Convulsii
Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...
Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??
E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre durere
- poezii despre Calea Lactee
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.