Premiaţi pentru uitate reprezentaţii

Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanţi noştri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...

Ce-i aude ţipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moşneguţ slab şi împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...

C-un colţ de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpaţi de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...

Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
Dinainte de noi autentificate
In alb cu drept de viaţă şi moarte
Ce corupţia acum o împarte!

In congresele pline de ovaţii
Cu P ile C unoştinte şi R elaţii!
Ale hidrei roşii cu mutaţii
Ciuma ascunsă a societăţii
Sub masca noii democraţii...

Cu actorii securităţii
Sufleorii plini de decoraţii!
Ce-au jucat piesa unei revoluţii...
Şi special premiaţi cu pensii
Pentru uitate reprezentaţii!

Pe sângele fără ucigaşi
In ode de mineri pălmaşi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi, române, fruntea

Ridică-ţi curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colţ de pâine..

O viată de vrei să stai legat
Gândeşte-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În linguşiri de falsă politică...

De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt

Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanţuri câini!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde aleargă lupii

Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.

Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..

Dar cu privirea inceţoşată
Nu vede o gură deschisă
cu colţi ascunşi,.. de fiară
Căscată mârşav,.. de o capcană.

Şi dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase

Ce din viată-i mai rămase..
Şi se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.

In privirea haitei pironite
Speriată şi descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun

Al morţii pe care o infing
Cu colţii in căprioare
In sunetul milos şi prelung
Al puilor ce tânguie şi plâng...

Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă şi indură
Durerea de gheată şi haină
Cu gura de curaj, incleştată..

Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană

Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.

O lacrimă de-i va şi curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Şi se vor imprăştia ca vântul

Şi alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară

Pe care el acum o aude
Chemându-l pe faţa lunii
întunecată,.. şi de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cei ce

Pe cei ce muşcă din plămânul verde
I-aş pune să caute cu o drujbă
Prin deşert umbră

Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aş duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometaţi la vulturi

Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aş mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in faţa unei haite de lei

Pe cei ce vând ţara pe un argint iudeu
I-aş vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănţuiţi să scoată apă din adâncuri

Pe cei ce-şi neagă istoria
I-aş pune intr-un tren fără geamuri
Să-şi petreacă concediul prin Coreea de Nord

Pe cei ce iubesc dictatura
Le-aş lega mâinile cu lanţuri de canal
In roiuri de tânţari roşii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P(ile), C(unoştinţe), R(elaţii)

Mai profit de-o ciorbă bună,
De pomeni ca neofit.
Dar mi-e frică să nu-mi pună
Vreun impozit pe... profit.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârâit de urlet

împarte corpul
multor tentacule
şi când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei

In vară şi primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...

Acum, rămaşi chilugi
Ca nişte bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieţii
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...

La anul vor reînflori
Şi păsările vor veni...
Dar la ai noştri bătrâni
Uscaţi de viaţă prin azil
Cine se va mai şi gândi...

Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduţi in vânt
In toamna rece a vieţii.
Vom ajunge toţi pe rând...
Ca niste copaci chilugi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de tămâie

Munţii noştri sunt chilugi
Plini de lacrimi de tămăie
Goi, stiind c-o să rămâie
În vânt şi ploi spunând rugi

Să-i scape cerul de moarte
Când fără hainele verzi
Se topesc şi numai-i vezi
Măcinaţi de noi-n coperte

De scriie ce ne ţin haine
Cu comodităti haine
De a ne-mbrăca-n moartea
Ascunsă-n argint de vrerea

De a fi la tot superiori
Cu frunzişuri deocheate
Cu ramuri cozi de securi
Ce omoară răsuflate

Respiraţii de plămâni
De vom purta măşti cu toţii
Când gândim ca netoţii
Tăindu-ne în tăciune

Aerul nostru mir vital
Să trăim aici-n paradis
Retezat în iad de nedescris
Pentru al Iudei ideal

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au îmbătrânit actorii noştri preferaţi... Noroc că noi ne menţinem.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
duşmani cu credinţa
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie şi opinci
oprindu-se din când în când
şi-n şoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgeţile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinţi
pline de arginţi
pline de părinţi sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uitaţi-vă atent la albastrul cerului
Câte ploi au încercat să-l curgă-n noroi
Şi de fiecare dată e şi mai senin!
Când răsare din pleaoape de nori.
Si noi ne scufundăm
În noroi...
La ale sufletului ploi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde soarele răsare din ape

El îşi frânge mâinile şi întreabă pe toată lumea
ce se-ntâmplă cu oraşul acesta de ceară
şi cu marea fără ţărmuri
unde soarele răsare din ape
în dimineţi uitate de Dumnezeu în depărtare,
lumea pare să fie smulsă din somn
ea nu citeşte şi se roagă la idoli inexistenţi.

Moartea vine întotdeauna singură, pe furiş
într-o zi în care-i lovită de amnezie
şi caută să-şi facă datoria ingrată
noaptea când totul pare fără suflare,
dar aude ţipătul păsării chemătoare
şi de acum ştie unde să caute.

O lumânare aprinsă pâlpâie rar
vântul se lasă pradă sentimentelor calde,
şterge paginile unei vieţi,
învie o altă speranţă mai vioaie ca el
într-un alt orizont mai albastru.
liber şi deschis.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de moroi

Preavăzătoare instanţă
Cerem drept şi-ncuviinţare!
Să punem zăbrele şi stor
Pe albastru şi pe soare.
Să plătească, să muncească
Pentru pensia noastră cerească
Fiindcă avem imunitate
Ce nici îngerul nu o poate!
El mai poate între noi decade.
Cei cu drept şi pe mirare
Viaţă, moarte, fericire
Date gratis nouă de prostime!
Ce s-a adunat in turme
Nouă in fund să ne sufle
Cu trâmbiţe şi turle
Prea orbită de un colţ de pită
Când tu justiţie!
Numai esti de mult oarbă
Talgerul e cu telecomandă.
De lumină nu au nevoie
Ii conducem noi în iad
Să-i ardem cu codrii ţării
Fierţi in apa vândută a mării
Căci cu dracul am căzut la pace
Acatiste prin popii ne face!
Şi noi drept multumire
Fierbem în smoală roşie, aici!
Pe copii şi pe bunici
De ale noastre predici vrăjiţi
Să fie intre ei învrăjbiţi
Cu lumina noastră mare
Ce dă soarelui paloare
Cu zăbrele şi stor pe soare
Ţara e a noastră şi fără-ncuviinţare
Dar noi vrem o legiferare
Căci prostimea-ngenucheată
Crede in a nostre legi
Mai tare decât cele Zece
De popii noştri refăcute
Să putem fura în linişte
Şi ultima rază de soare..
Printre uşa întredeschisă
In care au mai rămas
Puţini Icari ai ţării...
Căci ceara e la noi
Ascunsă bine printre noroi
De al nostru prea "sfânt" moroi
Cea convins morţi să voteze
Promiţându-le din moarte să-i elibereze
Şi pe oase să valseze
Cu a lui gaşcă de hoţi
Curve, mârsavi şi idioţii
Ce ne fură soarele dreptăţii
La toţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorire de flaute

După ce aerul trece prin flaut,
înfloreşte sub aripi de păsări
şi are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.

Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o uşă în formă de cerc
se înroşeşte de aşteptare.

Smerită şi blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânţa de rai.
Până unde creşte sufletul în pâine?
Până când?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd corupţia drept un duşman de moarte pentru tinerele democraţii.

citat din Tsakhiagiin Elbegdorj
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi..
Unde ai vrea,.. să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi...
Unde ai vrea... să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Când răsare soarele
printre dealuri păşeşte Dumnezeu
de sub tălpile sale cresc muguri de zi
undeva la marginea cerului
unde nimic nu se mai aude
nimic nu se mai vede
câţiva îngeri jertfesc o moarte

mâine va fi un alt răsărit...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de tei a cerului

La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...

Şi vântul când o va răvăşi
Cineva poate o va citi
Şi de tine-şi va aminti,
Floare de tei a cerului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Byron ne-a răspuns

Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!

Şi ce oare îngerul, ar face?
Când o fiinţă, o iubeşte, tare.
N-ar decade şi el... rapace!
Şi ar arde, pentru o iubire..

Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton şi rece
Unde în rugi viaţa-i trece...

Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeţi... şi zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.

Şi am aşa, eu,... o intrebare!
Îngeri câţi au căzut din cer?
Cred că Byron ne-a şi răspuns,
Doamne...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!