Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iubitoarea

Da, spre tine tânjesc. Alunec,
pierzându-mă din frâu,
fără nădejde c-o să-nclin
să-nfrunt vreodată ce vine către mine
ca dinspre tine,
grav, neclătinat și prea străin.

... Acele vremi: o, cum eram doar una,
nimic nu mă chema,
nimic nu mă trăda,
iar liniștea-mi era a unei pietre
deasupra căreia pârâul cântă-ntr-una.

Acuma insă, în astă primăvară,
ceva din neștiutul, tainic an
m-a frânt încet și prima oară,
ceva mi-a dat sărmana-mi viață
caldă, vie,
cuiva în mâini, care nu știe
ce încă eri eram.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Afară era mai

Pe scrinul nostru vechi ardeau
Trei lumânări spre cerul sfânt;
Mama și moartea-ncet vorbeau,
Iar glasul ei domol s-a frânt.

Și cum stam mic și în tăcere,
nu ajunsesem țara de zăcere
care pe mama o umplea de frică și durere,
nu ajunsesem decât până la pat,
doar palida ei mână am apucat
care cu drag m-a binecuvântat.

Dar tatăl, rănit de nebunie pură,
m-a ridicat pană la a mamei gură,
ce binecuvântarea ei mi-a dat.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cântec de iubire

Cum opresc sufletul meu spre a
nu se urni cu-al tău? Cum -l sui oare
deasupra ta spre un alt ideal?
Ah, cât de mult -l cârmuiesc aș vrea
la țărmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l
pune-ntr-un loc străin, tăcut și care
stea, când profunzimi vibrezi în val.
Și totuși, ce pe tine și pe mine
ne mișcă, știe – arcuș – ne îmbie,
din două coarde unic sunet dând.
Ce instrument ne ține-n acordare?
Și care-artist în mâna lui ne are?
O, cântec blând.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Apolo timpuriu

Precum o dimineață, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
și-o trece uneori: așa, pe fața-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea

tuturor poeziilor, aproape ne-omoare;
căci încă nicio umbră văzul nu-i umbrește,
prea rece-i pentru lauri a tâmplelor răcoare,
iar din sprâncene, mai târziu va crește

a trandafirilor grădină avântată,
din care foi căzând, rătăcitoare,
vor trece peste gura-i tremurată

ce încă tace, neuzată, tresărind,
doar cu al ei surâs ceva sorbind,
parcă i s-ar turna a lui Cântare.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Al meu străin

Când m-am născut am țipat dinăuntrul tău
Și mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-și lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept și ți-am simțit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit și tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis brațele și le-am simțit pe ale tale primindu-,
M-am înecat în irișii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept și te-am simțit.
Erai tu, eram eu, eram unul și același,
Două fețe ale aceleiași monede.
Mi-am atins chipul și parcă nu era al meu
Sau era al meu și al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămașa înainte ca prima țesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simțit gustul înainte simt viața,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte -l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte -i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Multe luntri pe fluvii trec

Multe luntri pe fluvii trec,
și una sigur l-aduce,
dar sărut eu nu pot,
și el se va duce.

Afară era mai.

Pe scrinul nostru-nvechit
două lumânări mai ardeau;
mama cu moartea vorbea,
dar glasul ei frânt s-a oprit.

Și cum stăm mică-n tăcere pierdută,
n-am ajuns în țara străină,
de mama cu spaimă recunoscută,
m-am înălțat numai până la pat,
am aflat doar palida-i mână,
și binecuvântarea ea mi-a dat.

Dar tata, de nebunie cuprins,
sus, către gura ei m-a împins,
și binecuvântarea ea mi-a luat.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Palidul prunc, Abel, grăiește:

Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.

Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.

Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el îsă ea dă-napoi.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Adrian Păunescu

De-o viață către tine

Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deși mereu risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Și bornele șoselelor m-apasă.

Mă tem că nu știu când și nu știu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.

Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au și plecat spre tine, se-nchine
Și cred că știu și tălpile ceva.

Oricum, am ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viață, către tine.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Ce-i cu tine, băiete? Ești flămând și însetat? Mamă, ce i-ați făcut lui Nero?
Diana: Cum adică, dragul meu? Ce-i puteam face?
Lucian: I-ați dat sau nu apă și mâncare zilele astea?
Diana: Dacă i-am dat sau nu?! Cine știe? Eram atât de preocupată din cauza ta, încât nu-mi dau seama.
Lucian: Eram sigur. E clar: L-ați neglijat, deși știați foarte bine cât de mult țin la el. Nu numai că nu i-ați dat să mănânce și să bea, dar în plus, l-ați mai și lăsat pe afară!
Diana: Dragul meu, liniștește-te! De Nero roboții trebuiau se ocupe; poate i-au dat ei apă și mâncare.
Lucian: Nu cred, mamă; pentru a avea grijă de Nero, roboții trebuiau programați, sau cel puțin trebuia li se spună se ocupe de el, în lipsa mea. Voi le-ați spus măcar așa ceva?
Diana: Nu știu, dragul meu; eu nu... Poate tatăl tău; știi ceva, Iuli?
Iulian: Poftim?! Ah, despre Nero vorbeați? Nu... Nu știu nimic.
Lucian: Deci ați uitat! O săptămână întreagă! Nu-mi vine să cred! Bietul Nero; nu știu cum a rezistat atât! Probabil doar dorul de mine l-a mai ținut în viață. Uită-te la el, mamă! Vezi în ce hal arată?
Diana: Liniștește-te, fiule; doar n-a pățit nimic. Mie mi se pare că arată foarte bine. E teafăr!
Lucian: Ți se pare, mamă!
Diana: Pe cine suni?
Lucian: Pe o colegă.
Diana: La ora asta?! N-o deranja degeaba, din cauza câinelui, doar n-are nimic grav.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de dragoste

Cum îmi pot ține sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum -l înalț deasupra ta
spre alte lucruri?

O, cum l-aș așeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei liniști, ce nu cutremură
când adâncimile ți se freamătă.

Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuș
care pe două corzi o notă scoate.

Pe care instrument suntem întinși?
Și care virtuos ne ține-n mâini?
O, dulce cântec.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Mihai Marica

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau trăiesc, iubesc sau urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea te iubesc, sau te omor de prea mult dor, te omor, doar atât mai pot și să fug, tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum zbat în golul dintre Noi, plouă lacrimi reci, te aud când tot chemi, dar Eu pierd, pierd!
Și dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revărsate ceruri în risipă de stele

Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine oprește,
când tu într-acolo vrei ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeți deodată lupți cu puternicul impuls
al acelor constelații spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului și din nou
privește în sus! Din nou. Ușor și fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feței tale spațiu.

Din Poeziile către noapte

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Nathan (către Haley): Când m-am prăbușit pe podea, eram atât de speriat. Eram îngrozit. Apoi te-am văzut pe tine și mi-am promis că, dacă aș putea să mă ridic, aș veni spre tine... și ț-aș spune câtă nevoie am de tine, cât de mult te vreau... șinimic altceva nu mai contează.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Pantera

Nimic nu mai reține-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
și după ele absolut nimic.

Mersul ei moale, lin, plin de putere
rotește totul spre un punct discret
ce pare a fi un dans spre centru-n care
adoarme o voință-ncet, încet.

Doar câteodată, fără zgomot, rare,
pupilelor cortine prind vecii.
O rază trece-ncet prin mădulare
spre inimă și se oprește a fi.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ruptură definitivă

Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.

Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.

Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.

Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.

Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.

Nu simt nevoia te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Any Drăgoianu

Ceva de la mine ți-am dat

bucuria de a trece dincolo de spațiu și timp
ceva de la tine am primit
o altă viață
și am învățat trăiesc
în același timp
două vieți

ceva am dat și ceva am primit
chiar și cu mâinile pline de sânge
tot așa am spus
că viața pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
și vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea se întâmple
caută-
în adâncul ființei
și-ai să mă găsești
cu respirația tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminți

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când știu
cât de mult am dat din bucuria mea
și cât de mult am primit de la tine
o altă viață
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Ioan Crețu

Amestecate

cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă țineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât -ți cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul șapte
sau urlu beat cât ținea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia

cum munceam toată ziua la nemișcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
și cum oboseam doar privind
cum îmi crește încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marșul schilozilor către turn
și nu-mi face bine ascund în spatele ploii și plâng
și unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să știu

cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde și sandale
și zi de zi paște vacile oamenilor pe islaz

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ținusem îngerul prea mult la mine

Ținusem îngerul prea mult la mine,
și sărăci în brațele-mi sărmanul
se micșoră iar eu crescu-i spre bine:
mie deodată jalnic deveni aleanul
și el un tremurat plin de suspine.

Pe urmă cerurile înapoi i-am dat, -
Și îmi lăsă apropierea din care dispăru;
El învăță plutirea, eu viața-am re-nvățat,
eu l-am recunoscut cum el cunoscu...

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sunt dimineți tulburi

Ioana Maria, sunt dimineți tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obositi și murdari acoperă cerul
și păsările trec prin aer, umede.

Într-o astfel de dimineață, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâșiat de fulgere
și eu de ghiare lăuntrice, ascuțite și fără milă
am venit la tine și ți-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie -l știi
ca și plânsul acestei dureroase dimineți.

Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă și tristă
și plângeai încet
pentru același lucru.

Și când am ieșit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul
murise în dimineața aceia atât de chinuită;
și noi eram triști și plânși, Iona Maria,
și pentru prima oară prieteni;
mergeam pe străzi îmbrăcați în fulgarine
și tu aveai în mână un buchet mare de liliac.

Era o dimineață de primăvară, Ioana Maria.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook