Cu ochii sufletului
la marginea sufletului
am smuls noaptea
dintr-un miez de stâncă
să astup gândul
susura pământul în lacrimi
în vale plângea un clopot a jale
peste cruci ridicam bolți de lumină către cer
din iubire
seara îmi așezam fruntea în țărână
să încălzesc suspinul
pe raza de humă
scrijeleam cu ochii pași
să ating nemărginirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.