De copil visam la flota mea
am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată
încă mai știu să fac crucișătoare
cuirasate și tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranța cu toate pânzele sus
și pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouțe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băștinașii
să le ofer câteva iluzii
despre viața de dincolo de moarte
tot de copil nu știam unde începe realitatea
și nici acum nu mă interesează
ce a fost fluturele înainte de a fi așa frumos
și oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca să aflu cât de adâncă e deznădejdea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre matematică
- poezii despre votare
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre realitate
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
Citate similare
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac
Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e
Mi-ai modelat și optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să știu să cer, să dăruiesc
Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat să fiu umil,
Am înțeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre suflet
- poezii despre învățătură
- poezii despre vinovăție
- poezii despre rușine
- poezii despre respect
- poezii despre optimism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Călcam norii să mai respir o dată andromeda
când tu îmi strigai că mă iubești
eu îți șopteam vulcanic teorema lui pitagora
ca un dement ridicam la pătrat fiecare închipuire
găuream cu vârful compasului harta lumii noastre
să rătăcesc după un azimut nu cum îmi place mie
oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud
toate regulile acestea sunt încă vii
respiră și ele printre îndoieli
ca mai toți mormolocii înainte de a seca balta
ca mai toți munții înainte de a se îneca în mare
din când în când cerul mă întreabă de reciprocă
iar eu mă fac că nu mai știu nimic și te strâng disperat în brațe
de se clatină toate florile a iarnă
cutremurul acesta m-a prins călare pe o dungă albă
cu felul meu de a ține minte întunericul dintre două zile
locul acela îngust în care infinitul este infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre infinit, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre reciprocitate, poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre iubire sau poezii despre iarnă
Încă mai am tentația de a întoarce ceasul
de altfel e tot ce pot face pentru viitorul apropiat
îl setez apoi la știrile despre divorțuri celebre
și copii uciși pe trecerile de pietoni
oricum azi nici clepsidrele nu se mai întorc
în deșertul dintre două picături de siliciu
și o baterie solară
ce aiurea sună acum timpul
nici nu clipesc în încercarea de a-i surprinde
trecerea
apoi mă dărui clipei ca un fin cunoscător
al concertului fără tic
și fără tac
deși îmi întorc viața ca pe un ceas cu 17 rubine
fără să mă întreb de ce nu mai e nevoie de remontor
așez în balansoarul destinat secundelor
toate știrile despre nemurire
apoi cu telecomanda uzată de atâtea reluări
șterg toate amintirile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ceas, poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre siliciu, poezii despre secunde, poezii despre reluare sau poezii despre prezent
Înainte mai aveam câteva lacrimi de povestit
dar acum nu mai am nimic
nici măcar de pierdut
totuși îmi este atât de liniște
un fel de calm ancestral
numai bun pentru a trece dincolo
sentimentul că sunt doar al universului
mă sprijină să visez cu totul altceva
nu tu case nu tu mașini nu tu raiuri nu tu eve
nimic din lumea materială și zbuciumată
visez doar figuri geometrice tridimensionale
piramide cuburi paralelipipeduri elipse sfere și...
ceva ce pare a fi o regulă mă cuprinde cald
e prima regulă pe care nu vreau să o desfințez
unde naiba îmi este răzvrătirea doamne
nici măcar nu mai strig întrebarea asta dementă
o rostesc așa de rar
și parcă dincolo de orice gând
într-un fel atât de rotund
ca pe un cântec încă necântat
de parcă aș fi translucid și lipsit de substanță
trec prin mine toate aceste forme
atât de regulate
încât le pot învăța pe de rost
dintr-un singur punct
apoi lipesc genele de un poliedru ciudat
și nu mă mai satur de sărit într-un picior
dintr-o lume într-alta
ca și cum aș avea o inimă de atlet universal
râd de parcă mă gâdilă infinitul în talpă
chiar nu mai știu la ce foloseau lacrimile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rai, poezii despre picioare, poezii despre muzică, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Nu mai spun piua niciodată
nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori să sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără să vreau ceva
doar așa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre șotron, poezii despre păcăleli, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre mulțumire sau poezii despre jocuri
Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu
e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranța că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidență
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu șapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată șirul stelelor
număr și număr
contabilizez și așez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorință
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai știu să curgă
sunt imponderabile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre promisiuni, poezii despre numere sau poezii despre lună plină
Contabilitate
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiți.
Câteva momente când era să fim frumoși.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Și cu acceași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.
Și, în sfârșit, o soartă
Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viața de apoi).
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viața de apoi, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau poezii despre lumină
Nu am nevoie de martori
nu vreau să mă creadă nimeni
oricum sunt condamnat prin naștere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rău de-atât
așa că nu propovăduiesc adevăruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni să-mi răstălmăcească visele
le visez singur și le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
altfel poate le-aș povesti cuiva
de fapt nici nu știu ce e mai bine
dar sunt convins că nici dumnezeu nu are nevoie de martori
nici de antemergători nici de messia
sunt sigur că nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi
amărâții ăștia care suferim de moarte
ne visăm nemuritori ori statui
ca să nu ne moară egoul niciodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sculptură, poezii despre moarte, poezii despre creștinism, poezii despre biserică, poezii despre bine și rău sau poezii despre adevăr
Dincolo de...
Eu... sau ce pot spune despre mine,
Câte vieți am rătăcit să te întâlnesc,
Câte vise, câte nopți te-am așteptat,
Cât nu am putut să mor pentru tine?
Nici nu mai știu cine sunt... uneori,
Nici ce flori ți-am dăruit în acea zi,
Parcă erau... trandafiri de ziua Ta,
Cu ce fiori ți le-am mai oferit atunci!
Parcă era ieri, doar un alt anotimp,
Un simbol în Tot ce Eu am tot iubit,
Părea un răsărit în acea dimineață,
Ce chip de fată, ce zâmbet, ce...!
Ce zi de neuitat, mă urmărește chiar...
Chiar și acum îmi răscolește toate...
Toate gândurile mele-s toate ale tale,
Toate visele se sting doar cu tine!
Mă voi stinge într-o zi fără de... tine
Și poate chiar Tu mă vei reaprinde
Dincolo..., dincolo de Tot, de infinit
Dincolo de moartea încă neavenită!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre simbolistică sau poezii despre noapte
În pacea aceasta de o mie de ani
până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș
cu toate pânzele ridicate
mă predau la magazie
războaiele se dau acum în supermarket
și
deși la noi nu sunt prea multe
pe autostrăzi și scări rulante
din când în când dezertorii
trag pe nas iluzii
în căutarea raiului din iad
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre război sau poezii despre roboți
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre vorbire, poezii despre somn sau poezii despre păr
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
dovada faptului că am fost
și încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
și o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu știu dacă
le-am iubit
dimineața
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se așezau la masă și
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se așeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine și m-am privit
am deschis toate ferestrele inimii
imprevizibil țipătul zilei
mi-a dezechilibrat pașii
nu era decât o diversiune care
mi-a amintit de cineva și
de toate trecerile mele prin viață
Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă mă privea
știu că sunt vinovat de toate cele și
mai știu că sfârșitul unei vieți
nu-l aduce ploaia și nici
zborul negru de deasupra
în drumul meu s-a pierdut
o urmă de om
și atât...
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre ploaie
Pe o rază de lună mi-am scrântit inima
într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
cu nu mai știu câte fecioare pe cap
că la urma urmei tot el e și acolo șef
i-am promis că mă fac băiat cuminte
și nu mai pun botul la toate poveștile cu zâne și
mai știu eu câte o mie și una de nopți
dar entorsa asta mă face să înjur de toate apocalipsele
care nu au mai venit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre virginitate, poezii despre viermi, poezii despre superstiții, poezii despre supernove sau poezii despre stele
Semn
nu vreau să mă vezi noaptea
nu pot trimite fotografii
am ochii roșii, un blitz defect
și câteva dâre de lumină pe inimă
mă gândesc să nu-ți mai trimit niciodată fotografii
sunt prea încărcate de melancolie
m-am săturat să-mi plimb tristețea pe sticlă
urăsc reflectoarele, picturile și pictorii, pe tata
da, îl urăsc, pe bunul meu tată
îl urăsc
nu-l mai urăsc
bat câmpii și devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc
cu pumnii strânși, sper că
nu voi mai scrie niciodată poezie.
uită-te la mine, dragul meu
fotografiile și poeziile mele stau pe ape
eu merg înainte și n-am chef de nimic
las ușile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple
acum vreau să dorm
fără nici o întrebare, nici o fotografie, nici o poezie
vreau să mă ascund în așternuturi
nu ți-am spus, știu să-mi fac cruce cu limba
tot tata m-a învățat
dar mi-e frig, țin mâinile împreunate
mă rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aș putea să fiu o soție bună
amanta perfectă
aș putea să fiu copil, o altă mamă
aș putea să fiu a ta în fiecare noapte
aș putea să nu mai scriu nimic
acum
și cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrățișez cu toată dragostea
fără să știu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre tată, poezii despre poezie, poezii despre pictură, poezii despre mamă sau poezii despre arte plastice
Am ratat de puțin titlul de revoluționar
pentru că nu l-am revendicat niciodată
oricum nu sunt genul
care se aruncă cu pieptul înainte
pentru păpușarii cu pretenții de regizor
în schimb vecinul meu securistul
a fost primul om pe care l-am văzut
cu brațul înfășurat în tricolor
în mod cert nu am stofă de martir
nu sunt bun nici războinic nici mercenar
de erou nici atâta
am totuși așa multe cicatrici pe suflet
dar nu de atunci
atunci încă visam
construiam de nebun viitorul
în pași mareți
în ritm de tot înainte
fară regrete iubeam să fiu
să am de unde
să n-am de ce
dar port cu durere și o parte din cicatricea eroilor
căzuți pentru un colț de libertate
și un codru de fericire
o port adânc
atât de adânc
încât pare o tranșee
într-un fel aș fi vrut să fi murit atunci
cu visul întreg
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre vecini, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre schimbare, poezii despre ritm sau poezii despre revoluție
Ziua 1
Între noi a apărut un teren viran tot mai greu de cuprins
Drumul pe care altădată mergeam azi e plin de buruieni
Dacă m-aș încumeta mi-aș zgâria nu doar picioarele
Ci și mâinile, așa sunt de înalte, ne facem tot una cu ghimpii
Ca să mai salvăm câteva cărămizi, da, câteva cărămizi și câteva celule
În fond tu asta ai mai rămas: un amestec de sânge și mâl
Un bulgăre uscat pe care-l pot sfărâma oricând între degete
Să pot îngrașa pământul altui iubit din gunoiul tău
Din piept se ridică o tristețe, un puroi care se va sparge curând
E tot mai mare și copt și-n fiecare noapte m-apasă la fel de mult
Cum mă apăsai tu astă vară cu trupul și-mi spuneai:
Ține-ți respirația bine și aruncă-te-n mine
Și eu mă aruncam ca de pe o stâncă foarte înaltă
Fără să știu cu cine am de-a face, dacă am plasă
Sau pur și simplu dacă e o mare foarte adâncă
Dar toate astea acum sunt numai poeme scrise prin gări
Vreascuri uscate pe un drum oarecare al unei păduri
Pe care toată viața ți-ai sădit-o cu grijă în minte
Le-ai adunat și le-ai dat foc, acum sunt o scânteie-n fereastră
Atât cât are nevoie o casă pe un deal să-și pâlpâie amintirea
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre salvare sau poezii despre păduri
Eu sărut cerul
și când ninge și când plouă
și pe senin și pe furtună
mă închin dimineața soarelui
ies apoi cu inima în pragul lunii pline
mă rog stelelor ca și cum mi-ar auzi zbuciumul
nu caut capete de lume ci îmi văd de mersul înainte
din prăpastie în prăpastie în căutarea odihnei
îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta
culeg cu buzele iertarea din roua florilor
tot cu buzele săvârșesc păcate nenumărate
oricum e inutil să numeri la infinit
pe altarul fierbinte al trupului aprind candela
și-mi trec toate supernovele prin simțuri
cât să mă bucur de univers cu ochii închiși
între două nașteri și o moarte
nu sărut icoane zugrăvite de sfinți impotenți
nici pe cele aurite nici pe cele din argint
nu-mi fac cruci idioate și nici nu aduc jertfe miei
doar mă aplec în mine și apoi mă ofer tuturor
consumați-mă cât mai sunt
nu vă sfiiți să gustați din iubire
cu tot păcatul
cu toată pofta
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă sau poezii despre prăpăstii
Niciodată nu am știut ce vreau să fac. Știam ce fel de femeie vreau să devin: una independentă. Însă nu aveam nici cea mai vagă idee cum voi ajunge acolo. La un moment dat am ajuns să lucrez pentru un italian care avea o fabrică de textile. El a fost cel care a inventat jerseul și de aici un lucru a dus la altul: am făcut câteva prototipuri de rochii, apoi am venit în America și le-am vândut.
Diane Von Furstenberg în revista "Elle" (ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre rochii, citate despre inventatori, citate despre independență, citate despre femei, citate despre devenire, citate despre Statele Unite ale Americii, citate despre Italia sau citate despre America
Te iubesc de mă dor norii
dar și toate pădurile înmugurite
te iubesc de fiecare dată altfel
și mă tot nasc
după fiecare îngheț drastic
precum ghioceii
.......................
în groapa marianelor
dacă oceanul ar disprea brusc
ar fi cel mai înalt munte de pe terra
.......................
fericirea
nu este niciodată atunci
când este
doar lipsa ei
se simte ca un dezastru
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri