Catifeaua cu cortine

Eu sfâşiam din arbori
rădăcini. Ce colţi cu sânge verde
frunzele uscau în frunze.
Mă sfâşiam de râdăcini.
Mă ancoram de ancora privirii.
Eu sfâşiam din arbori rădăcini
să-nvăţ gustul vorbirii
să pot să am un trai prin mărăcini
cu mine de-ale gurii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mângâi o piatră care mârâie.
Eu pun piedică la arbori.
Pădurea arde de nerăbdare
şi frunzele noastre cu umbre ne zgârâie...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Botoşani sunt grădini de vară
unde stelele cântă la pelini
iar străzile te poartă-odinioară
prin frunze şi copaci şi rădăcini..

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e tandră

Înfloream ca trandafirii sub muşcături
ne străpungeam cu dinţii
ne sfâşiam
ne amestecam
ne adoram

eram toată doar tu
tot erai
doar eu

dar
abia atunci când
mi-ai desfăcut pumnul
mi-ai descleştat degetele
ţi-ai aşezat încet obrazul în palma mea
şi mi-ai sărutat uşor linia vieţii,
abia atunci
am numărat în gând
prima zi
de dragoste

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleluia

"Egalitate! Fraternitate!"

Se vaietă prin arbori vântul...
Şi pare-un glas pierdut pe stradă,
Ce cântă-a morţii serenadă:
"V-acopere pe toţi pământul...

Nimic!... rămâne-n veci cuvântul
Din a vieţei tristă sfadă!..."
Se vaietă prin arbori vântul
Şi pare-un glas pierdut pe stradă...

Aţi înţeles deznodământul?
Ca într-o stranie baladă,
S-adună oasele grămadă,
Ne face fraţi pe toţi mormântul.
Se vaietă prin arbori vântul...

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 16

Eu cred că lângă un copac
şi ochiul face rădăcini.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a aprins zarea?!

Nori de plumb greoi, mâinile şi-au dat,
Pe fruntea de cer trist şi-ngândurat.
Fulgerele-adânc îşi înfig în lut,
Rădăcini de foc cum n-am mai văzut.
Vântul se înalţă cu-aripi de hulub,
Veştedele frunze ridicând la cub
Şi zadarnic ramuri i se-mpotrivesc,
După straiul verde şi pierdut tânjesc.
Tunete pribege răcnesc speriate-
Răguşite glasuri îşi dreg, asudate.
Doar umbre de arbori îndreaptă spinarea,
Încercând să afle cine-a aprins zarea?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga minţii

Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaş din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
şi strânge din
minţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune să laşi problemele în copac: de aici extrapolez că unii au pomi fructiferi, alţii arbori, arbori sequoia, arbori-mamut, de 150m, circumferinţa de 40m în funcţie de cantitatea de probleme. Ferice de cei care le pot lăsa în arbuşti.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzeam undeva, prin aproiere, susurul râului, dar între mine şi apă se întindea un desiş de copaci şi de mărăcini. Îmi croisem drum într-acolo până la un punct care ieşea din câmpul vizual al prietenilor mei, când sub unul din copaci am observat o masă informă şi roşcată ghemuită printre rădăcini.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce arbori?

te-ai gândit vreodată la noi
ca la doi arbori plecând
dintr-o aceeaşi rădăcină?

un murmur de frunze-faţă în faţă
spate în spate-amurguri de gânduri
darabana sunetelor izbite
pe obraji nezvântate ploi
într-un acelaşi spirit verde
noaptea serenităţilor noastre

te-ai gândit vreodată la noi
ascultându-ne tăcerea fragilă
din lumi diferite sub un acelaşi cer?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermecată de amurguri

exprim sentimente la modul narativ
soarele poveştilor mă inspiră mereu
am un spirit de umor inventiv
scot din piatră seacă norocul meu.

fermecată de amurguri ce devin aurore
pot transforma tristeţile în bucurii
în flux nemărginit se scurg atâtea ore
aşteptând nerăbdătoare extazuri azurii.

îmi extrag energia de la rădăcini
seva vieţii mele din lumina curge
vaste clarităţi răsar arbori divini
fecundati de iubiri demiurge.

muguri de speranţă fericită gust
departe de amaruri de dezgust.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări pietruite cu frunze

Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar paşii mei pierduţi devin iertări
Pentru greşeli făcute în Olimp,

Când rădăcini se caţără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,

Şi frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanţe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,

Chiar dacă plouă şi afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng şi-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,

Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Şi felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica mea a avut rădăcini săpate încă din copilărie, rădăcini muzicale îngropate în cel mai întunecat sol.

citat din Ray Charles
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin arbori râde toamna

Iubito, ne aşteaptă cetăţi de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe ţărmul acesta
A murit o mare de păsări.

Trăsura e la scară cu aceiaşi cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Şi-a desenat în noi un suflet de copil.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tulburat

Am tulburat adesea umbra copacilor
şi-am auzit rumoarea frunzelor iscusite
şi furia coroanei ieşită din orbite,
mânia cetelor de palatini
în contra celui care intră prin rădăcini,
intră prin rădăcini, iubit de ele,
şi rămânea în patul frunzarelor rebele.

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespea turbată

Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roşie şi tuşea.
Fiindcă turbasem aveam o peşteră în loc de gură
şi doi soldaţi romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca şi mine turbat
cu poeţi în loc de frunze şi cu peşti în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
şi dormeam pe o linie curbă
şi visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieşea
din deget şi înţepa aerul..
Şi aerul turba!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apuci timpul de coama secundelor
şi îl izbeşti de cadranul din cerul gurii
până sare din dinţii roţii
din pălărie o şoaptă...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au arborii din codri toţi suflete de om

Sunt goi azi munţii, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de paşi
Femei poartă azi seve spre frunze şi spre floare,
Trufaşi, spre culme urcă ai moţilor urmaşi.

Căci s-au mutat din viaţă în ţărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Şi i-a luat sămânţă-ntra lui mână
Şi-a semănat un codru de năluci.

Vin alţii de aiurea şi-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeţi, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Şi domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toţi suflete de om
Şi lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captatio benevolentiae

Torc piciorul aerului
O clipă am uitat unde sunt
Din pleoape două rădăcini îmi fac cu ochiul
Şi eu mă uit la ele nebun
Pătura asta din faţa mea, verzuie,
Nu mă lasă să îmbrăţişez blocul din faţă
E o fata morgana tâmpită
Şi inoportună
Câinele şi-a pus o crizantemă pe dinţi
Apusul luceşte tăios
Dumnezeu a făcut celulită
De la atâta rugăciune cu noapte
E târziu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.

Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.

Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când eram copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
şi soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care şi pământul.
Erau timpuri călătoare
şi-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
şi soare.

poezie de Camelia Opriţa din revista Plumb nr. 169 – Aprilie 2021 - revista U.S.R. Bacău
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!