Amintirile mă dor

Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor,
Doar privirea ta, iubito, dulce, blândă, liniştită
Mă ajută să pot trece prin al toamnei trist decor.

Seara-încătuşată-n neguri vine searbădă, sluţită,
De prin temniţe scăpate amintirile mă dor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.

Pe umărul meu fierbinte fruntea o apleci uşor,
Mângâi toamna cea senină prinsă-n tâmpla ta albită,
Trece-n grabă peste noi cu volbura-i ruginită,
Cu-al meu trup am să te-acopăr luptând cu al iernii vifor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia căreia i-a intrat minijupa la apă

Cu ochii-i caut fusta
Dintr-un lumesc imbold
Şi o găsesc în fine:
E dincolo de şold.

epigramă de Janet Nică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonuri

De prin lumea mafiotă
De Traian discuţii scapă:
- A pierit o-ntreagă flotă!...
Dar el n-a intrat la apă!

epigramă de Sanda Alecu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apă

Un rac umblând după profit
La apă a intrat,
A şi roşit într-un final,
Dar nu a-naintat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua marinei (marinarilor, în general)

De ziua lor vreau să vă spun
Un amănunt ce cred vă scapă
O fi umblând pe mare "tun"
Dar sunt obişnuiţi cu apă!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apei...

Apă, apă cristalină,
Apă lină
Cu lumină,
Ia şi-ncinge-mi dragostea
Şi alungă-mi pacostea...
Apă, apă de izvor
Du mândruţei al meu dor
Şi aşterne-i un covor
Ţesătură de amor...
Apă, apă de fântână,
Ce-ţi stă basmul prins de mână,
Ia şi spală-mi lacrima
Răcoreşte-mi patima...
Apă-adâncă şi întinsă
În ascunsuri te laşi prinsă
Du-mă-n spumă
Şi mă-ndrumă
Către săruturi de humă,
Către-atingeri drăgăstoase
Cu prinoase
Arătoase...
Apă, apă stătătoare
Fă ca vremea să nu zboare
Lasă-ne-o înfloritoare
Lasă-ne-o nemuritoare...
Apă dulce şi sărată
Lasă-ne-o nouă pe toată,
Dragostea nevinovată...
Apă, apă, scumpă apă
‘Naltul ceriului te-adapă
Ce cu tine stânca crapă
Si se-mbuiba orice groapa;

Eu sunt tu, iar tu eşti eu
Şi aşa vom fi mereu...
Apă bună
Şi străbună,
Dăinuieşti mai sus de lună...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-acopăr

Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.

Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună şi stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Şi pe sânii înfloriţi de mărgele.

Te-acopăr, iubito, cu soare
Şi nimeni nu ştie de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Şi iarba de-aici, din zăvoi.

poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă, plouă şi iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!

Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.

Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la păşunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.

In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai opreşte din plouat?

De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?

Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învăţătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica...

Mi-a ajuns frica la geamuri, se tot leagănă pe ramuri,
Şi de-ntind o mână-afară, parcă n-ar fi primăvară!
Ba mi-e cald, ba mi-este rece, ba simt un fior cum trece,
Oprindu-se în perete, cu un ţipăt de erete!

Mi-a intrat frica în oase, o simt cum prin aer coase,
Pânză de păianjen fină ce de gândul meu se-anină!
Mi-a intrat frica în viaţă, sinuoasă ca o hoaţă,
Zi de zi, oră de oră, mă prinde cu ea în horă!

Şi dansăm uşor prin casă, pe o muzica aleasă,
Zi şi noapte, împreună, noi ne ţinem strâns de mână!
Sper să am putere încă, şi, deşi, nu sunt de stâncă,
Şi mă clatin ca tulpina care-şi pierde rădăcina,

S-o alung departe-n zare, fiindcă e îngrozitoare,
Posesivă ca un virus, ca cerneala din papirus!
Mi-a intrat frica-n cuvinte şi mi-e dor de cele sfinte,
Un dor nepătat, de prunc, în care să mă scufund..

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul toamnei

Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung şi-n lat,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.

A primit la timp semnalul şi porneşte supărat,
Ca o fiară se urneşte, se-aud roţile scrâşnind,
Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind.

Peste şinele rodate urme de rugini se-ntind,
Trece prin vâltori de munte, prin tunel întunecat,
Lacrimi se strâng în cisterne de prin nouri şiroind,
Neguri se descarcă-n vale din vagonul îngheţat,
Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta (de ziua apei)

Sper să nu zică nici pâs,
Dar ziua de azi nu-mi scapă
Şi-o fac ziua mea, că îs...
70% apă...

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă din decor

lumea mă crede vinovat
mă poate răstigni
are pe retină nori de furtună
care o face opacă şi crudă
nu mă apără nicio fugă din decor
norii grei de apă
umplu o fântână
în pieptul unei fecioare

apare o lumină mireasă
snop de grâu în soarele amiezii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de vis

Avem o ţară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.

O, Moldovă, ţară-mamă,
Tu eşti scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Aşteptându-mă în prag.

Moldova mea — ţară de vise,
Pământul meu — tu, plai creştin,
Faţa ta-i spre cer deschisă,
Precum faţa unui crin.

Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganţi...
Ce boltă caldă şi senină
Peste corpul tău înalţi!

Apele-ţi, ce curg alene
Până-n zori — cu glas de zeu,
Parcă-s sângele din vene,
Care trec prin corpul tău

Şi codrul chiar, cu frunza-i deasă..
De-asculţi în noapte şoapta lui,
O altă vorbă mai aleasă
Şi înţeleaptă parcă nu-i.

Şi soarele e mai fierbinte,
Şi norii par mai azurii.
Şi dragostea cea de părinte
E mai aproape de copii.

Şi totu-aici aşa-i de bine,
Că nici să crezi nu e uşor
Până şi zilele-s mai pline
Şi chiar mai lungi în felul lor

Şi-atât de veselă-i privirea
Când vezi doar zâmbete pe drum
Aicea pân' şi despărţirea
Este mai altfel nu ştiu cum

Un dor in inimi se trezeşte,
Când reasculţi acelaşi Imn.
Şi-aceeaşi limbă ne uneşte
Până şi azi, care-o vorbim.

Istoria ne tot adună,
Cu dor, de pragul părintesc,
De-aceeaşi datină străbună
Şi-acelaşi sânge creştinesc

De vin chiar alte vremi străine
Să ne lipsească de poveşti
Tu vei rămâne pentru mine
Moldova mea, aşa cum eşti

poezie de Diana Enachii din revista "Gazeta de Sud" (septembrie 2010)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre şi reci picuri,
Să fac râului strat de mozaicuri,
Morilor de apă, roţile-a-şi roti!

În ziua când voiam a ştrengări
Şi-am construit castele din nimicuri,
Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre şi reci picuri,

În pumni să-i prind şi apoi cântări
Pe ale talerelor şirelticuri,
Poemele de-amor să-mi ard în plicuri,
Dar n-am putut şi lumea se umbri,

Norii m-au învăluit în straie gri...

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care au un control cât de mic asupra gândurilor şi vorbelor lor pot fi recunoscuţi imediat, prin faţa lor senină, calmă, frumoasă şi fermecătoare, prin vocea dulce şi liniştită, prin ochii stralucind de o lumină interioară.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nourii

Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.

Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.

Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ploi

Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă şi înmoaie,...

O ploiţă specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,

Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Este cea cu apă grea,

Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploai mult râvnită,
E cu apă prea-sfinţită...

Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă şi înmoaie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul primăverii

Era o primăvară oarecare,
Cu flori de mai, salcâmi nebuni... şi eu
Strângându-te, duios, la pieptul meu,
În ziua devenită sărbătoare.

Şi totul s-a schimbat: doar noi eram
Înnebuniţi în primăvara-ceea,
În care ne pornisem odiseea
Prin viaţa ce,-mpreună, o-ncepeam.

A fost frumos, iubito! Am dansat
În multe nopţi când stelele-au cântat
Şi ne-au privit, din lumea lor, zâmbind;

În gândul meu, adesea, te cuprind
Şi îmi doresc surâsul ce-a contat
Când m-a atras cu umbra-i de păcat.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu mai sunt

Ştii ce-mi şopteşte
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Propteşte-ţi somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărţim stelele
Până nu mai sunt...

Ştii ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ţi genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...

Ştii ce-mi spune
Seara
Când adormi pe cerul meu,
În apusuri?
Aprinde-ţi dorul
Din roşul soarelui,
Iubito,
Să ardă temeri,
Până nu mai sunt...

poezie de Gabriela Chişcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (8)

Astăzi, în zborul lor,
Norii mi-au adus harta Spaniei.
Atât de mică pe faţa râului,
Atât de mare peste pajişte
Umbra aruncată de ei.

Era plină de cai
Acea umbră.
Eu, călare, căutam în umbra calului
Satul şi căsuţa mea.

Am intrat în curtea unde odinioară
Era un izvor cu apă.
Deşi izvorul nu mai era acolo,
Susurul undelor se auzea ca atunci,
Iar apa care nu mai curgea
S-a întors să-mi aline setea.

poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!