Gânduri fistichii
Scrie-mi gândul pe-o răscruce
cu o pană de lumină
izbucnită când se-nchină
cuiele înfipte-n cruce
sau, prin lacăt de-ntuneric,
îngeri triști legați c-un lanț
într-o margine de șanț
cu aspectul ezoteric.
Scrie-l și, răstălmăcindu-l,
rupe-i aripile-n șapte,
fă-l un vis pierdut în noapte
ca pe-un of ce, nedorindu-l,
ți-l îneci în triluri moarte
printre semne reci de carte
sau îl spargi în coji de vise
ca pe smalțul unui dinte
care zimții și-i tocise
prin aducerile-aminte.
De l-ai scris, îl ia și-l rupe,
cum ți-o fi și ți-o veni,
într-o oarecare teamă
dintr-o oarecare zi
când, din piept, îți va erupe
oful, ca o cataramă
înnodată c-o năframă
prinsă-n gânduri fistichii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre dinți
Citate similare
Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mamă, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Koh-i-Noor în mur de nor
Prinde-te de nori c-un lacăt
Ruginit pe la călcâie
Și mă plouă cu tămâie
Când mă vezi plutind, în treacăt,
Peste gemete de muze
Care-ncearcă să m-acuze
C-am trecut deșertu-n bărci
Trase-n țipete de țărci.
Dacă vezi, de-acolo, spaime
Cu ochi verzi la subsuori,
Prinde-n lanțuri niște ciori
Și le-mbracă-n coji de haine
Albe-n coate, cum or fi
Născocite într-o zi
Goală pușcă de lumină
Și de logoree plină.
Și de-o fi și-o fi să zboare
Prin palate de minciuni,
Cu bagajele-n tăciuni,
Fă să fie zborul boare
Fă din ziuă sărbătoare
Și, prin noapte, o cărare
Către-un ghioc de ghicitoare!
Poate-așa-ți voi da crezare
Și, când va cânta cocoșu',
Leagă-te, la cap, cu roșu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre sărbători
- poezii despre spaimă
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre palate
- poezii despre ochi verzi
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre secrete, poezii despre gelozie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Măiestrie catastrofică
Într-o seară oarecare
Dintr-o oarecare zi,
M-am gândit să dau culoare
Gândurilor viitoare
(Care-or fi!).
Încercam să-l scot pe unul
De prin minte, să-l pictez,
Dar se învârtea, nebunul,
Bâzâind precum tăunul
(Titirez).
Se lovea de neuronii
De prin mintea-mi de apoi
Și-mproșca la bazaconii
De-au ajuns cât electronii
(Amândoi).
Da' nu m-am lăsat: măiastru,
- Doar știați c-așa sunt eu! -
L-am stropit, dar cum? Dezastru!
Că-mi tot bâzâie-n albastru
(Capul meu).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre pictură, poezii despre nebunie, poezii despre arte plastice sau poezii despre albastru
Anotimpul trandafirului de sub stele
Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Și se spune doar sub stele
Printre șoapte.
Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu știu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Și-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.
E așa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.
Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecții
De alegeri și direcții
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... și-așa trecea
Anotimpul.
Visul își curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Și, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".
Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, ești,
Într-o lume de povești,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Așteptând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre ochi căprui sau poezii despre naștere
Tabloul vieții
Amestec de culoare,
Dorințe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunțare...
Tabloul e deschis.
Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roșu de iubire
Sau gândul cel rebel.
Înlocuiești furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ștergi, c-o tușă, luna
Și noaptea de suspin.
Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Și îți închei avântul
C-un gest banal: semnezi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre dorințe
Treziți-vă!
Pluteam ușor prin liniștea din jur
Pe aripi zdrențuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.
Un zbor prin întuneric și lumină,
Prin ură și iubire sau prin vis,
Prin munți semeți ori peste un abis,
În zile reci sau nopți cu lună plină.
Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferință
Al mamei ce vă crește cu credință:
Natura ce-o tratați ca neființă.
Treziți-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre suferință, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Vis cu șoapte
Iarba verde a încolțit
În urmele ce le-ai lăsat
E luna noastră de iubit
Din verdeață -mi fac un pat
La noapte am să te astept
Când Luna este la plimbare
O pernă strîng acum la piept
De tine dorul rău mă doare
Se leagănă acum o vrăbiuță
În piersicul ce l-ai sădit
Inima -i plange este rănită
Te așteptă dar n-ai venit
Glasul ei frumos a răgușit
În triluri a strigat un nume
Să te găsească nu a reușit
Te -am căutat prin lume
Trimite-mi veste pe o pană
Sau printr-un vis de noapte
Și iarbă o să-mi pun pe rană
Mă mulțumesc în vis cu șoapte
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre vrăbii, poezii despre plimbare, poezii despre piersici sau poezii despre mulțumire
Luntraș pe cărările nopții
Vâsleam pe un fluviu, prin mine, stingher,
Făcându-mi pe Styxul din gânduri cărare
Spre-un far de iluzii strivite de-un cer
Cuprins de o noapte ivită din mare.
Grăbeam spre un țărm de-ntuneric deplin,
C-o lotcă atrasă de-o vagă scânteie
Rămasă alături de farul în chin
Spre-a fi, din trecut, viitorului cheie.
Prin Styxul din gânduri, vâsleam pe o mare
Și-un cer ce căzuse-ascunzându-mi reperul
C-o noapte mai neagră ca noaptea în care
Eram și vâslașul, și marea, și cerul
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre negru sau poezii despre fluvii
Unui student care pune rar mâna pe carte
Când într-o zi a învățat,
O cefalee a urmat;
De bănuială vrând să-l scap:
- "Ți-o fi intrat ceva în cap!"
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre învățătură, epigrame despre studenție, epigrame despre mâini sau epigrame despre cărți
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre singurătate sau poezii despre nori
Sărutul zorilor
La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.
Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Și-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârșit
Și, c-o voce din eteruri, șuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.
Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuși a-nlemnit,
Până când ți-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre rai
Pentru școlari
Cum știi, când noaptea-și numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare
marcându-mi durerea-n kilometri și-n mile
distanța dintre noi, mereu mai mare.
Și toate cifrele se transformă-n cuvinte:
confuzie, pornind de la A, ca la carte,
și speranță, care începe la B, mișcându-se-înainte
spre un terminus (tu) aflat departe.
Doi călători purtând câte-o lumină, o micuță stea,
mișcându-se-n tăcere prin întunericul care și-i asumă.
Distanța se multiplică încontinuu, toată noaptea.
Ei speră să se întâlnească într-o sumă.
poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Poemul lui Damocles
Vorba zboară
a celui de lângă
tine
sabia lui Damocles
el ți-o ține
ți-o înfinge
in piept în cruce
sau fără interes
taie ferestre
in ziduri de zare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre cruce
Călător prin gânduri
Sunt călător prin gânduri în vremea dinainte,
Pe vechi poteci lăsate în urmă, nealese,
Ș pot să merg pe ele spre multe alte ținte,
Să-mi stăpânesc emoții adesea ne-nțelese,
Să-i pun călătoriei toți pașii în cuvinte.
Ajung și trec prin ziua în care o răscruce
Mi-a fost mai importantă și-mi devenise halta
Din care o potecă știam că mă va duce
Acolo unde-i numai o cale, făr-o alta
Înscrisă în destinul ce viața ne-o conduce.
Era pe drumu-acela și mă chema, din noapte,
Un glas pe care gândul îl știe și-l ascultă,
Dar azi n-am cum alege cărări ce cheamă-n șoapte,
Ci caut în tăcere, pe harta mea ocultă,
Trasee neparcurse, cuvinte noi și fapte.
Sunt călător prin gânduri, rătăcitor prin vise,
Pescar ce etalează capturi din vieți străine
Și le așterne-n rândul cuvintelor nescrise
Ce, la lumina zilei, dezvăluie destine
Din lumea ce ascunde potecile omise.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre pescuit
Îți sunt...
Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".
Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre dor sau poezii despre cerșetorie
Viața nu e o tragedie
Nu este tragedie atunci când rătăcești
Pe drumuri fără timp unde te poticnești...
Dar este trist când pasul nu-ți află regăsirea,
Prin care te cunoști și îți salvezi zidirea.
Nu este fără sens să cauți în trecut
Printre foi de carte pe unde ai zăcut,
Însă e inutilă privirea înspre urmă
Lăsată într-o eră bogată-n nori și brumă.
Nu ești chemat la Viață decât prin suferință,
Prin doruri și eșecuri descoperi o căință,
Iar ea te-mbogățește să fii ce nu ai fost
Te rupe de păcatul ce ți-a fost adăpost.
Nu recunoști Chemarea decât când vrei s-auzi...
Ești confruntat cu temeri și simți că te scufunzi
În marea căutării ești partea cea mai mică,
Și-ai vrea să te găsești fără dureri și frică.
Nu este tragedie viața să ți-o trăiești...
Deși, să fii atent cum tu ți-o stăpânești!
Fost-a un Dar al Cerului ca noi să învățăm,
Că viața este planul ce nu-l prea respectăm...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tragedie, poezii despre superlative sau poezii despre salvare
Vis nesfârșit
Un curier călare pe-un cal înaripat
Mi-a pus, în fața ușii, cu grijă, un colet
Și a plecat în clipa în care-am întrebat
De unde-i și cât costă. "Expeditor secret".
L-am desfăcut în grabă și am găsit în el
Un sipet mic și-o cheie, alături, într-un plic
În care, înșirate frumos pe-un bilețel,
Erau mai multe semne. Nu-nțelegeam nimic.
"Hai să-l deschid" gândisem, privindu-l curios
"Ce poate fi?". În clipa în care l-am atins
Biletul a prins viață și, strălucind frumos,
Cuvintele vrăjite din semne s-au desprins.
Pluteau prin încăpere, se-aliniau cumva
Și-mi explicau, cu cheia, cum pot să îmi obțin
Un vis la o rotire, un altul dac-aș vrea,
Coșmar sau bucurie, furtună ori senin.
Le-am înțeles mesajul, am încercat și știu
Să îmi parcurg destinul pe-un drum ce nu e scris,
Visând copilăria acum, la ceas târziu,
Când totul e posibil în nesfârșitu-mi vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre frumusețe, poezii despre călărie, poezii despre coșmaruri sau poezii despre copilărie
Never more
Simțeam, într-o noapte, că mor,
căci gându-mi plecase în zbor
și, negru, intrase-ntr-un nor
cu țipete de "Never more!".
Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenție-a lui Alan Poe.
Și, cum nu puteam eu să dorm,
mi-am zis: "Ia să-ncerc să transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."
Și-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri și grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-așternuturi de zei.
Coșmaruri sau gânduri de dor,
nu vreau să mai am... never more.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre porumbei
În lumea din marginea lumii
În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.
Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria să-mi fie
o mare cu valuri din flori.
Acolo, te-aștept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,
din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l știu numai eu. Tu ești... Tu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre culori sau poezii despre bucurie