Eclipsa
s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineață îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feței ciupite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre tăcere, poezii despre gură, poezii despre eclipsă, poezii despre dimineață, poezii despre bărbierit sau poezii despre astre
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.