liniștește,
umbra și odihna se îmbrățișează
ca două surate ocrotitoare.
Vara respiră în sânge oxigenul din aer
și-mi soarbe fibra din miezul cuvântului
unde glasul verbelor începe să se audă
în iubirea care alunecă pe clapele timpului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre schimbare, poezii despre protecție, poezii despre oxigen, poezii despre odihnă sau poezii despre ocrotire
Cântec și cuvinte
cântecul își frânge sunetele în surdină
în inima celor care iubesc cu teama
de făpturi închipuite
cuvintele se rup în silabe și adaugă semnificații
împart pe măsuri ritmul
și-l repetă
ușile se deschid
se încarcă în memorie
tot ce trebuie reținut și spus
se-nfășoară-n lumina dătătoare de viață
din care îngerii curg prin aer
și Dumnezeu
rămâne-n interiorul ființei
oglindă a sufletului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre suflet sau poezii despre ritm
Cred
Cred că sunt un arc
pe care se sprijină stâlpii
și tu privești gânditor bolta,
are basoreliefuri și-n mijloc pictură
culorile curg peste tine,
te simți mai ușor în greutate, plutești.
Aerul nu-i rece ca singurătatea
în care lumina fuge din felinare noaptea
și cazi în conul de umbră
al norilor care nu lasă stelele să se mărite.
Eo bâjbâială pură
ochii își caută lumina,
pupilele se dilată tot mai clar
ca întunericul laș în ochii orbului.
Izvoarele uită să iese la suprafață
se plimbă prin adâncul pământului
ca un țipăt de pasăre în noapte
speriată de vise în somn
și un om plin de remușcări îi suge rărunchii.
Cred că sunt crucea,
singura pe care o duci
pe drumuri în glod cu picioarele goale
îngerii se vor închina la ea,
te vor răcori cu câte o aripă
să ispășești păcatul înainte de judecată,
ne vom cladi apoi o cabană
în păduri de zadă și de tisă.
Eu cred ca voi fi omul vântului
care nu țintește nimic
trage doar o săgeată în aer
pe sub o umbrelă de gânduri
sub care și zborul prin necontenitele ploi
alunecă lumina adevărului sub bolți
cu arcade sprijinite de pilaștri.
Tu, la judecată, vei fi lacrima
care se prelinge din ochii sfinților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre aer sau poezii despre zbor
Oglinda în care ne privim
Chiar din fruct arome lichide
se risipesc prin aerul cupei
cum iubirea prin inima mea
luminând ca un felinar întunericul
devenind împreună muguri deschiși.
Simțind coaja prin care respiră lumina
Însetații de cuvinte caută înțelesul
Char dacă prețul urcă pe scară
și valorile rămân tot ma jos.
Oglinda în care ne privim din umbră
recunoaște bucuria lichidelor tari
și timpul se umple c-un gol
în care nimeni nu pune nimic,
dar lasă crezul în fructul de aur.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre valoare, poezii despre muguri sau poezii despre inimă
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre gânduri, poezii despre graniță, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Sub amprenta credinței
Ea înțelege lumea cu sufletul aburind
în aerul înălțător al crezului în oameni,
biciuiește în cuvinte nepăsarea
și mai adânc,
caută dreptatea acolo unde nu este
și rupe din inima sa dragostea pentru adevăr
înainte de a bate la porți închise.
Zilele sale poartă amprenta credinței
și simte pe cei ce se ascund în farisei,
dar nimeni nu o recunoaște
și nici nu-i caută cuvântul înțelept
ce luminează întunericul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune
Într-o dimineață de floare
Noaptea se umple cu trăirea bucuriei
de o lumină care nu arde
venită din cerurile deschise.
iertare îmi cer
și totul mi se pare divin
într-o dimineață de floare
în care pacea lăuntrică se respiră.
În mine pătrunde lumina
cu raze subțiri, multicolore
care-mi pun pe față
strălucirea învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre iertare, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre bucurie
Treacă iertarea de la mine
Noaptea flămândă se hrănește cu întuneric,
în cetăți, prințese furate privesc nedumerite cerul
și împletesc în gânduri posibilități de evadare.
Se prind cu mâinile de durere pentru a o înșela
dospind îndurarea în inimi desprinse din mângâieri
în care iubirea așteaptă la locuri de taină.
Nu știu altă formă care se pune-n cuvinte
mai dulce decât mântuirea de păcatele făcute
decât spiritul care mă înalță prin rugă,
treacă iertarea de la mine la voi toți
ca o cupă cu miere ce amprenta și-o pune
pe buzele uscate de vântul tristeții.
În diminețile care vin nevăzute pe ape
lumina se desfată și vindecă trupul bătrân,
intră-n el cu arcușul de înflorit sunete celeste
ca într-un ulcior din care curge luminos vinul
până când sfârșitul obosit odihnește-n lut
și nesfârșitul pleacă odată cu timpul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre posibilitate
Zidul plângerii
Zidul plângerii desparte pe oameni de Dumnezeu,
pietrele ard sub tălpi vinovate,
plânsul din suflet pătrunde în zid
se înalță ca un porumbel spre cer.
Iertarea își picură în lacrimă durerea
și în așteptare curge bunăvoința,
în față măreață cetatea respiră
și fiecare se simte mai ușor,
pacea i se urcă în trup.
Nebănuit de tandră inima crește,
bate ca un clopot la porțile tăcerii
să macine greutatea adusă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre porumbei
Doar fragii sălbatici
M-au izgonit din cetățile cucerite,
nici cu inima nu mai stăpânesc femeia,
doar fragii sălbatici
îmi lasă arome în suflet.
Tot ce mă cheamă mai mult
este sângele care nu-i este statornic,
urcă și coboară vesel prin trup.
Ca pe o sobă aluatul dospit
miroase prin fante plăcut
și nici pâinea nu-i mai prejos.
Când între noi se nasc privilegii
și fiecare și-l apără,
noaptea se învăluie în dragoste.
Când stele se mișcă după legile lor
cerul rămâne același
luminos și înalt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre pâine sau poezii despre naștere
Lumea din care vin
Noaptea se varsă peste viață
cu același întuneric pervers,
nu mai văd nicio scăpare
chiar dacă răstorn ceasul timpului.
Sufletul plânge cu lacrimi de înger
și aripile s-au frânt,
lumea din care vin
nu are alte înțelesuri ascunse,
curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
și marea la rândul ei are aceeași soartă.
Inima e cea care moare pe trepte,
dar este din alt aluat.
Dacă o să plec noaptea
o să-ți spun cum să prețuiești lumina.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Pe fiecare față o altă față
strâns în corzi până simte aburul feminin
cu toate fibrele împletite ca sârma-n gard
știe pe unde să taie cu foarfeca dreptunghiul
prin care ajunge dincolo cu dorul nestins
în care și-a crucuficat instinctele primare
și se hrănește cu frumosul lichefiat
rupe din trup propriile porniri trufașe
își scoate din buzunar moneda de schimb
și o pune pe masa negocierii libere
pentru ademenirea iubirii ei sclipitoare
care nu te lasă să scapi
decât vindecat de vechile năravuri.
de acum întregul femeii se vrea rodind
și calitățile ei puse în sângele bărbăției
să armonizeze cuvintele adânci ale simțirii
fără să le macine la morile de vânt
care plimbă aerul pe fiecare față
și-l scapă ca pe o haită de conducător
și-i dăruiește prin luptă altul.
cu timpul rămân doar zidirile
și ele se înalță
lângă piramide de suflet
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre plimbare sau poezii despre numismatică
Am iubit zborul cu fiecare pasăre
Mă doare gândul ce-mi scormonește-n memorie,
speranța respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.
Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mișcate de stele.
Nu știu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări și răspunsuri
și răzbesc din ce în ce mai greu.
Moartea îmi pare și ea nefolositoare și dușmană
pentru colțul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toți.
Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvășire,
tu știi câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Noaptea
Noaptea tăcerii însingurate
întunericul nu-l iubea
și mai străină decât umbra
prin lume trecea.
Noaptea iubirii vinovate
dragostea și-o împărtășea
și mai visătoare decât gândul
prin teamă pășea.
Noaptea împlinirii depline
rai de bucurie năștea
și mai răcoroasă decât o adiere
prin frunze căuta liniștea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Mărgăritar și crin
șoptește
curg râurile prin univers
în fiecare noapte de dragoste
asemeni vieților noastre fulgerate
spune-mi
cum dor cuvintele femeilor înșelate
la bursa lor deschisă continuu
pentru participanții nesiguri
floare pură de mărgăritar
mai albă decât albul pur
șoptește printre florile celeste de crin
arome de tărie poetică
prind să lăcrimeze silabele suferinței
înduioșător de nevinovate
ca o lumină care învie din morți
speranța în viață.
lumina pe umerii tăi calzi
capătă contur de regină
cu linii pământene de frumos
desenate rotund pe trup.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre suferință, poezii despre poezie sau poezii despre noapte de dragoste
În aura luminii
Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în diminețile de mai,
și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie.
Simt cum se așează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorință ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.
M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulți care o fac bine,
păsările cântă frumos și nu se opresc,
doar când își pierd cerul
și cad la pământ.
am învățat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
și să aștept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile și să zburăm împrteună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre păsări
Se crapă de dimineață
Aștept dintr-odată să mă treci
peste puntea durerii
cu răbdarea unui orb.
Lumina curge fluidă pe pământ
prin oasele albe ale cerului,
Luna culcată pe partea sa nevăzută
cerne trecerea arcuită pe axă
prin sitele stelelor.
Noaptea disjunsă în procesul cosmic
rupe cu dinții din întuneric
și se grăbește să apună.
Se crapă de dimineață prin fante de lumină
ca într-un lemn cu inima roșie
abundent sângerândă.
Soarele își desenează răsăritul
c-un crepuscul de culori
care se varsă peste marginile orizontului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre lemn sau poezii despre durere