Cămașa de borangic
când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng și râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopții
și tac și râd
în cămașa asta de forță
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toți neiubiții
neștiuții
nevăzuții vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâș
o iau înaintea ochilor
și merg
pe panta abruptă
a vulnerabilității
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care șă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu
știi cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moștenire
cămașa de borangic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre moștenire
- poezii despre fluturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.