Tablou de vis

Avem o ţară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.

O, Moldovă, ţară-mamă,
Tu eşti scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Aşteptându-mă în prag.

Moldova mea — ţară de vise,
Pământul meu — tu, plai creştin,
Faţa ta-i spre cer deschisă,
Precum faţa unui crin.

Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganţi...
Ce boltă caldă şi senină
Peste corpul tău înalţi!

Apele-ţi, ce curg alene
Până-n zori — cu glas de zeu,
Parcă-s sângele din vene,
Care trec prin corpul tău

Şi codrul chiar, cu frunza-i deasă..
De-asculţi în noapte şoapta lui,
O altă vorbă mai aleasă
Şi înţeleaptă parcă nu-i.

Şi soarele e mai fierbinte,
Şi norii par mai azurii.
Şi dragostea cea de părinte
E mai aproape de copii.

Şi totu-aici aşa-i de bine,
Că nici să crezi nu e uşor
Până şi zilele-s mai pline
Şi chiar mai lungi în felul lor

Şi-atât de veselă-i privirea
Când vezi doar zâmbete pe drum
Aicea pân' şi despărţirea
Este mai altfel nu ştiu cum

Un dor in inimi se trezeşte,
Când reasculţi acelaşi Imn.
Şi-aceeaşi limbă ne uneşte
Până şi azi, care-o vorbim.

Istoria ne tot adună,
Cu dor, de pragul părintesc,
De-aceeaşi datină străbună
Şi-acelaşi sânge creştinesc

De vin chiar alte vremi străine
Să ne lipsească de poveşti
Tu vei rămâne pentru mine
Moldova mea, aşa cum eşti

poezie de Diana Enachii din revista "Gazeta de Sud" (septembrie 2010)
Adăugat de Diana Enachii
Votează! | Copiază!