Clipa
cerul presăra cenușă pe drum
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte
Timpul iubirii
țipa amurgul în vâlvătaia sufletului
pășeam în trecut, purtând pe aripi un gând
eu, necunoscutul dintre voi
surâdeam dimineața, să nu plâng
durerilor ce curg, se scurg, din trupul ăsta, beteag
uneori străbăteam tăcerea în penumbra gândurilor, la pas
să nu frâng aripile viselor
alteori scrijeleam cuvântul cu tăceri, să nu vorbească norilor despre noi
flăcări ardeau în trupul pământului
era timpul să plec, dar nu puteam
noaptea mângâiam părul revărsat pe perna umedă de gânduri
rătăceam, în adâncimi abisale și ai țipat
chemându-mă la tine, iar și iar, într-un joc ireal
atunci am învățat să te iubesc
cu buzele, cu mâinile, cu gândul
în palme purtam heruvimi să îi așez pe trupul tău
atât de pur, atât de gol
apoi s-a făcut dimineață, iubito...
și am fugit, mă ardea lumina privirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre dimineață, poezii despre aripi, poezii despre învățătură sau poezii despre vorbire
Între plecări ratate
desculț de gânduri
m-am așezat pe malul râului
desenam pe nisip chipul palid al lunii
pe tălpi adunasem cenușă
din vise furate, din vise ucise
uneori smulgeam frunzele vieții
dintr-un suflet neîmpărtășit
lumina se scurgea agonic printre tâmple lumii
întârziasem a plecare
când m-am întors, nu m-am regăsit
sub pleoape curgea neliniștea universului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre nisip sau poezii despre frunze
Cu ochii sufletului
la marginea sufletului
am smuls noaptea
dintr-un miez de stâncă
să astup gândul
susura pământul în lacrimi
în vale plângea un clopot a jale
peste cruci ridicam bolți de lumină către cer
din iubire
seara îmi așezam fruntea în țărână
să încălzesc suspinul
pe raza de humă
scrijeleam cu ochii pași
să ating nemărginirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre seară sau poezii despre ochi
Ușa
era târziu și era toamnă, doamnă
se strecurau în palmă tainice regrete
eu rătăceam prin clipe desuete
atingeam noaptea cu degetele în țipătul furtunii
pe ultimul țărm, răsturnat între gânduri
eram omul ce cântă la chitară
eram chitara ce sparge un zid
eram flacăra ce se stinge pe țărâm ostenit
eram forma ce caută disperată un om
sunt tăcerea ce vine
în care eu plec
ochii mei au zărit izbăvirea
mai trece și timpul curent
eu plec femeie în neliniștea serii
uneori împleam cununi de păpădie, pentru tine
cine știe, ce a fost să fie...
zilele se scurgeau spasmodic în mine
noaptea zburam peste ziduri
nu simțeam nici foamea, nici durerea
hoinar în noapte
printre șoapte, prin păcate
îmi era fruntea rece și grea
căutam un trup să mă reazem
ochiul caută un ochi
buzele se pierdeau
rătăcind pe un sân dezvelit
era gând, era vis, trăit, împlinit
desculț pășeam pe drumul cotit
în urmă a rămas o ușă deschisă..
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chitară, poezii despre zile sau poezii despre toamnă
Pescărușul
m-am culcat obosit
de gânduri, griji, păcate
de prin lume adunate
pe scoarța sufletului lăsate
șuiera vântul prin încăperile lumii
treceam praguri și timpuri
în palme purtam flori
flori de liliac
pe unde trec, pe unde zac
cei nu trec și au plecat
aruncasem ancora pe țărmul tăcerii
să ascult cântecul sirenelor
stăteam sub clar de lună
priveam la stele și la cele
în vale cânta cucul
a doină, a jale
doina sufletului
în lacrima pământului
vâslește pescarule pe ape
mai aproape cu fiecare lopată de casă
ușa casei e deschisă
să primească în prag
pescărușul singuratic
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vânt sau poezii despre singurătate
Surâsul
am văzut orizontul
prin cioburi de gânduri
de veghe în lanul de grâu
ce s-a copt într-o vară
curgea un râu între noi
erai floare
floarea soarelui te numeai
singură
în marea singurătate
nu știam
tăcearea zăcea goală între noi
un timp
un cuvânt nerostit
durere
o clipă eternă
în arșita dorului nespus
uneori ploua
când plângeai
paharul s-a revărsat peste coala murdară de gånduri
mâna a întâlnit trupul
ai țipat
picurau lacrimi pe coapsa sufletului
te-am scris
pe țărm
goală de păcate
știam
erai departe
eu
în altă parte
m-ai primit în lacrima ta
iubire
între buze și brațe neastâmpărate
te-am ales pe tine
la prima întâlnire
ploua
doi nebuni pe țărm
erai fierbinte și pură
și ai surâs în doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre ploaie, poezii despre nebunie sau poezii despre mâini
* * *
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
pe aripi se scurgea orizontul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre căderea frunzelor
Pași
tăcerea era surdă
uneori își amintea un gând fugar
și desena amintiri din frunze moarte
alteori scria cuvinte pe cer pentru îngeri de ceară
treceam dintr-o stare în altă stare
praful îmi zgâria ochii milenari
nu am auzit căderea
coborâsem prea jos,
poarta era deschisă, treptele atârnau aleatoriu de pereți
am înțeles
fugeam fără rost pe o spirală stricată a vieții
m-am așezat între ulmi și platani
treceau zile, treceau ani
mă jucam cu frunze în alaiul de toamnă
uitasem să mă ridic
pe ziduri se scurgeau păsări
dimineața rupeam anotimpurile
căutând abstractul din palme
am spălat cerul și am privit în ochii lui, plângea
noaptea șoptea
curgea un fir de iarbă
verde crud, verde nud
roua se termina pe maluri
din lună croiam cuvinte în mirosul rănilor
timpul trecea
cenușă la picioarele mele
țipa sub tălpi
atunci m-am întors din drum și am găsit cuvântul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre îngeri, poezii despre verde sau poezii despre rouă
Drumul
nu voi să spui acum nimic
de ce-aș vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
și stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe țărmul vieții rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă și dor
noi doar tăcem în tragicele șoapte
acum, aici, în prag de noapte
aș vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este șters și fără sens
într-un deplin consens
am umblat aiurea printre ani
printre plopi și castani
uneori beat alteori obosit
pe o stradă a vieții mi se pare
cine știe, poate, oare...
aveam ochii legați la spate
să nu văd lacrima timpului cum arde
valul vieții ștergea urme pe nisip
pășeam pe un drum
un chin nesfârșit
era începutul unui sfârșit mereu neînceput
alunecam pe pământ
mă loveam de gânduri
ascuțite gânduri
mi-e trupul obosit de mers în gol
luna se-apleacă
dincolo de ceața din jur
pășesc spre acel îndepărtat meleag
unde nu e durere nici suspin
decât un chin
ce viață, ce destin
să plec, să vin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre început
Drumul
trec umbre tăcute și mute
pe frunte gânduri opace
razele s-au ascuns într-un țipăt
mi's ochii acoperiți de ape
cuvântul se frânge și plânge
sfărâmat între gânduri zălude
ce neagră e noaptea în care pleacă de la noi cocorii
pe pleoape se scurg amintiri
închisesem în palme nisipul
ecoul a țipat, m-am trezit
nisipul se scurgea haotic din sparta clepsidră
la capăt așteaptă tăcerea
din lut milenar fac o candelă
să-mi lumineze pașii către adieri eterne
printre frunzele uscate ale vieții
atunci am găsit drumul spre necuprins
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre lut
Tic-tac
era târziu și era seară
plecau cocorii în goană
goană nebună pe țărâmuri de humă
mângâiam lumina cu degetele
sub albastrul pur al cerului de mai
la sfârșit m-am așezat între ape
să strâng în palme infinitul
uneori priveam în jos, când tăceam
să spăl sufletul de păcate
glasul tremura în gând, uitase să vorbească
ceasul bătea, eu îmbătrâneam cu o zi
e mult de atunci
când rătăceam singur prin lunci
înainte, uitatasem să pășesc
mă ascundeam arzând într-o clipă de vară
potecile se deșirau discret
din țărână se ridica fumul primar
eu alergam după o idee, prin pădurile de nuci
un cuc mai cânta trist pe o ramură ruptă
eu zăceam lângă o geană de cer
în suflet ascultam liturghia
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre păduri sau poezii despre infinit
Lumina
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
se scurgea orizontul pe aripi
eram pribeagul rătăcit în prag
dansam în palma clipei, o secundă
sub cerul ars al unui timp ucis
se stingeau și muguri de lumină
ecoul trist al unei lumi zăcând
în lanțul ultimului gând
era târziu și era noapte
eu adunam grăbit în palme șoapte
mă ard cu ceara ce curge de pe pleoape
la focul ultimului opaiț
uneori răsfiram minutele între tăceri, dureri
ale unei lumi strivită de păcate
eu căutam lumina în petale de flori
în dimineața crudă când raze se spărgeau de geam
trezind o lacrimă din pleoapa aplecată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre muguri
Prin fum de țigară
într-o zi m-am întâlnit cu depărtarea
se depărtase de mine
în fugă, în grabă, grămadă
în palme adunasem gânduri măcinate
de ani trecuți, petrecuți
prin cârciumi famate, cu femei de o noapte și fum de țigară
timpul sorbea cu nesaț amintiri
la o masă, undeva, printr-o casă
o coală arsă de timp
spunea o poveste uitată în sertare
despre o viață ascunsă sub pleoape
treceau în zbor nori călători, în zbor ireal, visători
uneori cădeau și stele
tăcute, micuțe și ele
pe țărm curgeau vise
despre o mare rătăcită printre valuri
am trecut de mine de multe ori
printre scoici sfărâmate și cochilii de gânduri
pașii se scurgeau leneși pe nisip
nu mă recunoșteam
chipul se oglindea alegoric în ape
apoi mi-a fost frică
marea îmi ardea tălpile sfâșiate de întrebări
obosit, m-am așezat între clipe, să dorm o veșnicie
când m-am trezit
marea plecase undeva, departe...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre uitare sau poezii despre nori
Poveste
ieri am urcat către nicăieri
căutam treptele cunoașterii
am cules o floare din grădina cerului
când te dezbrăcai de înțelesuri
marea s-a scurs în mâinile tale
pescăruși albi pe umeri, a chemare
eram goi de păcate pe țărmul iubirii
din alge și scoici
construiam o casă, aici lângă mare
nisipul ardea sub gândurile noastre
îmi era atât de dor, de dorul tău
când te scăldai în apele sufletului
am întins gândurile către tine
te-am strâns apoi într-o privire
în palme purtam trupul
îți acoperisem sânii cu flori de liliac
pe buze crini, pe trup trandafiri
te purtam peste ape
la al meu meleag
într-o poveste ce curgea spre infinitul iubirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre apă, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau poezii despre sâni
Jocul
nervii s-au frânt sub ghearele timpului
gândul era violet, de vânătăi
timpul, o unghie ruptă în ceara istoriei
în ochi putrezeau întrebări
pe buze, răsfrânte cuvinte în răvășite sensuri
lumina era mută în întunericul lumii
picurau clipe pe străzile opărite ale sufletului
o frunză adie, se scutură,
cade, aiurea, la întâmplare
lovind timpanele gândului
poc-poc-poc
tăcerea e neagră
plouă cu dureri în mine
pierdusem universul căutând nonsensul
sunt un orb în bezna din mine
îți dărui o clipă, omule, o clipă
smulsă din trupul ăsta pribeag
privește...
în poiana din vale
coboară în cale șir de copii
aleargă în alba lumină
purtând spații însorite cu ei
dau de pământ cu nervi, cu idei
și plec către ei
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Dincolo de zare
pășeam sub strașina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
așezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrățișare
în zori am pășit în biserici de suflet
ștergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâșiate
durerea creștea, tot creștea
în valurile orizontului
udând țărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre religie
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceață
rătăcit în abisul cunoașterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
m-am rezemat de gânduri
cu aripa de sânge întinsă peste mare
peste câmpia ce încă mai plângea în soare
în infinitul unei clipe
tot căutând cărarea către întinsa zare
eram un zbor tăcut în lacrima privirii
se așterneau pe lespezile goale
tăcute convorbiri
la capătul tăcerilor pierdute
în lunga noapte către libertate
ciopleam o candelă din lutul milenar
ai unor sfinți uitați în calendar
mai sfărâmam în gând cuvinte mute
pășeam prin adieri de suflet spre lumină
mai ancoram în vatra goală
un val, câte o corabie resemnată
de lungul drum al zării către soare
purtând spre alte mări
pe adormiții din cetate
pe brațe de lumină se pogoară
din cerul înalt un cor de îngeri
se așezau pe coama serii
cântau câte o poveste mereu neterminată
aici am învățat să zbor
am înțeles și Necuprinsul
și am rămas cu voi să plămădesc dintre cuvinte
surâsul clipelor eterne
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sânge sau poezii despre sfinți
Pași către cer
mă adresez nimănui
cu speranța deșartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
pășind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurși
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăți atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
pășesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Viorel Birtu Pîrăianu despre timp, citate de Viorel Birtu Pîrăianu despre suflet, citate de Viorel Birtu Pîrăianu despre cuvinte sau poezii despre cruce