Tragem linii

Eu este clar delimitat de tu.
Când întrebăm "ce faci?"
doar ne asigurăm
că eu nu e invadat de tu.
Când ne trimitem vorbe,
nu le luăm înapoi,
de teama vreunei contaminări.
Noi nu se amestecă nicium cu ei.
Noi e imperiul lui eu,
ei este "hic sunt leones".
Marcăm teritorii.
Bucăţi de cer şi de pământ.
Fiecare are norul lui.
Firele sale de iarbă şi de praf.
Oamenii mei şi oamenii tăi.
Dumnezeul meu şi dumnezeii tăi.
Tragem linii.
Marcăm teritorii.

poezie de George Mira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Dumnezeu a creat oamenii după chipul şi asemănarea sa, ci oamenii îl creează în fiecare zi după a lor. Dumnezeul musulmanului nu este la fel cu dumnezeul creştinului. Dumnezeul protestantului nu este la fel cu dumnezeul catolicului. Dumnezeul adultului se deosebeşte de dumnezeul copilului şi cel al bătrânilor.

Denis Diderot în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul politicii externe fixat de Hitler era să concentreze forţele poporului pentru a-l face să avanseze pe calea care duce de la sufocarea actuală a spaţiului său vital către noi teritorii... să elimine dezechilibrul dintre cifra populaţiei noastre şi suprafaţa de sol pe care trăieşte... să ocupe teritorii care revin poporului german pe acest pământ.

Karl Haushofer în De la geopolitique, Prefaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriam despre Afganistan, oamenii erau mai sinceri, mamele plângeau şi ţipau. Nu e doar frica, e un amestesc complex. Oamenii sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în cei 20 de ani care au trecut de la destrămarea URSS. Noi, "elita", voiam perestroika, dar poporul tăcea. Am descoperit acum, când Putin le vorbeşte pe limba lor, că oamenii preferă trecutul viitorului. E cea mai groaznică descoperire a ultimilor ani... În ziua de azi, un Putin colectiv trăieşte în fiecare rus. Imperiul Roşu a dispărut, dar oamenii au rămas.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, românii, ne marcăm teritoriul lentorii, de multe ori, cu miros de mici şi bere.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun

Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiţi
din iubirea
a două suflete gemene
şi din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ţi
bună dimineaţa
precum
clinchetul unui clopoţel
sau
bună seara
ca şi cum
ţi-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbeşte
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrăţişându-ne
o face ca şi cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu braţele sale.
Omul bun
îţi face ziua bună
de dimineaţă
şi este
când îl întâlneşti
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice
când suntem
îngenuncheaţi
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.

poezie de Angelina Nădejde (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivaţie egoistă. Oamenii nu îţi sunt loiali ţie, ci te vor în viaţa lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorinţa lor ca tu să faci parte din viaţa lor este o reflecţie a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relaţia nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că şi tu faci la fel. Aşa suntem noi oamenii construiţi şi cumva este normal ca fiecare să îşi urmească interesul propriu. Nu are niciun sens să suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit şi învăţat de la oamenii care au fost în viaţa ta. Cu bune, cu lecţii, viaţa merge înainte!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, la fel ca şi fiecare alt om de pe Pământ, trebuie să mă ocup de regatul meu interior. Să îl vindec, să îl curăţ, să îl dau strălucire. Când regatul meu interior prosperă şi trăieşte în pace, când starea mea psihologică, mentală, emoţională şi spirituală este bună, sub ochii mei se schimbă realitatea materială din exterior. Oamenii din realitatea exterioară devin frumoşi şi harnici, oameni cu vocaţie. Oamenii răi sunt oameni răniţi care au nevoie să fie ajutaţi. Există bine în orice rău şi, cu adevărat, tot ce se întâmplă este spre binele tău.

Pera Novacovici în Alfa - Bătălia cu demonii interiori, Vindecarea Regatului Interior
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, eu, doar vorbim despre cum în noi şi în fiecare om trăieşte, se manifestă Dumnezeu. Dar astea nu sunt vorbe, este adevărul netăgăduit. Trebuie deci să trăim conform lui. Dar ce înseamnă să trăim conform lui, adevărului dupa care Dumnezeu se află în fiecare om? Înseamnă că atunci când ne întâlnim, cand vorbim cu un om trebuie să ţinem minte că avem de-a face cu manifestarea lui Dumnezeu, adică la fiecare întâlnire cu el trebuie să fim într-o dispoziţie pioasă, de rugăciune. Rugăciunea e stârnirea în tine a stării spirituale supreme, amintirea religiozităţii tale. Comunicarea cu omul este taina comunicării cu Dumnezeu, împărtăşanie. Ah, de-aş ţine minte asta mereu! E cu putinţă. Şi voi încerca.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci cand tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al meu, când reuşesc cu îmbrăţăşarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în mine şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul luptă pentru a cuceri teritorii noi, şi sfârşeşte prin a le umple doar cu sicrie.

aforism de Roberto Bertoldo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micşora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi.

citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Şi pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.

Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănţuim unirea
Cerului cu viaţa
Şi noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,

Care distruge ura din Război!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Şi-atunci vei mulţumi frumos
Că nu eşti jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Şi - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuştel
Din scara ta, hai, uşurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poţi! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e şi-n alt'
Cum e şi-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-aşa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Ştia de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licenţă este, literaţi!
Şi sunt atâtea, încetaţi!
Poeţii, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi fost Dumnezeu

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Şi nu te-am fi lăsat să putrezeşti în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios şi urât mirositor.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristeţea
Şi nu ţi-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alţii în schimb.
Am fi ştiut că pentru părinţi
Fiecare copil este un unicat.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Şi n-am fi avut satisfacţia
De a te lăsa în afara cetăţii, flămând şi gol,
Putrezind de viu.

Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile naşterii,
Printr-o opţiune univocă,
Misogină şi perpetuă.

Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veşnic.
Am fost ospitalieri şi te-am primit îngenunchiaţi,
În noi, în case şi temple,
De proşti ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi cuprind în braţe
Trupul dulce şi firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.

Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba şi smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.

Ochii tăi mă fură
Noaptea şi chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Şi steaua le zâmbeşte,
Eu îi cred.

Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată şi sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aş fi eu.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Natură, am învăţat să iubesc necondinţionat, să nu aştept niciodată ca ceilalţi să-mi comunice gândurile şi sentimentele lor, la modul în care eu mă aştept. Noi suntem unici şi avem modalităţi diferite de a ne comunica trăirile. Niciun fir de iarbă nu seamănă cu altul, nicio floare nu semănă cu alta, aşa că şi oamenii sunt complet diferiţi. Poate că dacă am ţine cont de acest adevăr, ne-ar fi mai uşor să înţelegem omul – corona creaţiei lui Dumnezeu. Nu am fi atât de afectaţi că oamenii din jur nu gândesc la fel ca noi, că ceilalţi nu ne iubesc aşa cum dorim noi, că ei au alte nevoi decât noi. Fiinţa umană este într-adevăr de o complexitate uluitoare.

Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri (martie 2012)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În "Ţara lui Invers"

Să ne reprezinte în străinătate,
Trimiteau strămoşii doar minţi luminate,
Spre ruşinea noastră, ca inconştienţii,
Noi trimitem astăzi doar incompetenţii.

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, Recunoaşteţi personajul? (18 februarie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele nu rămân printre firele de iarbă, ci se ridică sus către cer şi se aud vaiete datorită aroganţei... Oamenii strigă că le e sete de iubire! Iar Mântuitorul Hristos a mers pe cărarea iubirii, inclusiv atunci când i se băteau cuie în mâini, pe Golgota! Dacă nu iubim, în zadar mai trăim pe acest pământ!

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!