Te iubesc de mă dor norii
dar și toate pădurile înmugurite
te iubesc de fiecare dată altfel
și mă tot nasc
după fiecare îngheț drastic
precum ghioceii
.......................
în groapa marianelor
dacă oceanul ar disprea brusc
ar fi cel mai înalt munte de pe terra
.......................
fericirea
nu este niciodată atunci
când este
doar lipsa ei
se simte ca un dezastru
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre superlative
- poezii despre păduri
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.