La supermarket nu găsesc idealuri
aici sunt obișnuiți să vândă iluzii
oferă chiar promoții la așa ceva
nici iubire nu găsești pe rafturi
doar vise de plastic frumos ambalate
la preț redus
pentru cei care nu mai au timp
de visare
apropo am căutat și timp
am un amic care se plânge des
în curând e ziua lui
o să-i ofer o clipă în dar
din viața mea
și o îmbrățișare
ce ți-e și comerțul ăsta
uite
până și mânăstirile îl vând pe Dumnezeu
și oferă promoțional
un pahar de colivă
de aceea duminica mă prinde printre rafturi
unde mă pierd aproape ca-n viață
printre o sumedenie de nimicuri
apoi într-un final
îmi golesc speranțele la casă
acolo unde o casieriță frumoasă
precum o zi în rai
mă trezește cu un ton de automat
plătiți cu cash vă rog
speranțele nu mai au demult nicio valoare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre comerț
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uragane
- poezii despre ploaie
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre gravitație
Poate că te-aș iubi cu răbdare
dacă viața asta ar fi un pic mai veșnică
dar așa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
și le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chițibușar
un rai un iad un rai un iad
și tot așa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu știe număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale
doar moartea asta numără parșiv de bine
din doi în doi
ba chiar și din zece în zece
aproape sferic
ca și cum ar dănțui în pași adăugați
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai știe care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre numere, poezii despre idealuri sau poezii despre iad
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
doar iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șerpi, poezii despre vecini, poezii despre serviciu, poezii despre plâns sau poezii despre pace
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
o nemărginită iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiunile nu au valoare de certitudine
nici moartea nu e mai mult
viața nici atât
doar clipele în care te iubesc
au valoare de axiomă
dar tu îmi ceri demonstrații
îmi ceri promisiuni
îmi ceri adevărul
eu îți promit doar cerul
hai
fie
și o parte din infinit
de ziua ta
de noaptea mea
de felul nostru de a deveni cuvinte
eu șoaptă
tu strigăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre noapte, poezii despre infinit, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Poeziile nu încep niciodată
sunt doar continuări
ca și cum ar veni din altă viață
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viațâ
poate fără sfârșire
ar fi aiurea să fie sfârșit fără început
știu că veți râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai știm
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre durere, poezii despre dans sau poezii despre altă viață
Doamne, de ce nu mai am timp...
Doamne, de ce nu mai am timp...
acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre timp, citate de Teodor Dume despre religie, poezii despre nisip, poezii despre cărți, poezii despre albastru, poezii despre Pământ, poezii despre Dumnezeu sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu
Doamne, de ce nu mai am timp...
acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre stele
Nimic nu este urgent în viața asta
totul se derulează pe repede înainte
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipă frumoasă
până la banalizare până la atrofiere
până când cineva îmi va da un cot să mă trezească din reverie
moment în care mă privesc ca pe o curiozitate
nu mai știu de unde să încep numărătoarea
cred că de fapt nu mai știu să număr
poate că încep să-mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât să cred în alte lumi
în alte vieți în nemurire și veșnicie
când nici universul nu e veșnic
când nici infinitul nu știe de ce are origine
cine să hotărască legi universale de la nivelul de furnică
oricât de mult mi-aș dori să trăiesc din plin
nu fac altceva decât să mă pierd în mușuroiul acesta
cu pretenție de templu
caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
dealtfel utopiile nu diferă cu nimic de luciditatea
celor care nu cred în niciun fel de vise
oricât de crud ar părea
fiecare om își dorește ceea ce nu poate avea
oricât de mult timp ar avea la dispoziție
și oricâtă lipsă de termene limită
întotdeauna vor găsi o cale de a urgenta ceva
să le pară timpul insuficent
să lupte cu secundele
să poată muri fericiți
că în sfârșit vor avea o veșnicie
în care să iubească
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre secunde, poezii despre reverie sau poezii despre prostie
Doamne, de ce nu mai am timp...
Acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, de ce nu mai am timp...
acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centru universului
va trece prin mine
poezie de Teodor Dume din Vagabond prin durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun zid nu poate opri imaginația
nici măcar cel chinezesc
orice alt fel de fortificație umană
va sfârși precum linia maginot
nici barierele naturale nu pot bloca gândul
în mod cert nici himalaya
și poate tocmai de aceea
omul trage mai mereu linii defensive imaginare
adânci tranșee de netrecut
iluzii născute înaintea visului
dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început
dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
în timp ce dorm
ca să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului
dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid nu o poate opri
de parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un infinit șir de perechi
aflate într-un etern dans
e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre imaginație, poezii despre învățătură, poezii despre viitor sau poezii despre urechi
Zorii nu mă judecă pentru vise
mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viață
ca și când aș fi îndeplit
o corvoadă
de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înțelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot așez
o cărămidă de apă
peste o alta
doar așa zidesc pereții
dintre mine
și dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nefericire, poezii despre lut, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Leonte despre viață, citate de Mihai Leonte despre moarte, poezii despre mamă, citate de Mihai Leonte despre mamă, poezii despre dimineață sau citate de Mihai Leonte despre dimineață
Înec pișcoturi și vă împărtășesc aureole
dintr-o cupă de șampanie se privește mai bine viața
cu tot amarul cu tot amnarul cu pânza penelopei
din vârful domului de la hiroshima la ceas de moarte
vă împart viața ca pe o bomboană cu lichior de roze
din când în când câte un veac de risipit pe iubire
cât să-mi crească îngeri din ram în ram primăvara
parcă în ciuda celor care cheltuie miliarde pe arme
eu cuceresc universul cu ceva mai mult de o lacrimă
și supun geometriei fiecare gâză zăpăcită de floare
doar așa să-mi râdă inima când îmi este așa soare
..............................
numai cine nu bate cuie în geam dimineața
nu înțelege de ce trebuie căutat buricul universului
acolo unde doi oameni își dăruiesc iubirea
..............................
nu despart apele
nu vă aduc minuni
doar vă ofer oglinda
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre primăvară sau poezii despre inimă
M-am predat demult la magazie
ca un bun de inventar
cu oarece valoare imputabilă
numai bun de agățat într-un cui strâmb
ca o dovadă aproape vie
despre moarte
precum oboseala aceea ca un somnifer bun
dintre două îmbrățișări ultimative
și un sărut pe ochii închiși
ca o pavăză subțire
între nimic și o eternă visare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre ochi
Viața nu e un clasor
deși așez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranța albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă
îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
și le dau altă viață
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtășanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre struguri
Nu-mi mai este niciodată frică
De frica cea cumplită a morții, mi-am construit și eu o casă
Și acum, această casă este beatitudinea oceanică și nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat și eu o haină
Și acest veșmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăția
Și glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăție fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Și acum hrana îmi este meditația yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic și veșnic îmbătător al adevăratei cunoașteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica dușmanului, mi-am căutat și eu mereu un tovarăș
Și până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic și etern al betitudinii divine care nu se sfârșește niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un dușman.
Din cauza fricii de a nu greși, am căutat și eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Și acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic și mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greșeală.
Pentru că sunt deja un înțelept în care se oglindește fără încetare întreaga măreție ascunsă a lumii ce a fost manifestată de Dumnezeu,
Acum beneficiez oricând de nenumărate comori ale cunoașterii supreme; și peste tot acolo unde merg
Sunt veșnic fericit și pe deplin liber.
poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre greșeli, poezii despre dușmănie, poezii despre bogăție, poezii despre adevăr, poezii despre înțelepciune, poezii despre vestimentație sau poezii despre sărăcie