Pământ (vezi şi Terra)

Pământ. Planeta cu sânge albastru din Calea Lactee.

definiţie de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

În univers, Calea Lactee
E o minusculă scânteie.

distih de David Boia (30 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu orice pisică poate să taie Calea Lactee.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul poetului, Calea Lactee luminând feeric.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ. Planeta izgoniţilor din eden.

aforism de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiunilor

Noi, fiinţe microscopice
Şi cu idei utopice,
Trăim o vastă epopee
Aici, prin Calea Lactee...

epigramă de David Boia (7 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluţe discrete,
Are şi multe planete.

Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduieşte-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.

În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliţii care sunt,
Dar şi cu planeta Pământ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Calea Lactee – aleea celebrităţilor de pe bolta cerească unde, pentru fiecare om, străluceşte o stea.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Calea Lactee. Albeaţa de pe ochii cerului.

definiţie aforistică de Cornel Stelian Popa (16 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Fără soare şi fără planeta mea
e albastru
deschis şi ninge
iluzia cremoasă din fundal ar trebui să dispară
e pamântească
depinde de mine ca un sugar
mi s-a cuibărit în pumni şi sânge
prea târziu s-o mai arunc pe pământ
ar trebui să coborâm amândouă
ne-am zdrobi capetele de tărână
e mai bine fără soare şi fără planeta mea
mai bine viu şi fără soare

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Un poem din praf de stele
pe variaţiuni multiple
cu extensii accelerate
şi interminabil la capete
până unde nici gândul nu ajunge
mişunând de-a binelea
în panorama următoare
aşa pare universul
citat în termeni euforici
văzut din Calea Lactee.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În planeta Pământ

Când planeta e albastră
Cum să fie soarta noastră?

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul - poem diamant

Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriţi...
şi noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convulsii

Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...

Gemând durută, printre gene
Varsă şuvoi de ploi de stele
Şi toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??

E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Şi firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Luceafărul pe Calea Lactee

CU LUCEAFĂRUL PE CALEA LACTEE
(pamflet)

Bat clopote-n literatură,
când sună ceasul redeşteptării.
"Poeţi" se-avântă-n aventură,
cu geniul pe calea neuitării.

Cu o fărâmă de idee,
toţi bat la porţile afirmării,
uitând că pe Calea Lactee
nu intri din culmea disperării.

Cuvinte răzleţe îngână
o temă şchiopătând de subiect.
Corigent la limba română,
învăţăcelul devine abject.

Mai insistent bate la poartă,
cel de profesie... informator.
Pe ea să intre, n-o să poată,
cât nu este de limbă formator!

Se agaţă de Eminescu,
numele să-i răsune poetic.
Chiar când din coadă-i sună... escu,
străin este de liric şi epic.

Degeaba vrei să fii etalon
în exigenţele poetice,
când abia poţi fi un epigon,
iar textele nu sunt artistice!

15.01. 2015
Maria Filipoiu

parodie de Maria Filipoiu din Site "Poeţii Noştri" (15 ianuarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că fără moarte din câteva rafale am suprapopula planeta.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Atenţie!
Pe viitor planeta
poate deveni
insuficient de verde
şi mai puţin albastră
din cauza poluării excesive
planeta poate să dea
într-o boală
extrem de gravă
care va contamina
fauna şi flora
atunci să strigăm
atenţie!
de pe acum
să reverbereze ecoul
în timp util.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (martie 2017)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ageamiu

Estetic şi răsăritean
Cu prezenţă de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naşte
Priveliştea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluţia planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.

poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modigliani

Albastru. sânge. albastru
furi piatra pe întuneric
să se vadă cât e de albă
ciopleşte-o cum ai scoate peştii din râu
sau linia din alungire
forme prelinse spre propriul lor înţeles
ca un semn al mirării sub care nu se pune punct
Am zece capete aţipite în gulerul de praf al curţii
din toate o singură linie, subţire
să rămână, suflă!
muzica de piatră, înmărmurire
Nu am decât zece capete azi
las celorlalţi prelungirea lor, ocna de sare a trupului
faceţi loc pe străzi, în pântecul minţii
am zece capete şi le izbesc de zidul oraşului
azi
cu toţi oamenii din cetate
le-am trezit deodată.
Sânge albastru sânge
să furi pulberea de Carrara din plămânii sculptorului
să laşi doar o linie, curgând în sine
neîncetat
apă tare a râului izbucnit
din malul stâng
al oricărui pământ viu.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!