Puncte comune cu fraţii noştri de peste Prut

Noi suntem fraţi din vechiul neam străbun,
Ne-asemănăm şi nu din întâmplare,
Guvernele au azi un punct comun:
E locul ideal de şezătoare!

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii Înţelepţi

Prima voce

De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eşuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârşit –
Noi, dar nu şi oamenii ceilalţi?

A doua voce

Escortaţi de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi –
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalţi?

A treia voce

Aruncaţi din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, să trecem dincolo de moarte–
Noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Vegheaţi de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogaţi decât suntem acum –
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalţi?!

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din neam în neam...

Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculaţi precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să păşim.

Zilnic se-arată aceeaşi bunătate
Acelaşi eşti şi-n faptă şi-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.

Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.

Din neam în neam decretele-Ţi transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.

Atâtea generaţii Ţi-au savurat iubirea
Şi n-ai lăsat năpasta să-nfrângă sacrul dor
La toţi ai Tăi le-asiguri fericirea
Din vale să-ntrevadă edenicul Decor.

Din neam în neam Ţi-ai arătat puterea
Stăpân ai fost, Stăpân vei fi în veci
Dovada cea mai clară este Învierea
C-ai vrut spre fiinţele umane să Te-apleci.

Şi azi trimiţi din Slavă revelaţii
Ca-n vremi străveci reverşi iluminări
Şi-atunci când viaţa creează complicaţii
Ne-mbraci, duios, în har şi-n vindecări.

O, nu-s cuvinte să descrie adorarea!
‘Nălţăm recunoştinţă ştiind că o primeşti
Suntem ai Tăi, nu părăsim cărarea
Că-n orice clipă, pe drum, ne însoţeşti.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm în calde inimi

Purtăm în calde inimi speranţe şi dorinţi,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moşi şi din părinţi,
Venind din neam în neam, în timp şi de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însuşiri, nedesluşite încă,
O apă care curge, tot limpede şi-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolţile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieţii noastre.

Purtăm în calde inimi dorinţe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem fiinţă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care m-a întrerupt la o şezătoare

Pe acel care-ntrerupe,
Aş dori să-l fac atent
Că aici suntem la teatru -
Nu suntem la parlament.

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un râs asumat - Mirela Grigore

Citind – mai rar – din opu-acela,
Întotdeauna întristat,
Mă-ntreb de nu cumva Mirela
A vrut să spună "asomat".

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere al evoluţiei suntem în capul lanţului trofic, din punct de vedere al existenţei suntem cuprinşi de lanţul slăbiciunilor.

aforism de David Boia (9 mai 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În familia de azi

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea şi chiar de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoşi.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoşi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei şi zâne-om ridica
noi vetre, temple şi altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom şti că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoşească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va şti că suntem drepţi.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nţelepţi.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrăţiţi
Cu zei şi zâne-n nemurire!
Deschideţi ochii, vă treziţi!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de zei

Noi nu suntem mancurţii nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneţi-vă cuminţi pofta în cui!
Popoare de nomazi şi de astmatici.

Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoţi ce-aţi rătăcit prin oaze,
Intoxicaţi mass-medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.

Oricine are dreptul la pământ,
La viaţă, la tain, la cânt şi ţipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt
Şi-o piatră vă vom aşeza la capăt.

Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiţi să ne-ndesaţi degrabă,
Să devenim mancurţi cu handicap,
De găozari ce ticluiesc corvoadă.

Şi cât o să vă rabde Dumnezeu?
Şi cât să vă mai suportăm hachiţe?
Noi suntem daci, iar voi popor ateu
Şi v-aţi născut din prea bolnave spiţe.

O să ne repliem iar pe Carpaţi
În sanctuare fără de stihie
Şi-o să vă botezăm cu noi scuipaţi,
Noi încă purtăm cuşmă, nu tichie!

Noi niciodată nu vom fi mancurţi,
Noi suntem neam de zei născuţi în munţi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Suntem un neam de oameni răi,
În transhumanţă, ca o turmă,
Pe ruta dintre două băi:
Cea de botez şi... cea din urmă!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om pe care îl placem, reprezintă de fapt o bucăţică din ceea ce ne reprezintă pe noi înşine, atât din punct de vedere comportamental, social cât şi din punct de vedere psihologic.
Când placem o anumită persoană, de fapt o placem pentru că găsim în aceasta frânturi din noi înşine. Concluzie, ne reprezintă ceea ce placem şi atragem ceea ce suntem!

Monica Iacobov în Analiza firii umane (7 iulie 2013)
Adăugat de Monica Iacobov
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc Hornograf

În locul cu pricina dintre ecouri
Erau pământeni alungaţi din eden
Ei şi urmaşii lor din neam în neam
Unii mai excentrici şi stingheri
Alţii simandicoşi sau superficiali
Alţii pe semne iscoditori şi inventivi
Acaparând peisajul pentru a fi
Modificând mediul pentru a prospera
Locul acela se s-a extins mereu
Rătăcind pribegi după bunul plac
Căutând noi teritorii şi resurse
Au întins locul acela până la mare
Curioşi din fire au trecut pe mare
Şi au acaparat insulele mărilor
Şi oceanele plus cele şapte continente
Inventivi cu firea au început să zboare
Aşa a început noua eră spaţială
Epopeea cuceriri acestui univers
Şi va continua cu intermitenţe.

poezie de David Boia (24 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unire vremelnică o face un duşman comun sau un scop comun. O unire de durată o face un ideal comun.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Unire (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, beţivi universali

Ne regăsim cântând, pe coamele timpului,
Suntem praful stelar, golani şi lichele,
gonind galaxii din gânduri în sufletul vinului,
creativi şi sinceri, creaţi de foc prin stele.

Avem o misiune: de a urla în lume,
dreptăţi îngălate sorbind din pahare,
suntem şlefuiţi de-o forţă fără nume,
iar aşchierea noastră nu stă în abrazare.

La masă cu vremurile şi Arhanghelii trişti,
bem cuvinte şi umbre euritmice,
ne refuzăm trecutul! Noi suntem beletrişti,
şi demolăm veacului metodele empirice.

Vrem, acum, la masă, să ne toarne-n pahare,
Antici străvechi şi Regi din istorii,
Pe cruce, sub cruce, cerşim încântare,
noi vrem Cer şi Pământ... nu falsele glorii.

Adu-ne deci Timp, vinul universal!!!
Suntem fraţi cu secunda, Cuvântul de azi,
ne face părtaşi pe un drum comensual!
Dacă refuzi, te pierdem! În Moarte să arzi!!

poezie de Radu-Florin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Alba s-o Sfinţim

Cine-am fost, cine-am ajuns?
Ieri am râs, astăzi am plâns,
Ieri, acum un veac, purtam
Steag visat din neam în neam

Peste munţi, ape, câmpie,
Peste Marea Românie
Unde bucurii, urale
Se-nălţau din piept spre soare.

Cine-am fost? Am fost, atunci,
Bunici vajnici dar şi prunci
Liberi, fericiţi, vioi,
Fără griji, fără nevoi,

Uniţi cu aripi în zbor,
Cu credinţa-n viitor,
Însă, Doamne, roata merge,
Lacrimi vin, lacrima trece.

Ne-au sfârtecat trupu-n două
Fulgerul căzut în rouă
Şi-a pus Prutul între fraţi,
Doliu-n vârfuri de Carpaţi.

Cum suntem şi câţi suntem
Avem iubirea ca-ndemn:
Să fim azi ce am fost ieri
Iubitori, măreţi străjeri.

Veniţi la Alba s-o Sfinţim,
Iar şi iar să ne Unim,
Să ne bucurăm de-ajuns
Cu credinţa în Iisus!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

Noi suntem neam de Ion, Mărin şi Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Şi-arată veşnicia la români.

Născuţi pe vatră şi aci rămaşi,
Păstrând cu grijă glia strămoşească,
Urmaşii au lăsat-o la urmaşi,
Cu testament de limbă românească.

Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.

S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni duşmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea şi pace şi război.

Noi suntem neam de oameni înţelepţi
Şi paşnici suntem, prea cinstiţi şi drepţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber la cuvânt

Am crezut că de intrarăm în liga celor bogaţi
O să stăm cu ei la masă şi-o să ne avem ca fraţi
Suntem toţi în jurul mesei cum ar trebui să fim,
Însă nu gustăm mâncarea, stăm doar ca să le-o servim!

Dac-aţi vrut egalitate între câine şi căţel,
V-aţi lovit de prag cu capul: "nu-i bai, pot şi fără el!
Ce-mi mai trebuie cap când alţii pentru mine pot gândi
Şi-mi setează de pe-un laptop modul meu de a trăi?"

Ne vor lua identitatea, tot ce suntem şi ce-am fost
Şi trecutul ni-l vor şterge ca pe-un zvon ce n-are rost
Căci ce poate fi pe lume mai uşor ca să dezbini?
Omul fără de tradiţii, pomul fără rădăcini!

Eu iubesc doar România, altă patrie nu am
Pentru mine Europa e-un distrugător de neam,
Seamănă-ntre noi doar vrajbă, ne tratează ca pe sclavi
Pe noi neam de Ştefan Vodă, pe noi neam de oameni bravi!

Când stăteam cu arma-n mână apărându-l pe Hristos,
Credeţi voi că occidentul ne-a fost de-un real folos?
Şi azi cu-ale noastre pene vestul se împodobeşte
Fără noi, azi Europa toată-ar fi vorbit turceşte!

După-atâtea circumstanţe în care le-am fost utili,
Tot noi să ne plecăm capul şi tot noi sa fim umili?
Nu mai e, români, de glumă! Ţara-i stârv servit la corbi,
Uniunea e o ciumă, cei care-o susţin sunt orbi!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire, fraţi români!

Mă doare că-mi eşti frate
De tricolor şi neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.

Ridica-te, Ştefane,
Cu braţul tău cel sfânt
Uneşte iar Moldova
Cu-al patriei pământ!

Ce dacă-avem palate
Şi săli prezidenţiale
În care curg citate,
Ca morţii în spitale

Când trup din trupul ţării
E azi înstrăinat
Strămoşii ne acuză
Iar clopotele bat!

C-aşa e tot românul,
Prea bun şi răbdător...
Dar vai şi-amar de-acela
Ce vrea ca un popor

Să aibă: două imnuri,
Doi preşedinţi de stat
Când ţara noastră-i una!
De Dumnezeu lăsat!

Doamne ajută şi dă-ne lumina
Să fim slujitori ai acestui pământ
Prin mila-Ţi eternă ne dă azi lumina
Iubirii de ţară şi neam românesc!

Unire, fraţi români!
Aşa e scris în carte:
O Românie-avem
Pe viaţă şi pe moarte!

poezie de Stefan Băiatu (18 ianuarie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!