Cu mintea găuresc întunericul
prin inimă cresc păduri spre cer înmuguresc dorințe
milioane de cuiburi goale așteaptă întoarcerea
întoarcerilor
un fel de primăvară măiastră cu zurgălăi de ghiocei
și sănii trase de fluturi prin omăt de margarete
zâmbete tâmpe amintiri de oameni topiți
din dragoste în fiecare scorbură un vis
sub fiecare rădăcină un sâmbure
cu pretenții de adevăr luminiș de stele
poieni înmiresmate cu verde
odihnitoare perne de mușchi
sub căpătâi o gaură neagră cărare
între două gânduri univers
clipa
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre săniuș
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În fiecare scorbură un vis, sub fiecare rădăcină un sâmbure de adevăr.
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre visare sau aforisme despre adevăr
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre moarte
- poezii despre iarnă
Între două felii de pâine neagră un gând alb
mestec cu lacrimi fiecare înghițitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii pe un câmp însetat
a verde a iarbă a grâu a mii de maci
și-mi miroase a îngeri pe fiecare geană
sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine și nu mă dor spinii din inimă
un măceș îmi crește din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze culcuș pentru soare
din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
și-mi văd de infinit
a primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre pâine sau poezii despre ploaie
Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză
ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu știa nimeni să nu știe
durerea facerii și desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaș
între două curse de galop cu sine însuși
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realității
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veșnicii și infinit cu tot
dar și fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toți mușchii crescuți pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul
la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îți poți permite să accepți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre realitate, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Deși pot așeza universul în două cuvinte
mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca și când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată
chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe niște fluturi jucăuși
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaș
deși pot reduce viața
la ceva stupid și aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
apoi să mor
fără să stric poezia
cu un adevăr
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre fluturi
Mă zbat precum un făt cu lumea de dincolo
lovesc cu un fel de disperare
fiecare centimetru pătrat de infinit
găsesc înainte de naștere
formule de împachetat neantul
dintr-o rădăcină în altă rădăcină
prin ascultarea firului de iarbă
apoi îmi văd de lichidul amniotic din inerție
de libertatea cordonului meu ombilical
din prea multă iubire
sau de cine mai știe ce altă legătură cu universul
din speranță
mai mult sau mai puțin închinată clipei
săvârșesc botezul cuvintelor în lacrimi de buburuză
îmi cresc visele din fiecare îmbinare cu realul
ca un fel de nituri rotunde și de netăgăduit
pe un pod aproape albastru și ușor absurd
ca mai toate încercările mele de a respira
înaintea de a articula primul țipăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre naștere, poezii despre libertate, poezii despre infinit, poezii despre creștere sau poezii despre botez
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre pinguini, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre gheață
Soarele e tot acolo
parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
își vede de hidrogenul ei
nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea și ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutărește
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toți porii
între două trăiri și o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneață
prin fiecare iris care se deschide înăuntru
împotriva ordinii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre senzualitate, poezii despre ritm, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre hidrogen sau poezii despre calendar
Într-un fel, sub fiecare stea este un alt cer.
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre zahăr
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre prostie, poezii despre odihnă, poezii despre limite, poezii despre gânduri sau poezii despre fotografie
Într-un anume fel, sub fiecare stea este un alt cer!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoașterii
sau poate clipa de înălțare ideatică între două eternități
lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc așa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc și pentru umbră
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre reîncarnare, poezii despre graniță sau poezii despre adevăr
îngerii nu au noțiunea timpului
așa că după ce-mi voi săruta marea
iar urmele mi se vor agăța argintiu
pe cărarea care duce în lună
vreau să dezleg poetul de fiecare trăire
să-i desenez menuetul pas cu pas
prin mozaicul asurzitor de sub tălpile inimii
dar îmi ninge mov prin ochii
așa că o să vă povestesc doar
cum cresc fulgii dinspre stele
................................
un păianjen de cristal țese lacrimi
nu din lut nici din cer
nici măcar din durerea aceasta
parcă din ce în ce mai limpede
diamante pentru o fereastră rotundă
mai întotdeauna cu vedere spre un imposibil rai
................................
nu din vise se cern galaxiile
caut în zadar constelațiile prin oamenii de nea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări
Verde aprins
nu mă lăsai a spune nimic
între două depărtări
între două chemări
îți ștergeam lacrimile de adevăr
și minciună
de pe obraji
cu o năframă de suspine
cu un petec de cer
tu nu mă lăsai a spune nimic
prin ochii încețoșați
ai serii
îmi acopereai gura
cu un apus de pasăre
cu un sărut stingher
cu o inimă frântă
cu o inimă de frunză
de verde venin,
aprins
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre minciună, poezii despre gură sau poezii despre frunze
Mi-am zidit visul într-o temelie de piatră
să tacă să nu se mai repete
dar cu cât îi astup strigătul
parcă cu atât mai tare răsună ecoul
prin fiecare perete alb
prin fiecare tavan aurit
și prin toate ferestrele zăbrelite
câteodată atât de lugrubu
de parcă aș fi zidit un monstru
și uite așa din cel mai frumos vis
m-am trezit într-un coșmar
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre coșmaruri, poezii despre aur sau poezii despre alb
Eu mor în fiecare dimineață
mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
mă străduiesc să învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârșit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit
Descântă-mi ochii de umbre cu buze nesătule
frământă-mi trupul și pune de-o minune
să-ți cânt lasciv tăcerea dintre cele două eterne cuvinte
iar dansul celor șapte vieți să ne-mpletească mâinile
într-un inel de lună și de soare
printre poieni cu fluturi mov
se-mbrățișează aproape cald
în casa cea de piatră
pe unde aleargă jucăușe jurămintele
iar eu te strig cu teamă
să nu-mi dispari a nu știu câta oară
din tainițe de timp se strâng la nuntă clipe
un flaut celt respiră din adânc de inimă un cer
pe care preoți îmbrăcați în alb ne desenează
din jumătăți o lume doar a noastră
de-o parte-i ziua cea mai lungă
și-o rest o noapte de așezat la stele
precum în jurul gâtului un fel de perle
poate-adunate-n zori din flori de in
sau doar culese lucitor
din mult prea răsucite scoici
iar dintr-o altă parte
punctată cu adânc de atlantida
îmi plângi oceane și eu înalț la munți
cu acea-firească știință a pruncului
abia născut
m-adăp la sânii tăi
cu lapte care curge-n galaxie
doar gândul mă trezește ca din moarte
și-mi este parcă tot mai transparent
ca și cum s-ar strecura câte un univers
prin fiecare deschidere de pleoape
ca să ne umple lumea lumilor
cu basme
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință sau poezii despre sâni
Nu mă căuta prea departe
nici prea adânc
nu am aripi albe
călăresc doar cai verzi
mâncători de cenușă
un fel de pegași absurzi
care prin deșertul roz
scurmă-n dune după atlantida
și găsesc doar oaze morgana
precum cactușii supuși înfloririi
inventează primăvara și în vara veșnică
pentru dospit de fluturi imenși
cât muzeul antipa
asemănători cu două pleoape amorțite de vise
parcă niciodată terminate
un fel de avortoni monstruoși
numai buni de pus în formol
dovezi peste vreme că există inefabil
precum îndrăznesc câteodată să presez sentimente
pe o filă de carte
nu mă căuta prea departe
nici eu nu mă găsesc întotdeauna
strig în mine cu disperarea înecatului
cuvinte ecou îmi răspund enervate
din visul meu prin visul tău
prin fiecare nouă viață
prin fiecare dulce moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre oaze sau poezii despre muzee