Între două cuvinte banale
e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început să curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă
între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor
între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inventatori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre război
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Visând în vis
urmează-ți visul,
dar nu ieși din el.
altfel vei vedea spatele
celui din visul de rezervă,
așa cum stă și privește
în golul curții interioare.
și câte gânduri îi trec
și câte gloanțe șuieră
de la o ureche la alta.
și tu vei spune,
vai, dar ce bine îi stă părul,
așa cu spatele cum stă,
de poate fi oricine.
chiar până și tu ai fi,
într-o noapte în care
era prea cald în vis
și îți făcuseși o fereastră
între pernele lunii.
și sentimentul acela
de gaură de glonț potrivit
în capul pieptului.
tocmai s-a trântit o ușă.
de visul tău acum te desparte
un întreg spital de recuperare
a celor care n-au
ce visa la noapte.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre medicină sau poezii despre gânduri
Holly Kennedy: Dragă Gerry, ai spus că vrei ca eu să mă îndrăgostesc din nou și poate că o voi face într-o zi. Dar există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Nu am decât o singură viață care este teribil de scurtă și niciunul dintre noi nu îi supraviețuiește. Nu am un plan... doar că e timpul ca mama să zâmbească din nou. Ea nu a văzut lumea niciodată... nu a văzut Irlanda niciodată. Așa că o duc acolo unde a început totul între noi doi... Poate acum va înțelege. Nu știu cum ai reușit, dar m-ai readus la lumină. Îți voi scrie în curând... P. S... Ghici ce?
replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre început
- citate despre zâmbet
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre supraviețuire
- citate despre mamă
- citate despre lumină
- citate despre existență
Lumea mea perfectă
Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Pașii noștri și-ar dansa mersul
În același metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aș adormi în fiecare noapte
Îmbrățișându-ți căldura,
Ca două lingurițe simetrice,
Așezate perfect, în același sertar.
Într-o lume perfectă
N-am cunoaște neliniștea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preț pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am ști că Paradisul
Este acolo unde simți Iubirea.
Într-o lume perfectă,
Lumea ta și lumea mea,
Ar fi lumea noastră.
În existența atât de imperfectă
Cu prea mult dor și așteptare,
Inima-mi spune că Tu
Ești lumea mea perfectă.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre somn, poezii despre rai, poezii despre metrologie, poezii despre lungime sau poezii despre insule
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre soție sau poezii despre sfârșit
Ne-am unit cu tăcerea
cum se unesc toți nefericiții acestei lumi
își pun cătușe la mâini
și zac în balta neputinței
nu
nu-mi spune că e imposibil
să trăiești într-o poveste
și să guști un adevăr
chiar și pe jumătate
nu-mi spune nimic
renunță la gânduri
lasă-le suspendate
cum faci mereu
dar eu te-aș scrie cu atâta poftă
în toate secundele ce mi-au mai rămas
și lumea ar gusta din această minune
numită
tu
ne-am unit cu tăcerea
cum se unesc orizonturile
când genele nopții se ridică
dar mi-e teamă că nu se termină aici
și că aici începe
Dumnezeul tău
mă ademenește
lasă-L să-mi ocupe inima
să ne fim
o poveste
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre secunde, poezii despre poftă, poezii despre mâini, poezii despre inimă sau poezii despre imposibilitate
Refutarea lui Gorgias
Cuvinte, viermi firavi, sfărîmicioase existențe larvare,
Plesnind aerul cu cozile lor de fantasme,
Înotînd inutil între noi ca niște copii dezbrăcați
Într-o mare sărată, mereu în pericol de moarte,
Într-o zi s-a făcut dimineața, dar s-a făcut degeaba,
Așternuturile erau deja goale
Ce mai, florile pe morminte se uscaseră deja
Cică nu merităm și altele, eu spun ea spune
Nu, nu, noi, florile, albe, zilele, scrîșnetul, vîntului,
Umbra tălpilor de sanie tăind zăpada,
Ploaia căzîndu-ne în palme,
Soarele albind cerul, străbătînd cadranele disperării
Urme lăsate în pieptarul nimicului;
Cică nu merităm, nu e nimic, ea, eu spun, nu și nu
Să cerșim mai bine singurătății noastre
Iertare sau, încă mai bine,
nu merităm, nu merităm, noi nu
sau mai bine să cerșim o singurătate încă mai mare
mai definitivă, s-o asigurăm în cer
lipsind tot mai mult ființa noastră de ființă;
mai întîi vederea, apoi toate simțurile, dușmănindu-se de moarte,
devorîndu-se între ele,
pentru că noi nu, nu, nu merităm
televizoare și lanterne și altele,
agățîndu-ne prin cuvinte, uneori, ființa
de creștetul altor ființe
dimineața veni pînă la urmă ca o cenușă
grea, sugrumînd lucrurile,
fiindcă nu, noi nu, noi nu merităm
numai țipete, culori, depărtări scînteind de alte depărtări
tot și tot mai adînc,
clopote răsunînd înăuntrul altor clopote,
tot și tot mai adînc,
cercuri și puncte, puncte și cercuri,
numai cuvintele zbătîndu-se între ele
într-o fibrilație perfect inutilă
iată ce e viitorul: pulsul întretăiat al nimicului căscînd gura lui de pește
prin gurile noastre ca să soarbă înapoi totul
hohotind de rîsete infernale
pentru că noi nu, nu, nu merităm
nu merităm, nu merităm,
nu merităm, nu merităm
și tot așa etc.,
poate măcar un pic de lumină
și aia purtînd întunericul în pîntece
ca pe singurul, unicul copil posibil
pentru că noi nu merităm,
nu merităm, nu merităm
nimic, iubire etc.
poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre gură, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre viermi
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară
Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunți pe acoperișul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îți vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ți se va face rușine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Știu, știu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârșim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îți rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutițul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscolește în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, țipă!
Vreau ca durerea ta de mine să fie maximă.
Mă voi preface când îmi spui că mă iubești că te cred,
ți-am pregatit cea mai frumoasă noapte de dragoste,
am gandit totul din timp, va decurge totul perfect,
la fel ca și o crimă premeditată.
Cu fiecare sărut voi semăna în tine floarea tristeții,
nici nu ai să simți cum viata ta se va schimba în rău de azi pe mâine.
Iubirea, da iubirea este un joc plăcut,
de la tine am învățat asta,
câștigă întotdeauna jucătorul care știe să măsluiască zarurile,
am avut profesorul perfect,
exercițiul te învață să fii mereu cel mai bun.
Niciodată nu este prea târziu pentru a trăi
cea mai frumoasă poveste de dragoste
și nimic nu va întrece vreodată dulceața răzbunării
chiar dacă în urmă două inimi rănite vor blestema ceasul
în care s-au cunoscut.
Într-o zi am sa mă prefac în ploaie de vară chiar dacă știu că am putea împărți același nor.
poezie de Valeria Iacob Tamaș
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre ploaie, poezii despre zaruri sau poezii despre sărut
În poemul acesta nu există dubii
gândurile noastre se împletesc încet
roșu
alb
verde
nu-i așa că am început să căutăm spațiile mici
unde ne putem refugia
de pildă eu
îmi imaginez cum rostești rugăciunile apăsat
mai mult să te convingi că poți trece
dincolo de barierele universului
evident
am un plan de rezervă
și de câte ori îți atingi fruntea
în semn de închinare
mă așez în genunchi
nu e o pedeapsă
e o binecuvântare
să-ți vorbesc
despre râul în care se scaldă
cuvintele
recunosc
nimic nu mă frământă mai mult decât
sufletul tău
care nu știe încă să zboare
e ușor
ca un joc în fața oglinzii
la început nu te mai recunoști
apoi eu voi fi tu
și vom umbla desculți
prin iarba vremii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre verde, poezii despre râuri, poezii despre roșu, poezii despre religie sau poezii despre poezie
Ciclu
Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naște floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduțe și unduitoare.
Nu-i nimic pe lume care nu foiește,
Chiar și piatra, timpul o încărunțește
Până când în rosturi o cermăluiește
Și o suflă vântul până-o prăfuiește.
Totul este viață și apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se rotește,
Nu mai știu din ce totul încolțește.
Din nisipuri fine și din praful mării
Stâncile se-nalță până-n vârful zării,
Din apa sărată crește altă floare
Ce-și ia din pietroaie frunze și-o culoare.
Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viață într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Și prin iarba crudă câte gâze zbiară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre stânci sau poezii despre păsări
La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește să facă asta se numește scriitor.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate de Gabriel Liiceanu despre cuvinte sau citate despre scriitori
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de șah.
Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domnești
care așa cum știm, ne domină.
Ne luptām între noi,
deși ne iubim și plângem,
și ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii eliminați.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre șah, poezii despre victorie, poezii despre tinerețe, poezii despre raci, poezii despre plâns sau poezii despre mândrie
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de șah.
Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domnești
care așa cum știm, ne domină.
Ne luptām între noi,
deși ne iubim și plângem,
și ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii. eliminați.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din aer
din aer se adună vibrații rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele înghețate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă
cuvintele deliberat uitate
vor aștepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuți peste umbrele lor
și tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiți de haos
locuind altfel în brațele tale
nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roșu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre lumină, poezii despre libertate sau poezii despre gheață
Mereu te-am făcut să crezi că ești altul
și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii
știu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa
mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine
mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Suntem
cât gol prin aerul umed
câte vârste trag de secundele diforme
spre o îndreptare de timp
adevărul șchiop nu comunică
drumul plutește deasupra morții
cerul devine moment de iubire
ies din fierea singurătății în verdele zilei
toate cuvintele țin lupa sub lună
aici e o existență de iarbă
de frunze
de inimă
unde suntem noi într-o pagină de cuvinte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă
Nu sunt Dumnezeul furnicilor
dar mă dor toate mușuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înțeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilărești
doar așa
ca să văd până unde vor răzbi
interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înțelegeam
din joacă
un uriaș fără minte
și nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaștere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar așa
ca să vadă până unde putem răzbi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre stele, poezii despre nas, poezii despre furnici, poezii despre dor sau poezii despre cunoaștere
Să vii, să vii
aș vrea să vii
pe țărmul mării într-o zi
dar tu nu vii...
aș vrea să vreau
dar nu mai vreau
azi vreau doar să te iubesc
așa cum vreau, așa cum pot
să te cuprind cu palme durererii
în lacrima tăcerii
să te dezbrac de întrebări
să te așez pe câmp cu flori
pe trupul de jad să aștern săruturi mii
să strâng cuvintele ce curg
să ating încet-încet
un sân micuț, un tainic dor
în dans suav, ușor, încetișor
să te sărut ca un nebun
de jos în sus
pe unde o să apuc
apoi să o iau de la început
un magic carusel a două sufletele împletite
într-un joc nebun, de dor
aș vrea,
offf, cât aș vrea și câte aș vrea...
și ani trec în așteptarea unui dor
așa că scriu pe țărm, povești de amor...
de ce nu vii femeie într-o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre prezent, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre nebunie
Ne naștem într-o zi și murim într-o zi. Ne putem schimba într-o zi. Ne putem îndrăgosti într-o zi. Într-o singură zi se poate întâmpla orice.
aforism de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre schimbare, aforisme despre naștere, aforisme despre moarte sau aforisme despre iubire
Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre gări
Sirena
În ochii tăi mă regăsesc, privind
Ca-ntr-o oglindă a dorinței...
Eu mă transform într-o sirenă
Plutind în valuri reci de așteptări
O plămadă de cuvinte scrise cu lumină, în zori.
Așa prind viața,
Pe un mal al universului,
Visând că tu mă strângi la piept,
Punându-mi scoici și melci
În păr și la urechi,
În loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care m-am născut,
O lume plină de mister,
Din care visele nicicând nu s-au pierdut.
Acolo unde primul pas,
În lumea noastră l-am făcut.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre dorințe