Cămașa de borangic
când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng și râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopții
și tac și râd
în cămașa asta de forță
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toți neiubiții
neștiuții
nevăzuții vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâș
o iau înaintea ochilor
și merg
pe panta abruptă
a vulnerabilității
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care șă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu
știi cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moștenire
cămașa de borangic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre moștenire
- poezii despre fluturi
Citate similare
* * *
mi-e bine
în haina ce-o port
moștenire
mamă
nici nu știi
cât de bine mă simt
când strâng pe trupu-mi plăpând
oasele tale și alor tăi
într-o banală noapte de toamnă
oasele voastre îmi sunt scut
și funie legănată de vânt
sângele în care mă scald
mamă
aproape amorf
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre sânge sau poezii despre mamă
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Pierzanie
Eu râd și plâng... și plâng... și râd,
Alerg și mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăți.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Și sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg și râd... și râd... și plâng,
Ajung la apusul din amurg
Și aștept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopții mă cuprinde
Și mă afund,
Dar tac... nu plâng...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre apă
Nu mi-e totuna
Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ți cânt
Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,
Nu mi-e totuna dacă din pământ
Picioarele și mâinile mi-s încă.
Nu mi-e totuna dacă mă închin
Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,
Nu mi-e totuna când la Tine vin
De ești departe sau de ești aproape.
Nu mi-e totuna dacă-n fața Ta
Mi-e inima curată sau murdară
Și nu-i totuna, Doamne, de voi sta
La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...
De-aceea plâng, de-aceea mă frământ
Și iar Te rog să-mi dai putere, Tată,
Ca și de-aș fi cu totul din pământ
Cu ea în trup de ceruri sunt legată.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tată, poezii despre stânci sau poezii despre curățenie
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre gânduri, poezii despre gură sau poezii despre alb
Plâng și râd, și râd și plâng...
E o stare de - nicicum.
Tot mai rătăcit deacum
Pornesc cu piciorul stâng.
Plâng și râd, și râd și plâng...
De ce să mai stau pe loc?
Rău, rău în jurul meu...
Acum mi-este și mai greu,
Viața nu este un joc.
Lupt să nu fiu pesimist,
Liniște caldă în piept
Te-aștept pe scaun rupt...
Și nu știu ce-i de făcut.
Plâng și râd, și râd și plâng...
E o stare de - nicicum.
Pornesc cu piciorul stâng,
Tot mai rătăcit deacum.
poezie de Vlad Spita din Albi dansatori (14 martie 2016)
Adăugat de Vlad Spita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre pesimism sau poezii despre jocuri
În adânc
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncul mi-e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre devenire
Dowloading
Merg pe uliță merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puțin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Mirare
îmi vine să râd și să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
își serbează faimă și
pot să zbor
îmi vine să râd și să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
își restrâng cocorii și
pot zbura
îmi vine să râd și să plâng
laolaltă
urme de roșu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta și
îmi poți ameriza mările cerești
îmi vine să râd și să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărțită în tine
tremur lung de șoaptă
străveche și
mă pot zbura suflet-pereche
și-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflete pereche, poezii despre roșu, poezii despre păsări sau poezii despre noroc
Râd mereu...
Mamă, știi că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot și de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri și de situații,
Mulți îmi spun că râd prea mult,
Că uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu și-a dat seama
câtă tristețe plânge în râsul meu.
Știi de ce râd mamă?
Pentru că numai așa
Pot stăpâni plânsul care mă macină.
poezie de Natalia Popusoi (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau citate de Natalia Popusoi despre timp
* * *
nu știu de la care capăt
să apuc seara asta
știu doar că tu ești forma perfectă
a disperării mele
când râd când plâng
schimb cămașa de doliu
și usuc cearșafuri albe
în grădina noastră
crește iedera
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre perfecțiune, poezii despre doliu sau poezii despre creștere
Ruga pentru el...
Săracă mi-e casa în care trăiesc,
Sărac mi-e destinul, dar în el te primesc.
Amară și seacă mi-e ceașca de cafea,
Zic "mulțumesc" pentru ce am, dar multe aș mai vrea...
Iartă-mă, Doamne, că îți mai cer ceva,
Iartă-mă, te rog, dar știi că nu aș putea
Fără dragostea lui, ce mă face bogată,
Fericită, sinceră și uneori atât de minunată...
Nu vreau aur, platină sau bucăți de argint,
Vreau să ne ții împreună, până vom avea și părul cărunt.
Nu vreau, Doamne, să mă hrănești cu pâine albită,
Mi-e de ajuns și coaja de la cea mucegăită.
Nu vreau ca să fiu îmbrăcată cu stil,
Vreau doar să îmi amintesc de acea zi de april,
Când l-am cunoscut pe el și totul în jur s-a schimbat,
Ce-am avut am dat, doar trupul mi l-am lăsat.
Doamne, nu mă plâng că sunt săracă,
Plâng că am în suflet o iubire, nu o joacă.
Trimite-l, Doamne, azi lângă mine,
Căci știu că mi-au rămas zile puține...
Și una doar aș vrea: "să îi spun că-l iubesc",
Ca să plec cu sufletul curat spre destinul ceresc!
poezie de Ina Cevaga
Adăugat de Ina Cevaga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărăcie, poezii despre trup și suflet, poezii despre zile, poezii despre sinceritate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
pură istorie
este apa ce crede
în vaga memorie
a ceea ce-a fi
serotonină
mi-e teamă și plâng
râd fără niciun motiv
că un râu rupt
de rădăcinile sale
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri sau poezii despre istorie
Lacrimă târzie
O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.
Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.
Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...
Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre durere, poezii despre câini sau poezii despre tăcere
Poem numai al tău
Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce așteaptă înălțarea,
te ating cu blândețea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...
Te port în ochi ca pe o duminică
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
și îmbrac cămașa ta de mire
în care ți-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.
Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului;
știu că voi ajunge
așchii de ploaie într-un poem
numai al tau...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre religie, poezii despre puls, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre nuntă
* * *
cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche
cât de moi
îmi par
tăcerile tale
parcă-și revin
la simțire
odată cu glasul meu
cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandrețea
cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
și totuși iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeași țară din piept
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Ce bine c-am scăpat...
și îmi vorbești și îmi vorbești,
și te ascult și dorm puțin,
și mă trezești și gust din vin,
îl dau pe gât cu vorbe lin
aud, te-aud cum te repeți,
mi-e gândul călător în altă parte,
îmi faci un semn, dar suntem beți,
tu de-a ta vorbă, eu de toate
se face timpul negru înnoptat
și vreau să plec, să merg acasă,
îmi spui să stau, mă tragi de braț,
vrei să vorbești, nici că îți pasă
mă rup de tine, cu greu reușesc,
te văd în umbră supărat pe mine
și merg și merg, cu grijă mă pășesc,
șoptindu-mă.. ce bine c-am scăpat cu bine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre somn, poezii despre negru sau poezii despre acasă
Mi-e dor...
Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Și râsul să mă prindă...
Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei și mume,
Să râd și să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...
Mi-e dor de viața-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...
Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipți în soare,
Să nu mai văd, să râd
Și să m-arunc în mare...
Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...
Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul ușor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...
Mi-e dor să nu-nțeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni și tari...
Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Și iadu-o să mă ceară...
Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...
poezie de Gabriela Chișcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre mere sau poezii despre jucării
Lacrimi
Nu pot să mă opresc,
Plâng fără-ncetare,
Mi-e foarte dor de tine,
Știi doar cât te iubesc.
Îmi vine să te strig,
Să mă audă zborul,
Îmi vine să alerg,
Să scap acum de dorul
Ce mă-nconjoară.
Lacrimile-mi curg șuvoi
Pe față, pe piept, pe picioare;
Asemeni unui cotoi,
Colind strada cea mare,
Fără țintă.
Apa-mi ajunge la gleznă,
Genunchii-mi sunt umezi și reci,
Nisip e în suflet și beznă
Din ziua în care
Ți-ai propus să pleci.
Gâtul mi-e în apă acum,
Mă târâi pe vârfuri și tac;
Nimic nu mai seamăn-a drum
Și gânduri îmi zboară pe lac.
Alerg din vis și chipul tău
Mi-apare ca prin ceață,
Un simplu sărut mi-ai dăruit
Și m-am trezit la viață.
Lacrimile înecat-au
Gândurile mele-ntregi
Și mă simt, în lipsa ta,
Ca o slugă între regi.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
În urma ta Doamne, ajută-ne, să fim cei dintâi...
mi-e dor uneori nu de timpul de ieri
ce de timpul de demult
când nu știam că sunt om
mă credeam pe atunci ieșită din poveste
și mă bucuram că am scăpat
din lumea zmeilor-paraleilor
și-a zgripțuroaicelor
și-a tuturor acelor făpturi
pe care, minte de copil,
nu știam că fac parte din viață.
mi-e dor nu de timpul de ieri
ce de timpul acela
când oamenii ieșeau și intrau în poveste
când câmpurile gemeau de floare
când încă mai împrăștiau nestingherite
nestemate de triluri, păsări.
mi-e dor de oamenii aceia mărunți
cu suflete mari cât soarele
mi-e dor de simplitate
de adevăr
de puritate
mi-e dor de curățenia aceea
mirosind a var, cenușă, rozmarin și busuioc.
mi-e dor de casele acelea
în care se adunau copacii seara
să asculte la gura sobei povești
în miros de tutun și aromă de scortișoară.
mi-e dor, nu pot să spun cât mi-e de dor
de oamenii de sub cruci
de lumea lor sfârșită ca o poveste.
mi-e sufletul o lacrimă
pe care nu vreau să o plâng de treamă
că odată cu ea mi-ar lua toate amintirile.
copilăria mea încă mai doarme somn liniștit
în numele de pe cruci
și mă trezesc îmbrățisând iarba, pământul
mai râd uneori ascultand trilurile păsărilor
când îmi pare că voci cunoscute mă strigă pe nume
și atunci le răspund toată numai zâmbet.
Doamne, in ziua Aceea îți las sufletul meu
carte deschisă să ne strigi pe nume.
în urma ta, din prea marea mea dragoste,
ajută-ne să fim cei dintâi.
poezie de Valeria Tamaș (mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre voce sau poezii despre trecut