Iubirea nu şi-a împărţit-o în mod egal la toţi pretendenţii: a mai rămas un cât, revendicat de cel mai fraier dintre ei, care se lamentează la nesfârşit: "Cât de mult am iubit-o!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea feerică: iubirea dintre o femeie frumoasă şi un flăcău fraier.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-ai întrecut: cu cât te înalţi mai mult, cu atât mai mic pari în ochii pizmaşilor. Acela care pluteşte în văzduhuri e cel mai urât dintre toţi.

citat clasic din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şef e democratic atunci când e cu toţi subalternii egal de rău, nu egal de bun.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinicii îi privesc pe toţi ca fiind corupţi în mod egal, idealiştii îi privesc pe toţi ca fiind corupţi în mod egal, mai puţin ei înşişi.

citat din Robert Anton Wilson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vârstă...

Vine o vârstă la care
mi-e mai uşor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
şi doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
şi nu să supravieţuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Aşa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristeţea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,
Generozitatea la pătrat,
Scădeam nemulţumirea,
Lacrimile şi frustrarea
Şi adunam zâmbetele,
Dar deja e cam târziu...
Am ajuns la... egal cu:
Povestea vieţii mele?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panorama dansului extazului

Intri în pământ, ce durere

Mă dor pomenirile duioase
şi aruncarea în mormânt
mă dor şi sticlele de vin rămase,
mă doare-n cot, la cât de fraier sunt!?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Bănuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deviză megalomană ceauşistă: cât mai multe hale, cât mai puţină haleală!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simple operaţii aritmetice

Iubirea ta
plus
neiubirea mea
este egal cu zero.

Iubirea mea
plus
neiubirea ta
este egal cu zero.

Iubirea mea
plus
iubirea ta
îngemănate, alăturate,
cu pietate plecate,
sunt două zerouri legate,
e-un pas nesfârşit
spre infinit...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut milenii, dar oamenii tot nu au reuşit să înţeleagă deplin iubirea. Cât depinde ea de trup? şi cât de spirit? cât de întâmplare şi cât de destin? De ce unele perechi minunate decad, iar alte întâlniri, care păreau improbabile, prosperă... Nu ştiu nici eu mai mult decât ştiţi voi. Şi totuşi e atât de simplu: iubirea există acolo unde există!

citat din Stephenie Meyer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai cumplită nenorocire

Cel mai amar dintre toate lucrurile din viaţa mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă şi-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare –

Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forţe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;

Resturi de viaţă petrecute-ntr-o nesfârşită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor şi nici s-o consolez, deşi, o, cât aş fi vrut!

N-o pot încuraja şi nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Şi gândul că-i singură, biet nod nevăzut de ţărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!

poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea prosperităţii prin imaginaţie este una dintre cele mai fascinante. Cu cât o aplici mai mult, cu atât mai mult pare că întreaga lume ţâşneşte spre tine într-un mod prietenos, fericită să-ţi împlinească visele.

Catherine Ponder în Legile dinamice ale prosperităţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pateticul "Cât te-am iubit"-ul dragostelor platonice eşuează mai târziu în obscenul "Cât să-ţi dau ca să te iubesc?"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă: L-am votat de trei ori pă nobilul dumneavoastră tată...
Populus: De trei ori? Guţă!... Eşti irecuperabil! De trei ori ai comis aceeaşi repetabilă greşeală?
Guţă (disperat): Am cotizat la partid şi am făcut donaţii!
Populus: Cât ai donat tu partidului, domnule Guţă?
Guţă: Mult, boierule! Nu pot să spun că e confidenţial! Eu donez la toate partidele!
Populus (autoritar): Cât?
Guţă: Am donat benevol cât mi s-a cerut! Că dacă nu donam, era nasol!...
Populus: Serios?
Guţă: Am donat! Şi n-am spus la nimeni! Şi nici chitanţe n-am cerut.
Populus: Am priceput, Guţă. Eşti un fraier. Acum înţeleg de ce-l votezi tu pe tata! Mi se pare normal ca un fraier să voteze un alt fraier...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de inospitalier a devenit propiu-mi trup: n-am voie să mănânc sare, iar pâine cât mai puţină sau deloc.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I s-a recomandat să consume cât mai mult oţet pentru a-şi spori spiritul de... conservare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger persecutat

Noi, Dimitrie Stelaru, ne-a fost străină Iubirea
Noi n-am fost mângâiaţi decât de Dispreţ;
Cât mai ai de gând, înger persecutat, cât mai ai
Să-mi ningi în Mai cu Decembre?

Ne-am scris stihurile pe foi de ambalaj,
Pe şerveţele, pe manşete de ziare –
Toţi ne-au respins, aroganţi,
Toţi, toţi...
Cu fiecare încercare ne umileam
Şi plumbul ni se făcea şi mai bont

Trufaşi editori ne-au trântit uşa-n nas
Ordonând paznicilor să tragă zăvorul,
Încadrându-ne după strâmbele lor tipare la
"Grafomani, scribi, aiuriţi! Caracuda simţirii,
O casă de cultură ajungă-le! Exclus editură!"

Cândva – între coperţile unui volum colectiv
Ne vom găsi numele tipărit şi vom muri de fericire,
Dar lumea e dreaptă, Dimitrie Stelaru, e dreaptă!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Dimitrie Stelaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i decât o amăgire. Dar nu şi dragostea. Dragostea e ceva adevărat – cel mai adevărat şi cel mai trainic – cel mai dulce şi totuşi cel mai amar dintre toate lucrurile pe care ne e dat să cunoaştem. E foarte amar, Şi se spune că e rezistent – rezistent ca moartea! Cele mai multe dintre deşertăciunile vieţii sunt rezistente. Cât despre dulceaţă, nimic nu e la fel de trecător; întâlnirea cu ea durează un singur moment – cât ai clipi din ochi; durerea rămâne pentru vecie. S-ar putea să piară în zorii eternităţii, dar te chinuie toată vremea în adâncurile nopţii.

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât femeia se arată mai devotată, cu atât bărbatul va deveni mai lucid şi mai stăpân pe situaţie; cu cât ea este mai crudă şi mai necredincioasă, cu cât îl maltratează mai mult, cu cât se joacă mai păcătos de uşuratic cu el, cu cât arată mai puţină îndurare, cu atât mai tare va stârni voluptatea bărbatului, va fi mai iubită şi mai divinizată. Aşa a fost din toate timpurile.

Leopold von Sacher-Masoch în Venus înveşmântată în blănuri (1870), traducere de Daniela Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!