Alhambra în cinci minute

nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aş sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ţi-a-ncolăcit artera

vino acasă
vino şi lasă
banii pe masă

cât de frumoasă
aş putea să fiu în acest mărăcine
şi totuşi nu ştiu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine

nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă

tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru şi moale
adoarme cu noi sub covor

nu mai am încredere în fluturii fără ochi

au în plus o aripă
transparentă şi verde
ca ultima clipă în care veneai
sau plecai
sau veneai
şi priveam cum se pierde
filmul prost regizat

ce păcat, ce păcat...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!