Nadia

când a ridicat o bară de fier
la început a crezut că e nadia
s-a învârtit
în jurul pieţei până la miezul un
ei nopţi luminate cu telefonu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur muşchetar

când s-a făcut umbră şi a
început duelul în arenă cu sine
uneori s-a străpuns (?!) s-a
ridicat la moalele pietrei
apoi s-a-ntărit ca mustaţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur puţin ciugulit

azi am înlocuit nişte capeţi
de bară maşina trăgea
spre dreapta coapselor ei
(?!) - azi
am înlocuit una bară cu una
puţin mai tănără fe
cioară cu ghiuluri în cioc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Europa

unul din bloc s-a întâlnit
cu mine: a scos o bară numai rugine
a băgat
întreaga asistenţă din cartier între
aracii cu trandafiri (?!) totuşi strânşi
totuşi
cu gume de strangulat peste
poate picioarele unor tinere balerine
foarte lebede,-nţepenite
în casa scării comună
europeană. de azi
până azi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea

intru cu greu în pagina ta -
la bară
se desfăşoară o uşoară
defilare de cifre
şi litere de lege

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin

stai cu braţele încordate
în jurul gâtului meu -
e ca în vremurile urcate
pe scară şi prin împingere (?!)
până la dumnezeu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea

nu i-au spus chiar atunci
când ar fi trebuit să-i apară
fructe – în jurul ideii de libertate extinsă –
au
aşteptat să se liniştescă in
util apele din jurul cetăţii – o
grupare de pietre învinsă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-au lovit uşor

peste gură cu o legătură
de chei: s-a deschis
s-a
apucat să vorbească să spună
tot ce-l înconjura (?!) –
până când
nu
a mai avut ce să spună
să-şi mintă muţenia suplă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineaţă îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feţei ciupite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel (în loc de prolog)

Imprudent am pus culorile în morişcă
Şi le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puţin, să strig la ele,
Dar şi strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Şi le-a târât în marele infinit al mişcării.
O pălărie de paie, uitată la cişmea,
Şi plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Şterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soţia lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzaţie de înot şi întâia probă de înec
La ştrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.
Rândunica mirosind a ploaie, şi albina a fagure,
Ticăind în palmă,
S-a învârtit până la alb.
Hei, carusel, cu căişori de lemn în horă,
Prinde mai repede,
Mai repede ceea ce se perindă.
Literele ce le-am citit la Democrit, în tinereţe,
Şi scenele văzute în dramele lui Shakespeare,
Amestecă-le într-o panoramă de umbre.
Palide umbre au rămas toţi anii mei,
Şi acelea abia înţelese de mine însumi.
Am alergat să desprind adevărul de minciună,
Fără să ştiu că ele dorm împreună,
Şi numai când se scoală din pat,
Observă că sunt personaje diferite.
Urneşte-te, carusel, încă o dată,
Memoria mea cu greu mai reţine ceva,
Cum nu mai reţine nimic floarea-soarelui
De lângă drum,
Bătută de arşiţe şi ploi,
Sprijinindu-se în cârja ei subţirică
Şi cu dinţii seminţelor căzuţi în pământ.

poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bravo

carmen bunaciu! adina
mea a început să înoate
la fel de bine ca tine: străbate
marea neagră până la turci
se întoarce şi încă e bine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eveniment Nadia

A căzut, s-a ridicat...
Hotărî: Aşa nu merge!
Apoi a perseverat
Şi-a ajuns la nota zece!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

39

Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână şi l-au trimis pe front.
dar el, neînţelegând nimic, a rămas pe loc
cu arma în mână.

În jurul lui mureau oameni şi se năşteau morminte
în jurul lui durerea îşi construia regat
în jurul lui frica moşea monştrii.

El nu a tras în nimeni şi niciun glonţ nu l-a atins.

Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemişcat, cu arma plină, nearmată şi rece,
cu ochii goi, neînnoptaţi şi reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a moarte.

L-au judecat conform legilor războiului
şi l-au numit trădător, fricos, mucos, puţoi,
mână moartă,
mort.

I s-a interzis să treacă pe sub arcul de triumf
şi a fost şters de pe toate listele cu participanţii la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de războaie.

El nu a înţeles nicio clipă ce se întâmplă în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viaţă,
un război ridicat la puterea 41.

Războiul cu sinele său surdo-mut.

poezie de Romeo Aurelian Ilie din Patruzeci şi unu. Eu, surdo - mutul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoare procuroare

ştiu tinere tinere femei pe
care de le
privesc într-un anume fel
se emoţionează (?!) - scot
pixul şi notează. privirile mele - ah
dar eu nu
înspre asta lucram
cu elevele mele pe când
erau foarte mici
balerine omologate-n barou
şi la bară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătatea de fier

oamenii din ce în ce mai bolnavi
îi copleşesc pe cei din ce în ce
mai morţi nu mai pot respira. cei

rămaşi sănătoşi ar trebui să facă
ceva ce să facă dacă boala şi ea
face ravagii în sănătatea de fier.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ul-tra-sunete

bine: cât bine locuiesc în unele nopţi tra
vestit, în gura unei păpuşi criminale, în tufă
de lilieci zburători
prin sângele calm... ul-tra
calm când vine vorba de noi –
de grămezile de gunoi (?!) cu atenţie
tra
versate în câmpul din jurul oraşului
fericirii de paşii luaţi în vizor
de vântul rău conducător, cu intenţie
de sunete moarte... tra
duse elastic într-o limbă de circulaţie: de
lemn de metal sau de plastic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam sonată

povestea noastră a început în carbonifler
când sub pianul pedestru de rezonanţa
lignitului se căsca o găleată de marmură de
un alb de uzină
ca spuma laptelui din gurile tale în umăr
de trei ani sau libere duhuri (?!) încerc să explic
toate acele protuberanţe de pe colonul cât e
pitonul acestor
încolăciri de ruină în jurul tristelor trunchiuri
falnice de opaci care fac sub ferigi urinate
legea în pădurile noastre de sunete plate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te căra în altă ţară e începutul sfârşitului sau un nou început în sfârşit?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul în mâine

de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica braţelor era... clară (?!) era
o gimnastică marţială – fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară şi albă

era atât de uşoară şi albă
încât părea o zăpadă
(?!) - când
să îi cadă fulgii pe mine
s-a topit... s-a tăcut...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fefeleaga

un cal putere
cu imginea de sine - pe şine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână şi machiată
cu praf de cărbune
şi ea se-parată
de restul familiei societăţii de cale
de fier. preferată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!