Spre înțeles
Înfipt ca o cazma trudită pe ogor,
În gozul din pătul al unui opincar,
Mi-e sufletul acum, un falnic autor,
De jalbe cu ecou, un nepătat altar!
El stă să priceapă la coastele nopții
Ce-a putut săvârși pe umerii zilei,
Ce-a dat spre vărsare în apele sorții
Și ce-a strâns cuminte din amfora milei...
Spre-nțelegere stă de mai ia legământ
Din leagan de codru, din doină și rugă,
De la vatră și fus, din pârâu și pământ
Ce-n piept îi stau toate și-n timp le înjugă...
Curând peste mantii de clipe tărcate
Veni-va și ceasul unui altui portret,
În cele din urmă și sufletu-mi poate
Va ști lămurire dar desprins de schelet!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Vasile Zamolxeanu despre timp
- poezii despre suflet
- citate de Vasile Zamolxeanu despre suflet
- poezii despre păduri
- citate de Vasile Zamolxeanu despre păduri
- poezii despre portrete
- poezii despre noapte
- citate de Vasile Zamolxeanu despre noapte
- poezii despre ceas
- citate de Vasile Zamolxeanu despre ceas
- poezii despre apă
- citate de Vasile Zamolxeanu despre apă
Citate similare
Suflet
Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nui fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi
Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini
poezie de Viorel Muha (iunie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit sau poezii despre inimă
Câte-nțeleg n-am înțeles
Câte-nțeleg, n-am înțeles,
dar aș lua toate câte las.
Din ce-am cules și n-a rămas,
din ce-a rămas și n-am cules.
Azi din frântura unui ceas
eternități aș ști să țes.
Și din ce ieri credeam eres
lumi noi mi-aș scrie pe atlas.
Câte-am stricat, câte n-am dres
le-aș face-acum iconostas
și-aș bea cu sete tot mai des
Din flori ce mor la orice pas
din ce-a rămas și n-am cules,
din ce-am cules și n-a rămas.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent, citate de Radu Gyr despre prezent, poezii despre moarte, citate de Radu Gyr despre moarte, poezii despre hărți, poezii despre flori sau citate de Radu Gyr despre flori
Dimineață de toamnă
Cocoșii cântă vestind o nouă zi,
E liniștea adâncă și pufoasă,
În care stelele puțin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!
Luna coboară, ușor, spre asfințit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziș, printre miraje!
Peste pământ plutește-un strat de ceață,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulțumiri se-nalță-
Spre cerul dimineții înseninat!
Spre răsărit și cerul pare-o ceață,
Mai cântă un cocoș ce-a răgușit,
Curând va fi o nouă dimineața-
În care Soarele va râde negreșit!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre dimineață, poezii despre cocoși, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre stele sau poezii despre sat
Rondel predestinării
RONDEL PREDESTINĂRII
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
la viață chemând nepoții
celor pe drum spre mormânt.
Să învârtă acul roții
spre al vieții legământ.
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
Tot din veșnicia nopții
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morții.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorții.
Maria Filipoiu
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Maria Filipoiu despre viață
- citate de Maria Filipoiu despre timp
- citate de Maria Filipoiu despre noapte
- citate de Maria Filipoiu despre moarte
- poezii despre cuvinte
- citate de Maria Filipoiu despre cuvinte
- poezii despre Maria
- citate de Maria Filipoiu despre Maria
Ce ne salvează? Memoria fotografică... din ce a fost, din ce s-a vrut, din ce-am trăit ori am iubit, din cât am dăruit și ce sperat avea, din fericire dăltuită cu suspine, din cum ne-am strâns la piept când ne-a durut, din ce n-am îndrăznit și n-am putut, din visele gustate dimineața la cafea, din noi în alții și din alții-n noi, din gânduri ce ne-au frământat ca pe eroi. Rămane ce-a contat iar restul e "uitat".
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre salvare, citate despre iubire, citate despre gânduri, citate despre fotografie, citate despre fericire, citate despre eroism, citate despre dimineață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre semnale, poezii despre primăvară, poezii despre nebunie sau poezii despre gări
Unui amic fără căpătâi
S-a stins iubitul meu amic
Și fără el îmi vine greu.
Dar nu mă-ntreb din ce-a murit,
Din ce-a trăit, mă-ntreb mereu.
epigramă de Gabriel Teodorescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre prietenie sau epigrame despre iubire
Ce-a fost mai bun
Ce-a fost mai bun, darurile tale au fost,
toate aceste minuni, slava pământului -
gestul rece, neprihănit, de pământ, al izvorului,
luminoasele cupe-ale florilor pline de soare
și primul surâs al copilului la glasul matern,
și fericita privire în rugă extatică,
și visul din cântecul păsării peste vecie -
nu mă pot izbăvi, când tu ești departe.
poezie clasică de Emil Boyson din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre mântuire, poezii despre muzică, poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Murmur de izvoare
Simt foșnetul codrilor de-aramă,
Doinele de dragoste, de dor,
Transmise printr-un ecou nemuritor
Și în climat de-ozon cuceritor.
Ascult tunetul de peste două ere,
Ce-a strâns zbucium și mângâiere,
Ecoul său rămâne mut,
De freamăt nou, de început.
Pe masa stâncilor de piatră
Aud doar murmur de izvoare
Și zbucium din străvechea vatră,
Din melodii nemuritoare.
Văd fulgere căzând din soare,
Pe fruntea lunii călătoare!
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre iubire sau poezii despre dor
Picătura de viață
Sunt un crâmpei din visul frânt
al păpădiei, pe Pământ;
Sunt umbra florii ce-a dorit
să înflorească-n asfințit;
Pot fi un curcubeu căzut
din zborul unui gând pierdut,
sau doar amestec de culori
adus de fluturi călători;
Mai sunt suspinul ce-a zburat
spre norul cel întunecat
în noaptea cerului spuzit
cu stele-n timpul infinit.
Iar ce n-aș vrea să fiu, nici pic,
e, numai, stropul de... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre nori, poezii despre infinit sau poezii despre gânduri
Fior pe-o urmă de ecou
Mergea pe valea unui râu
Ce șerpuia prin munte
Și etala un mic desfrâu
De străluciri mărunte
Acelui ce, pe-o punte,
Voia la gânduri frâu.
Nu reușea povara lor
Îi apleca privirea
Spre râul ce, seducător,
Îi agita simțirea
Trezindu-i amintirea
Și-n piept, un vechi fior.
Molatic, undele duceau
Spre locuri neștiute
Și clipe ce se depărtau,
Și chipuri cunoscute
Din zile petrecute
Când stelele cântau.
Din unde reci, ca un cadou
Al râului din munte,
Un alt fior, puternic, nou,
Cerea să își descrunte
Privirile, pe-o punte
Și-o urmă de ecou.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre văi, poezii despre seducție, poezii despre munți sau poezii despre desfrânare
Romanța stâncii de bazalt
Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.
Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.
Nu cred că ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
Să le cedați
Dar nu, nu cred că ați putea
Să fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.
N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Despărțirea
Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfințit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Și-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu și peste-această zi,
Tristețea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porți
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanțuri ca pe-un hoț!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, și în gînd!!
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Ultima zi
Se'nalță, născute din liniștea nopții,
în valuri de vise, în pace deplină,
ca fulgi de speranță în zbor spre lumină,
balanțe de gânduri ce par echinocții.
Se 'nalță spre ceruri în rugă lăptoasă,
amestec de cețuri și nori cenușii,
de doruri pierdute pe țărmuri pustii,
umbrite de aripi ce-n urmă le lasă.
Sunt clipele zilei când anul se curmă,
iar linii de ceață apar din decoruri
pierdute-n siajele zilelor-stoluri,
dar toate o-așteaptă pe cea de pe urmă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre naștere sau poezii despre lumină
Trecut în viitor
E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?
Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.
Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?
Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre viitor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre adevăr
Rondelul procurorului
Treziți sunt astăzi cercetașii,
Din adevăr ei s-au desprins,
Să prindă-n focul azi nestins
Hoția ce-a mânjit făptașii.
Că drepți ei fi-vor, ca ostașii
Peste dreptatea de neînvins,
Treziți sunt astăzi cercetașii
Din adevăr ei s-au desprins.
Că pildă stau înaintașii
Prin adevărul necuprins,
Ce au strivit pe câți au prins
Și-a-npuținat la timp borfașii.
Treziți sunt astăzi cercetașii.
rondel de Constantin Enescu din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (10 mai 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre procurori, poezii despre foc, poezii despre dreptate, poezii despre cercetași sau poezii despre armată
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Mușcăm din timp...
Mușcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viața ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.
Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.
Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.
Nu tragem linii, definiții,
Nu stăm pe loc ci ne mișcăm,
Nu ne permitem premoniții,
Fără să vrem spre viitor zburăm.
Nu e timp pentru bilanțuri
Pășim cu timpul înainte,
Nu ne înfășurăm în lanțuri,
Căci sufletul ne e cuminte.
poezie de Mihai Leonte (9 septembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre pâine
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre plâns sau poezii despre groază
Partea nopții în care nu suntem
stăm de partea târzie a nopții
întârziai cu promisiunea nerespectată
cum ar fi să dau cearșaful deoparte
să-ți dezgolesc umerii și fluierul din piciorul unui pui
de cocor ce-a uitat
să dea ocol lunii
era una din acele întâmplări legate de karmă
de care auzi la televizor
nu eu îți iau tu îmi dai
îmi strâng lucrurile fără să-mi pese
nimeni din neamul nostru n-a avut cancer
rămân urme pe albul zilei
de nerecunoscut pentru mine
Dumnezeu a mers pe această zăpadă
imaculată
iubirea noastră ține prea mult după unii
au cerut morții
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre televiziune, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau poezii despre picioare