Afară era mai
Pe scrinul nostru vechi ardeau
Trei lumânări spre cerul sfânt;
Mama și moartea-ncet vorbeau,
Iar glasul ei domol s-a frânt.
Și cum stam mic și în tăcere,
nu ajunsesem țara de zăcere
care pe mama o umplea de frică și durere,
nu ajunsesem decât până la pat,
doar palida ei mână am apucat
care cu drag m-a binecuvântat.
Dar tatăl, rănit de nebunie pură,
m-a ridicat pană la a mamei gură,
ce binecuvântarea ei mi-a dat.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre țări
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumânări
- poezii despre gură
- poezii despre frică
Citate similare
Multe luntri pe fluvii trec
Multe luntri pe fluvii trec,
și una sigur l-aduce,
dar să sărut eu nu pot,
și el se va duce.
Afară era mai.
Pe scrinul nostru-nvechit
două lumânări mai ardeau;
mama cu moartea vorbea,
dar glasul ei frânt s-a oprit.
Și cum stăm mică-n tăcere pierdută,
n-am ajuns în țara străină,
de mama cu spaimă recunoscută,
m-am înălțat numai până la pat,
am aflat doar palida-i mână,
și binecuvântarea ea mi-a dat.
Dar tata, de nebunie cuprins,
sus, către gura ei m-a împins,
și binecuvântarea ea mi-a luat.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre spaimă sau poezii despre moarte
Mama e raza mea de lumină
Mama este o rază de lumină.
E ființa care mi-a dat viață,
Are inima curată și senină
Și m-a legănat cu drag în brațe.
Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Și ma învățat să-l aștern pe foaie.
Mama este ca pomul care înflorește primăvara,
Ca floarea care înflorește în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă și senină.
Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.
poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Clipă în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
(Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a lipsit
Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.
Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.
După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.
Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.
poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre suflet
Clipa î
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre frumusețe
Iubitoarea
Da, spre tine tânjesc. Alunec,
pierzându-mă din frâu,
fără nădejde c-o să-nclin
să-nfrunt vreodată ce vine către mine
ca dinspre tine,
grav, neclătinat și prea străin.
... Acele vremi: o, cum eram doar una,
nimic nu mă chema,
nimic nu mă trăda,
iar liniștea-mi era a unei pietre
deasupra căreia pârâul cântă-ntr-una.
Acuma insă, în astă primăvară,
ceva din neștiutul, tainic an
m-a frânt încet și prima oară,
ceva mi-a dat sărmana-mi viață
caldă, vie,
cuiva în mâini, care nu știe
ce încă eri eram.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre mâini
Tu, veșnicule, mi te-ai arătat
Tu, veșnicule, mi te-ai arătat.
Și te iubesc ca pe un fiu iubit,
care demult, de mic m-a părăsit,
căci pe-acel tron destinul l-a chemat,
de unde țările apar ca văi.
În urmă am rămas ca un moșneag
ce nu își mai pricepe-acum feciorul,
și lucrurile noi le știe vag,
spre care pe vlăstar îl mână dorul.
Uneori tremur de norocul tău,
ce pe străine nave a pornit,
uneori iar te vreau în sânul meu,
în bezna asta care te-a hrănit.
Mi-e frică uneori că nu mai ești,
când vremea-ncepe-n mreje să mă ție.
Citesc atunci în evanghelii: și trăiești,
și orice rând de veșnicia-ți scrie.
Sunt tatăl; totuși fiul e mai mare,
e tot ce fuse tatăl și cel care
n-a fost acesta, crește-acum într-însul;
el e viitorul și e repetarea,
el este sânul, el e marea...
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre noroc, poezii despre lectură sau poezii despre dor
Cel care-și cinstește tatăl își ispășește păcatul, iar cel care-și cinstește mama este asemenea celui ce-și agonisește comoară; cel care-și cinstește tatăl se va veseli în propriii săi fii și-n ziua rugăciunii sale va fi auzit; cel care-și slăvește tatăl va avea viață lungă, iar cel ce ascultă de Domnul își va alina mama. Cel ce se teme de Domnul își cinstește tatăl și le va sluji părinților ca unor stăpâni. În faptă și-n cuvânt cinstește-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; căci binecuvântarea tatălui întărește casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 3:3-9, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre religie, citate despre cuvinte, citate despre copilărie sau citate despre comori
Mama
M-a crescut mama în poală
Din leagăn și pân' la școală
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.
M-a învățat să gânguresc
Să spun mamă, să zâmbesc,
M-a învățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
M-a învățat ca să nu mint
M-a învățat să nu m-alint
Să nu știu ce este frica
Toate m-a învățat mămica!
Mamă bună, mamă dragă
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut
Pentru că tu m-ai crescut.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre zâmbet, poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre minciună sau poezii despre gânduri
Mama mea m-a protejat de lume, iar tatăl meu m-a amenințat cu ea.
citat din Quentin Crisp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre protecție
Mama mea era o femeie foate simplă, însă a contat enorm că m-a dus să văd spectacole încă din copilărie. După moartea mamei mele, bunica a fost aceea care m-a vegheat și mi-a cultivat deschiderea către artă.
Mikhail Baryshnikov în ziarul Adevărul, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre femei sau citate despre artă
Tu, Mama, pentru mine...
Mama este pentru mine,
Faptura cea mai scumpa in lume.
Pentru ca viata mi-a dat,
M-a crescut, m-a alintat
Si in fiecare zi
Nu-nceteaza a ma iubi.
Iar mereu eu vreau sa-i spun
ca ii multumesc oricum.
Pentru ca-n orice dimineata
imi ghideaza pasii-n viata
si in fiecare seara
ma acopeara-ntr-o doara
cu-un pupic si-o imbratisare
sa visez ce-o sa fiu mare.
Doamne, ce mult mi-as dori
Clipa asta de-as opri
Sa cant si copil sa raman mereu
Doar pentru tine mama stiu
Copil in imima-ti eu o sa fiu.
Te iubesc, MAMA.
poezie de Lucretia Timus (28 februarie 2017)
Adăugat de Lucretia Timus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre creștere
Nellie Clark
Aveam numai opt ani;
Până să cresc mare nu am știut ce însemană asta,
Nu am avut cuvinte pentru asta,
Doar că am fost înspăimântată și i-am spus mamei.
Tatăl meu a luat un pistol
Și l-ar fi ucis pe Charlie, care era un băiat mare,
De cincisprezece ani noroc cu mama lui.
Oricum, povestea a rămas atârnată de mine.
Dar omul cu care m-am căsătorit, un văduv de treizeci și cinci,
Era abia venit în oraș și nu a aflat de întâmplare
Decât după doi ani de la nuntă.
S-a considerat înșelat,
Iar cartierul a confirmat că într-adevăr nu fusesem virgină.
Well, m-a părăsit, iar eu am murit
În iarna următoare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văduvie, poezii despre virginitate, poezii despre oraș, poezii despre nuntă sau poezii despre iarnă
Ce gust o fi avut laptele mamei
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat
Atunci când brațele-i m-au leganat
Și-au șters lacrimi cu franjurii năframei?
Și om și vulturul din vârful coamei,
Pădurea, apele, am întrebat:
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat?
Că m-a ferit de foc, tăișu' lamei,
Cu nume sfânt m-a binecuvântat,
Azi, floare-i pun în părul argintat
Și fruntea îi sărut și dosul palmei...
Ce gust o fi avut laptele mamei?
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vulturi, poezii despre păr, poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Pedeapsa mamei
Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!
Că în mânurile mele
Stă Împărăția,
Care-n oale și ulcele-și
Ține avuția!
Însă pân-la avuție,
Stirpea cu sămânța
A întors țărâna gropii,
Să hrănească ființa!
Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea și umbra mea
Au învățat să umble!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate
Destin de emigrant
Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.
Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu fața plânsă.
De necaz, m-am dus.
Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă și de-ai mei.
Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă știe...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre naștere, poezii despre inimă, poezii despre emigrație sau poezii despre copilărie