O stea a slovei a căzut

Pe lângă"plopii fără soţ"
din ceruri vechi şi veşnic noi
o stea a slovei a căzut,
prezent şi viitor ea a ţesut
cu-a sa lumină dinapoi.
Că nu-i român să nu se-nchine
la ale sale dragi suspine
când "sara pe deal buciumul sună cu jale"
şi dorul de glie e scris în anale.
Cuvânt dăltuit pe tăbliţele sacre ale României,
mândrie a neamului şi esenţă a veşniciei,
umilă-ţi sărut urmele paşilor lăsaţi în poezie,
în codru mă-ntorc, elogiu' ţi-aduc cu frenezie.
Părinte-al cuvuntului şi şoim al gândului ne eşti,
putere ne dai sau ne plimbi prin poveşti.
De ceruri tu legi sentimente-omeneşti
aspiratii şi doruri în suflete sădeşti.
Când spun Eminescu genunchiu-mi aplec
străpungând infinitul, cerul petrec.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea a slovei a căzut

Pe lângă "plopii fără soţ"
din ceruri vechi şi veşnic noi,
o stea a slovei a căzut,
prezent şi viitor ea a ţesut
cu-a sa lumină dinapoi.
Că nu-i român să nu se-nchine
la ale sale dragi suspine
când "sara pe deal buciumul sună cu jale"
şi dorul de glie e scris în anale.
Cuvânt dăltuit pe tăbliţele sacre ale României,
mândrie a neamului şi esenţă a veşniciei,
umilă-ţi sărut urmele paşilor lăsaţi în poezie,
în codru mă-ntorc, elogiu' ţi-aduc cu frenezie.
Părinte-al cuvuntului şi şoim al gândului ne eşti,
putere ne dai sau ne plimbi prin poveşti.
De ceruri tu legi sentimente-omeneşti
aspiratii şi doruri în suflete sădeşti.
Când spun Eminescu genunchiu-mi aplec
străpungând infinitul, cerul petrec.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Pe aceeaşi ulicioară
se zbate-n miezul nopţii
în tremur fără de sfârşit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolţilor
albastre şi tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniştit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soţ
seara pe deal se lasă
şi arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
şi-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur Eminescu

Tu eşti cu noi la steaua răsărită,
În lacul codrilor şi-n flori de tei,
Tot legănându-te câte-o ispită
Şi înspre lume aruncând scântei.

Tu eşti cu noi... în nopţile tăcute,
Cu sute de catarge şi faclii,
Vin somnoroase păsări să asculte
Şoapta izvorului,.. făr-a o ştii.

Tu eşti cu noi... luceferi numărând,
Când trece lebăda uşor pe ape,
Mereu vei da lumina unui gând,
Din braţe tot lasându-l să îţi scape.

Tu eşti cu noi, deşi trecut-au anii,
Pe lânga plopii veşnic fără soţ,
Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii
Şi-amorul trist al nu ştiu cărui hoţ.

Tu eşti cu noi... pe-aceeaşi ulicioară,
Sărmanul Dionis... printre scrisori,
Mintea şi inima în prag de seară,
Sau rugăciunea unui dac... în zori.

Tu eşti cu noi pentru eternitate,
Sara pe deal... mereu am sa te chem,
Oricâte stele zburdă-n libertate,
Un singur Eminescu noi avem.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec e-o linişte deplină,
Pe boltă, ghemuită boţ,
Abia luceşte, luna plină.

O stea dintr-un vârtej de foc,
Trimite lacrimi spre pământ,
Milioane-apoi se leagă-n joc,
Cuprinse de un farmec sfânt.

În gândul meu pătrunde-o rază,
Iar ochii mei spre ceruri suie,
Pădurea fermecată lăcrimează,
Mi-l amintesc; a fost, şi-acuma nu e.

Sub mângâieri luceferiene lacul plânge,
Trece o lebădă duios plutind pe ape,
În noapte, luna sa-mbrăcat în sânge,
Freamăt de codru se aude tot mai des, tot mai aproape.

Seara pe deal, la foc doinesc păstorii,
Un bade spune o poveste,
Iar noi acum, în preajma sărbătorii,
Gândim la cel ce-a fost şi nu mai este.

"Cobori în jos" răsună iarăşi în ecou,
Scrisori după scrisori trimitem către tine,
Azi eşti al României drag erou,
Luceafăr blând din zările senine.

poezie de Marius Alexandru (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu e cu noi!

Cât ai vrea să îi socoţi
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soţ,
Eminescu e cu noi!

Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!

Codrul freamătă şi plânge,
Lacrimile-i curg şiroi,
L-au tăiat şi curge sânge,
Eminescu e cu noi!

Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale şi a zbucium,
Eminescu e cu noi!

Sub salcâm de-aştepţi iubita,
Un sărut să-ţi dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!

E nemuritor şi rece,
Fără el ne simţim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sara pe deal

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aţa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari cată-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţiie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Şi osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soţ
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de ţară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul''... şi-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta... râul, ramul''... şi... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea.

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parte sunt din Univers

Pierdută-n tăcere într-un unghi din Univers,
o rază de stea îmi luminează sufletul imers
fără de voie în adâncul neştiinţei, pervers.

Sunt doar un simplu vers dintr-o poezie
în continuă expansiune, grevată de fantezie,
unde întreg Universul vibrează de frenezie.

E totul mişcare deşi pare un static moment,
viitor căutăm, plecaţi fiind din trecutul ardent,
în galop călărim secunde din al nostru prezent.

Sunt cuvântul ales din versul de-acces
către poezia ce viaţa a scris cu succes,
umilă aştept sentinţa ultimului proces.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Eşti prezent mereu: în minţi, în suflete, în noi.
Nu eşti nici bun, nici rău. Ne ajuţi dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îţi îndrepţi mâna înspăimântătoare către noi...
Şi ne dai răul înapoi. Şi iar ne ierţi, şi ne aştepţi să fim mai iubitori.
Ne ierţi, dacă greşim, şi vrei să ne ridici din nou.
Fără să ştim.
Nu uiţi nimic neiertător şi uiţi greşeala când vezi credinţă într-un om.
Eşti peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Şi nu te arăţi pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu eşti zilnic printre noi
Eşti înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecţi, lucizi
Tu dai viaţă, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală şi chiar moarte.
Îţi place să te joci, te înduioşezi dacă iubim.
Eşti lângă noi, când plângem.
Eşti femeie sau copil?
Tu ştii planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu eşti nemuritor, şi vrem şi noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EminesCult....

A fost odată ca-n poveşti,
Pe-al vieţii fir din glastră,
Când te-am aflat aşa cum eşti,
Parfum de Floare-albastră...

Aveam o muză, ce-i firesc,
Ce-i recitam Sonete,
Şi tu-ai venit cu-n gust ceresc,
La steaua pentru sete...

Pe lângă plopii fără soţ,
Pe-aceeaşi ulicioară,
Cu Pajul Cupidon negoţ
Aş vrea să fac pe sară...

Mi-ai dat Crăiasa din poveşti
În vremi demult trecute,
Sara pe deal pasu-mi grăbeşti
Ades Prin nopţi tăcute...

Înger şi demon ca poem,
O Doină la durere,
Le simt ca pe un har suprem,
Şi-nclin cu Revedere...

Îmi ţeşi Scrisoarea ce o-mbrac,
Luceafarul fiinţă,
Şi Rugăciunea unui dac,
Ce-a ţării sunt credinţă!...

Tu eşti O arfă pe-un mormânt,
Departe sunt de tine,
Şi-ţi spun Iar când voi fi pământ,
Rămâi, rămâi cu bine!...

Şi ca un post-scriptum mai zic
Când critici-s bufonii,
Eu vreau poet să mă ridic,
Dar nu ca Epigonii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extraconjugală (după Eminescu)

Pe lângă plopii fără soţ,
Avem o bucurie:
O oră tu eşti fără soţ
Şi eu fără soţie.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste vreme - lui Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,

Iar blânda lună, peste deal
Aşterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n şoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"

Şi dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins şade...

Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ţi divin.
Eşti tu oare? Nu eşti tu.
E umbra lui Călin...

Cutreier prin pădurea toată.
Aştept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!

Şi umple-mi de lumină viaţa,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EMINESCU - Etern de Înalt CUVÂNT

Aromele de tei răsfir pe foaie, să mă înclin cu versu'
În calea razei ce-o cobori din cer, Mărite Eminescu,
Inapt... şi timpul ocoleşte lumina ei ocrotitoare,
Nici nu-i putere ce-ar slăbi mândria Neamului ce-o are.

Martirisit de-obscuritate pe crucea vremilor ingrate,
Încredinţatu-ne-ai Cuvântul, să umplem visele deşarte,
Hrănind cu el vii năzuinţe, când ni se ia şi trai, şi parte...
Ca un Luceafăr, veşnicind, ne îndrumezi de peste moarte...

Revino-n vers pulsând a dor şi ne învaţă a simţi,
De adevăr, tribun auster călăuzeşte-a-Ne-întregi,
Veghează-ne, ca pe pământ, prin lacrima de netăcere,
Etern, Înaltu-ţi din Cuvânt ni-e scut de luptă şi putere...

Păduri de tei, cu-arome caste, îţi poleiesc urmele-n aur,
Tractatele-ţi, cu limbi de clopot, ne umplu marele tezaur,
Din muntele de vers perfect clipa mea soarbe larg avânt...
Ştiu, e român cel ce iubeşte al tău, Etern de-Înalt, Cuvânt!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea (dedicată lui M. Eminescu)

O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Şi prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.

Talazuri mari prin ape îngheţate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârşirea unui dar.

Luceafăr s-a născut pe bolţi albastre...
Prin vis, prin dor, prin paşnic legământ
Şi magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e şi astăzi în cuvânt.

Multe veri vor plânge şi vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră şi de fină.

O să se nască stele infinite
Când zi cu noapte galeş se îngână
Şi când puterea ta prin dulci cuvinte
Va fi mereu a cerului stăpână.

Un vis firesc te naşte mai aproape
De-acele lumi ce veşnic ne despart.
Tu străluceşti tăcut, fără de moarte,
Iar vocea ta e-n inime ce bat.

Zidit în zarea albă-a veşniciei
Coroana ta e-n gânduri ce mă-nec,
Vei fi mereu părinte-al poeziei,
Nemuritor în mii de ani ce trec.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o să poţi să stai cu pupila - de 16 ani - în "prezent"? Până o să te ia la plimbare trecutul sau irezistibilul viitor, nu-i aşa? Tu eşti Prezenţa în care cea care încearcă să stea în prezent, adică cumătra minte apare şi dispare. Încerci să dresezi mintea, în loc să o vezi că e falsă din temelii din "eu"! Asta faci şi doar continui suferinţa! Ceea ce eşti, ceea ce suntem e veşnic fără efort!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă veşnică!

Odihnă veşnică în ceruri!
Puterea de-a se înălţa
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenuşă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns şi jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ţi se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cereşti,
Acolo poţi plăti prin fapte
Deşertăciunile lumeşti.

Priviţi! Cu toţi lăsaţi în urmă
Un drum de împietrite căi...
Şi calea vieţii se opreşte...
Ca mâine-i vom urma şi noi!

Începe-o altă veşnicie!
Deşertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toţi ne-o vom afla.

Odihnă veşnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace şi lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!