Alhambra în cinci minute
nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aș sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ți-a-ncolăcit artera
vino acasă
vino și lasă
banii pe masă
cât de frumoasă
aș putea să fiu în acest mărăcine
și totuși nu știu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine
nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă
tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru și moale
adoarme cu noi sub covor
nu mai am încredere în fluturii fără ochi
au în plus o aripă
transparentă și verde
ca ultima clipă în care veneai
sau plecai
sau veneai
și priveam cum se pierde
filmul prost regizat
ce păcat, ce păcat...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încredere
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prostie
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre minute
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Vino mai aproape
Vino mai aproape...
Pajiști de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărățind ancestrală.
Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci și-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-și întinde aripa.
Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineață
Îndreaptă a noastră viață.
Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre licurici, poezii despre dimineață sau poezii despre aripi
Și Duhul, și Mireasa...
Și Duhul, și Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te așteaptă Tatăl cu haină de lumină
Și cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-așteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."
Și frații, și Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Și pune-ți legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te așteaptă să scapi de-a morții teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."
Și moartea, și viața zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul și prilejul nu mult au să mai țină
Cât încă poți întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vino
Vino, când luna, petală ofilită,
Plutește-n amurgul primăverii, sidefiu,
Vino, cu brațele întinse să mă cuprinzi,
Vino, cu buze care promit un rai mieriu.
Vino, pentru că viața-i un fluture plăpând
Prins în păienjeniș de ani spre a se pierde
Și-n curând noi doi, azi fierbinți și făr'-astâmpăr,
Vom fi doar două pietre gri în iarba verde.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre fluturi sau poezii despre Lună
Acasă
nu știu dacă este
rugăciune
destin
sau hazard
dar s-a întors acasă
fără o aripă
în cuibul fără o pană
și toate-i păreau în plus
pentru o înfruptare cu moartea
secunda îți este infinită
ori
deloc
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre acasă
Vino...
Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!
Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.
Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept să fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, să îmi arăți steaua ta!
Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele
poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre seară sau poezii despre nori
Simt ce-mi spune vatra
(Pentru verișoara Vera)
Demult n-ai mai fost acasă
La grădina ta frumoasă,
Să vezi Prutul șerpuind,
Via, cea din deal, rodind.
În biserica din sat
Câțiva ani nu ai intrat,
Și nu des tu ia-i aminte
Lângă câteva morminte.
Chiar și mama când trăia
Rar de tot în sat veneai.
Neștiind unde-i Canada,
Te-aștepta cu zeamă caldă.
Ai în viață profesori,
Bucură-i cu niște flori
Și cu versurile tale
Răsfirate pe petale.
Vino, când mai poți, în sat,
Cât lumea nu te-a uitat.
Vino neamul să te vadă
Tot mai des pe vatra dragă.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre sat, poezii despre profesori sau poezii despre poezie
Dezîmblânzirea
De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
De visare mă aflasem
Vino, tu, cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată
Vino, tu, fără de tine
ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre negru, poezii despre iad, poezii despre cruce sau poezii despre Soare
Vino
Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.
Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.
Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.
Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.
Vino unde inima te cere
Si cuvinte mor cu gatul frant,
Vino in tinutul de tacere
Ca un ultim si iertat cuvant.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre substantiv, poezii despre inimă, poezii despre iertare, poezii despre hipism sau poezii despre gramatică
În viață trebuie să avem încredere. Mare încredere în noi, dar și în ceilalți. Fără încredere trăim degeaba și mereu vom fi chinuiți de îndoieli.
citat din Victor Duță
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre încredere
Vino în vis, vino acasă...
În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...
Și-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceață, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!
Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu ești soțul meu
Așa cum îți spuneam mereu
În vremea când eram copii
Și îmi doream al meu să fii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre ploaie, poezii despre idealuri, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre dans sau poezii despre căsătorie
Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins
Vino devreme sau nu veni deloc.
Pe la cinci ani am început să am coșmaruri dese
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Întunericul le spunea celor morți povești,
Cu lampa stinsă-n casă, se-ațineau umbre la ferești.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când mă trezeam înfrigurat din somnul greu,
Nimeni, dar nimeni, nu venea la patul meu.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când din groaza-mi mută țipăt a străpuns,
Nimeni, dar nimeni, din casă n-a răspuns
Vino devreme sau nu veni deloc.
M-am ridicat pe cer soarele cu ochi de gheață
Privea cum mă petrec singur singurel prin viață.
Vino devreme sau nu veni deloc.
NB. Samhain-ul celtic, premergătorul Halloween-ului, se celebra făcând schimb de sau împărtășind poezii cu tentă înfricoșătoare. Iar poezia de mai sus are legătură și cu faptul că Louis MacNeice și-a pierdut mama când acesta era la o vârstă foarte fragedă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre vârstă sau poezii despre tată
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre război, poezii despre plâns sau poezii despre groază
Vino!
Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aștern rânduri,
când te chem în eter,
între apă și cer
și te caut în vise
cu zeițe convinse
de mărunți muritori
rătăciți printre nori.
Mă auzi, te trezești,
înspre mine pornești
și mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorință
de-a mai vrea să fii Ființă...
Vino să te răsfăț,
vino să te învăț
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
ce înseamn-a simți
și IUBIRE-a-mpărți!
Azi te-nvăț să trăiești
fără să te-osândești!
Vino să TE IUBESC!
Doar cu tine trăiesc!
Ne-ntâlnim printre gânduri...
când m-apuc s-aștern rânduri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre învățătură, poezii despre răsfăț sau poezii despre plimbare
Vino, Tu, Doamne
Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino și du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ține-mă, Doamne, în ea.
Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.
Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subțire de in
Fie-mi veștmântul divin.
poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mai vino, Doamne, pe la noi!
Și-a strâns pelinul trâncii toți
Pe limba sufletului meu...
Prădată mi-i țara de hoți
Până la ultimul ei leu....
Iar Dumnezeu de-acolo sus
Parcă și-a-ntors privirea,
Pe apa sâmbetei s-a dus
Întreagă moștenirea...
Și plâng întruna azi copacii
Goliți de falnicul veșmânt
Și ni s-au înmulțit săracii
Bătuți de ploaie și de vânt!
Ne-a stăpânit de tot huzurul,
Puțini mai dau cinstit din coate,
Că s-a emancipat chiaburul
Și-avem orașe-n loc de sate...
Am încăput pe mâini străine
De cât sărit-au unii calul
S-ajungă țara doar ruine,
Să ne plecăm precum vasalul.
..............................................
Mai vino Doamne pe la noi
Cum mai veneai ′nainte...
Și-n loc de griji și de nevoi
Mai dă-ne Doamne minte!
poezie de Livia Frunză
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vânt sau poezii despre suflet
Vara sufletelor noastre
Vino,
Cuprinde-mi inima
cu brațele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Știu...
E vremea asfințitului
când iubirile se sting
ca niște stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheață
de la fereastra
iubirii noastre.
Și să ne bucurăm
de noi.
Eu mai am un strop
de primăvară
și
cu toamna ta
vom face să fie
vara
sufletelor noastre...
Vino,
Eu încă te aștept...
poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stele căzătoare, poezii despre iarnă, poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Rânduri pentru un necredincios
Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Și muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...
Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculți
Nemulțumirea celor mici și mulți,
Că vara n-a ținut decât trei luni,
Și-n viața unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveți
Secretul măscăricilor-poeți...
Să-nveți să mori când nu știi să trăiești
Și să trăiești abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregești
Cu restul celorlalți nemuritori!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să simți
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimți
În punga goală-a unui biet ateu...
Și, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poți cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre rândunele sau poezii despre nemulțumire
Doar o rugăminte
Vino albă de zăpadă și acoperă pământul
Cu-al tău strat pufos de fulgi ce îngheață zburând vântul,
Vino coborând din ceruri cu rochia de promoroacă
Cu fireștile trăiri, zilele cu drag îmbracă!
Vino tu, cea mai albită dintre toți și dintre toate
Și urmează-ți timpul tău și descurcă încurcate,
Vino iarnă, adu norii, scutură-i pe ale noastre
Și ne iartă de-am greșit alungându-te de-o parte!
Vino, adu sărbători să colinde tot românul
Dealurile, văile, vino și îngheață fânul,
Te-așteptăm cu brazii noștri în care am pus cadouri,
Vino dragă, iarna mea, vino iarăși dintre nouri!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre sărbători sau poezii despre superlative
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
Copil fără mamă, mă tem,
Sunt tare mâhnit și te chem
Ca iar lângă tine să stau
Și toată iubirea să-ți dau!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre pâine sau poezii despre frică
Târg de sclavi
Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, povești și bătrâni suferinzi,
aur, biciuști, biciclete, cirezi.
Și, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideți cu toții la comerțul de sclavi
și onorați al copiilor târg.
Aici sunt mame ce vând copii,
mame deștepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre inteligență, poezii despre comerț, poezii despre bătrânețe sau poezii despre biciclete