Călăul
Călăul e îmbrăcat elegant
cu haine cumpărate la Prada,
are degetele pătrate, dar curate,
își spală în fiecare seară unghiiile de sânge
cu periuța de plastic albastră.
călăul are și el tristețile sale,
bunăoară când i s-a îmbolnăvit canarul
sau când i s-a spart țeava din baie,
mai suferă pentru bătrâna lui mamă
care e paraplegică.
în rest toate bune, omoară cu dibăcie,
nimerește perfect cu satârul
locul dintre vertreble 5 și 6
în zona cervicală.
mai sunt, ce-i drept, și întâmplări neplăcute:
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior,
din greșeală,
când s-a urcat pe eșsafod
regina și-a cerut scuze și călăul
a iertat-o, că are sufletul mare.
altfel, totul e bine, dragii mei,
Totul e bine...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre picioare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre monarhie
- poezii despre mamă
Citate similare
Sensibilitate (Autor anonim din Turcia)
Când într-o zi, făcându-și meseria,
Din neatenție-și tăie un deget,
Călăul scoase, mai întâi, un răget,
Apoi boci de-i transpiră chelia,
Dar condamnatul nici n-a tresărit
Și-atunci călăul remarcă - se spune -
Că omenirea s-a sălbăticit,
De nu mai știe ce-i... compasiune!
poligramă de autor necunoscut/anonim din Râsul lumii la români (2010), traducere de Valeria Rodin
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre meserii, epigrame despre degete, epigrame despre compasiune, epigrame despre chelie sau epigrame despre Turcia
Caz
Când într-o zi, făcându-și meseria,
Din neatenție-și taie-un deget,
Călăul scoase mai întâi un răget,
Apoi boci de-i transpiră chelia.
Dar condamnatul nici n-a tresărit
Și-atunci călăul remarcă - se spune -
Că omenirea s-a sălbăticit,
De nu mai știe ce-i... compasiune!
folclor turcesc, traducere de Valeria Rodin
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre meserii, poezii despre degete, poezii despre compasiune sau poezii despre chelie
Singurii care pot ucide fără să fie acuzați de crimă sunt călăul și soldatul. Călăul trimite la moarte criminali condamnați în urma unui proces, soldatul inocenți. Totuși, soldatul este onorat iar călăul hulit.
Joseph de Maistre în Serile din Sankt-Petersburg (1821)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre inocență sau citate despre armată
Asta ne omoară pe toți: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduț. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt muncești, lupți și visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferință de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simți că totul este bine, că nu doare nimic și lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred și să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre suferință, citate despre prietenie, citate despre nevinovăție, citate despre muncă sau citate despre existență
Zbor frânt
Zbor frânt, picaj în derivă,
rotocoalele m-ademenesc
în vâltoarea sorții mă aruncă
de ziduri înalte mă lovesc.
Captivă-s pe eșafodul macabru
călăul își spală mâinile-n sânge
ghilotina scârțâie a chemare
pe locul unde viața se prelinge.
Tiranul renunță la decapitare
urzește alt plan nelegiuit
ciungă să mă târăsc pe pământ
fără aripile ce-mi zvâcnesc în spinare.
Supurează răutatea din ochii lui
când fâlfâitoarele mi le sugrumă
ce destin mai am eu acum când
înaripatele mi se zbat în țărână?
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre răutate, poezii despre ochi sau poezii despre aripi
Asta ne omoară pe toți: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduț. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt muncești, lupți și visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferință de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simți că totul este bine, că nu doare nimic și lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred și să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten. Zona de confort este sirenă ce te ademenește cu cântecul ei și apoi te trage la fundul mării unde te îneacă. Zona de confort este calul troian pentru care spargi singur zidurile cetății tale și pentru care inviți distrugerea ta de bunăvoie și nesilit de nimeni.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre calul troian sau citate despre cai
Fiind latini, opresiunea era mai mare la noi față de țările slave, mai apropiate de ruși. Noi eram mai rebeli, mai indisciplinați. De aceea opresiunea a fost mai puternică la noi. Iar asta a făcut ca schimbarea din '89 să se facă cu o baie de sânge, lucru care nu s-a petrecut în alte țări. Asta pentru că ceilalți au putut să o rezolve altfel. Iar aici nu s-a putut. Și a explodat totul.
citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre sânge, citate despre schimbare, citate despre latini sau citate despre Rusia
Booking la plajă
Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.
S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.
Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.
Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.
Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!
Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.
Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.
Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!
Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.
Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.
"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!
Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...
Mai bine altă cremă-mi luam
Și nu mă mai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Și aș fi fost mai fericit.
Apoi motanul a plecat
Cremă să ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"
Și trist, la plajă s-a întors...
- "Să mă bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vacanță
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre scandal
- poezii despre plâns
- poezii despre plajă
- poezii despre pisici
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre încredere, poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre păianjeni, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reversul situației
Atât de mult ea l-a iubit
Că-n fața lui s-a dezgolit
Și-atunci când l-a îmbolnăvit
Și de amor l-a... lecuit!
epigramă de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre iubire, citate de Mihai Enachi despre iubire sau epigrame despre boală
Călăul
când se spală pe mâini de sângele nostru
apa în chiuvetă se înroșește iar asta
îl duce cu gândul la un compot
de vișine căzute din cer printre crengi desfrunzite
la marele fix: când se linge pe degete
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre roșu, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre crengi sau poezii despre apă
Când totul se pierde
Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.
Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...
Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre revoltă, poezii despre țări, poezii despre uitare, poezii despre sfârșit, poezii despre ore sau poezii despre moarte
Vecin
Mașina lui e parcată în fața casei.
Niciodată nu s-a mișcat de-acolo. E un
animal de companie?
Când se duce să-și ia ziarul de dimineață
trasează la colțul porții
un perfect unghi drept.
Ce face el acasă? Stă în poziție de drepți?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?
Soția lui știe că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?
Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.
Ochii lui erau două linguri
care fuseseră golite
pentru ultima oară.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre zâmbet, poezii despre zoologie, poezii despre vecini, poezii despre trigonometrie, poezii despre soție sau poezii despre jurnalism
* * *
de când ai plecat
s-au schimbat multe aici
glicina s-a urcat agresiv
pe țeava de gaze
a rupt fără milă burlanul
iar ploaia îmi cade-n odaie
cățeii sunt bine a murit foxy
sunt sigură ea a ajuns lângă tine
două galaxii mai încolo
dani s-a măritat a fost o nuntă frumoasă
pe ponton n-a venit niciun preot
cică n-avea derogare să oficieze
așa eveniment în ziua de înălțare a crucii
în fine m-am tuns scurt
până la limita minimă a durerii
dar nu contează
am oareșce îndoieli când privesc înspre cer
și-mi pare a fi cu o clipire de gene aproape
altfel suntem bine izolați în adn
știi tu ce vreau să spun
pe aici circulă zvonul cum că
un inamic ucigaș se plimbă liber pe străzi
ce bine că-mi ești când din adânc
latră un câine și mie îmi pare ca sunt
o vagă părere
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre violență, poezii despre tuns, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre plimbare, poezii despre nuntă sau poezii despre limite
Iona și kikayonul
Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona și-a spus tăios profeția
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeția lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalți copii, care nu știau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Și n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat și umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul și l-a certat!
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre salvare
Noapte albă
ne-am văzut și timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăștiat printr-o minune
nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul și vinul
își răsturnase culoarea
peste chipul meu
așa de puternic era sentimentul încât
o mașină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine
m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiți
din cioburile noastre păsări de cuarț
trebuia să ne întregim
câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre culori sau poezii despre alb
Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situația era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înțeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de față, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Așa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de față, tot ar fi înțeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înțeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înțelege.
Maria: De ce nu? Străduiește-te! Chiar și Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înțeles. De ce nu și tu?
Nick: Lia... E adevărat că și ea a înțeles, dar după cum ai spus, situația e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu ești soția mea! Adică, știu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte și ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situația! Adică... Eu... Te iubesc... Și... Și...
Maria: Nick, dragul meu... Și eu te iubesc, prostuțule! Nu știai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre supărare, citate despre superlative, citate despre soție, citate despre sfârșit, citate despre iubire sau citate despre căsătorie
Când am devenit mamă, totul s-a schimbat pentru mine. Sper ca cei doi copii ai mei să devină biologi, psihologi sau astronauți... Dacă, totuși, își vor dori o carieră în show-business îi voi sprijini, dar aș prefera ca ei să se bucure de copilărie.
citat din Thalia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre zborul spațial, citate despre psihologie, citate despre mamă, citate despre dorințe, citate despre copilărie sau citate despre biologie
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre îngeri, citate despre zoologie, citate despre săniuș, citate despre ochi, citate despre mâini sau citate despre animale