Golgota cuvântului
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre limba română
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
- poezii despre România
Citate similare
Golgota cuvântului
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă, mamă
Iartă-mă, mamă, de toate,
Ți-am jurat s-ajung departe,
Tu, m-ai ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
Iartă-mă, măicuța mea,
Ți-am furat privirea, da!
Și-am sădit-o-n piept s-o poarte
Cu mândrie a mea fată!
Iartă-mă, maică, pe mine!
Mi-ai dat binele din lume,
Și cu dor ființa mea
Răsădea blândețea ta!..
Iartă-mă, maică, de poți,
Ai făcut zile din nopți!
Mulțumesc, că-n jurul tău
E și copilașul meu!
Iartă-mă, măicuță, iară,
Viața nu ți-a fost ușoară,
Însă ai uitat de tine,
Tot gândindu-te la mine!
Iartă-mă, mamă, de toate,
Prevedeai s-ajung departe,
Eu te-am ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
- poezii despre mulțumire
- poezii despre mamă
- poezii despre dor
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre lemn, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Rugăciune
iartă-mă, Doamne,
mă cațăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe brațele crucii
pășesc către El și pașii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuți de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în șuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic și să sper
iartă-mă Doamne
că plâng și iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil și stingher
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cruce, poezii despre picioare, poezii despre sânge, poezii despre religie sau poezii despre plâns
Rugăciunea
Iartă-mă și ajută-mă
și spală-mi ochiul
și întoarce-mă cu fața
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă și ajută-mă
și spală-mi inima
și toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.
Iartă-mă și ajută-mă
și ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
și-mi strivește trupul cel vechi.
Iartă-mă și ajută-mă
și ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.
rugăciune de Nichita Stănescu din Măreția frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre degete
Tu, iartă-mă!
Tu, iartă-mă, că vin ca o văpaie
prin gândul tău, seninul să umbresc
și liniștea orânduită-n suflet și-n odaie,
cu-a mea tăcere des o-nzăpezesc.
Tu, iartă-mă, că-ți tulbur delta resemnării,
când pui ofranda sufletului pe cântar,
tu lasă-mi zâmbetul în palmele uitării
și-aruncă amintirile ca foi de calendar.
Tu, iartă-mă, că scriu cu ploaia pe fereastră,
uitarea, ca pedeapsă, s-o implor,
căci, până azi, o așteptare-albastră
se zbate-n ochiul năclăit de dor.
Fug toamnele, de muguri pustiind
suflarea, ce prin tine-a renăscut,
de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,
de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?
Tu, iartă-mă, că nu pot să te uit
și cu tumultul dorului mă cert,
tu iartă-mă, c-atâtea toamne am pierdut,
tu iartă-mă, eu nu pot să mă iert...
De azi respir lumina caldă, de trecut
și liniștea-ți cu gândul pârjolesc,
tu iartă-mă, iar toamna mi-a cerut,
în ruga de iertare poemul s-nvelesc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre sărut
Laudă Melancoliei
Buzele
mele
vei
deschide
Melancolie
Și
gura mea
va
vesti
lauda
ta
În numele
tău
voi arde
În
toate
cuvintele
limbii române
Căci
nu
doar
focul trece
Și
nu
doar
cenușa
rămâne
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (28 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre laudă, poezii despre gură, poezii despre foc sau poezii despre cenușă
Cuvântul
(Lui Gh. Pațanov, autor al cărților "Trece ziua " și "Proza unei Vieți")
George, să ne scrii mereu,
Că viața se duce-n hău.
Trece ziua, trec și eu
Rămâne Cuvântul... tău.
madrigal de Mihai Cucereavii (22 martie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre prăpăstii, epigrame despre proză, epigrame despre cărți sau epigrame despre cuvinte
Iartă-mă
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.
Știu că-mi atârnă iertarea
În cornițele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subțire,
În grația cu care te miști,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferințele mele,
Iartă-mă că-mi ești prea dragă,
Că mor când te duci
Și-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ți spre mine
Fața de soare, gene de ceață.
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele știute și neștiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Și pentru cele imediat viitoare.
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Mihail Sadoveanu despre zâmbet, poezii despre suferință, citate de Mihail Sadoveanu despre suferință, poezii despre moarte, citate de Mihail Sadoveanu despre moarte, citate de Mihail Sadoveanu despre gură, poezii despre Soare sau citate de Mihail Sadoveanu despre Soare
Iarta-ma
Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbușesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
și se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lentile sau poezii despre aripi
Iartă-mă
Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede să intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.
Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca să vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.
Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că mă poticnesc.
Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.
Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.
Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.
Iartă-mă când grija mă apasă
Și-n loc să am pace, mă îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.
Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine să pot semăna.
Amin.
rugăciune de Paula Diță (14 mai 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre ploaie, poezii despre pace sau poezii despre dorințe
Cu dracul nu se stă de vorbă. Spune "Doamne, iartă-mă, Doamne Iisuse Hristoase", asta e poziția când ești atacat.
Arsenie Papacioc în Iată Duhovnicul (2007)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre draci sau citate de Arsenie Papacioc despre draci
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vânt sau poezii despre ocean
Doamne, iartă-mă!
Tipul ăsta nu-mi prea place:
Ce mai epitaf i-aș face!
distih de Ion Grigore din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvântul
demult, în vremuri vechi
clădeam tăceri
în umbra ramurilor goale
din frunze scriam mărturisiri
pe trupuri dezgolite de copaci
sunt gând, sunt pasăre în zbor
pășesc printre cuvinte aruncate
și glasul urcă, urcă către El
în trupul meu de lut
făcut-am legământ
să scriu, să scriu mereu cuvântul Tău
pe puntea către cer
mă apropii cu iubire
pe buze însângerate port cuvântul
și din al Tău cer pogori în lume, iubirea
iubirea e azurul nemuririi, e sângele de foc și timpul este'i trupul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări sau poezii despre lut
Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire sau poezii despre munți
Ioana Loredana
Numele tău face albă zăpada
numele tău crește-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci
Numele tău înflorește-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauți în inimă mormântul
Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârșit iarăși ia cuvântul
numele tău albă zăpadă
Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tată, poezii despre sfârșit sau poezii despre copaci
Iartă-mă, te rog, Isus
Iartă-mă că n-am cântat
Numele și-a Ta Ființă
Prin Zgleamăn când am umblat
Căci puțină aveam credință
Pe la Ogrădeasa când treceam
Păscând oile-n pășune
Iartă-mă că nu-ți cântam
O Isus Slăvitu-ți Nume
Iartă-mă-n copilărie
Numele nu ți-am slăvit
Și în lauda Ta vie
Prea puțin am poposit
Pe Dălina când am fost
Privind mieii cum jucau
Al credinței sfinte rost
Puțin ochi-mi îl vedeau
Iară-mă te rog Isus
Căci de Tine prea puțin
Aminte eu mi-am adus
O Isuse Miel Divin
Azi mă doare nepăsarea
Și a mea necunoștință
Căci nu am știut lucrarea
Ta Isus de biruință
Însă vreau să mă întorc
La Cuvântul Tău cel Sfânt
Și iubirea Ta s-o port
Cât voi trăi pe pământ
Să te laud Domnul meu
Nu ca în copilărie
Să-mi fii Mire Dumnezeu
Îndurare Pâinea Vie
Vreau Numele să-ți cinstesc
Nu ca-n Coastă odinioră
Căci astăzi te preamăresc
În ființa-mi dar coboară
Nu o Doamne ca-n Rupturi
Ori pe Lorniț când eram
Căci eu azi după Scripturi
Vreau Isus al păcii ram
Vreau a Ta neprihănire
În Tine doar să mă-ncred
Eu străpuns de-a Ta iubire
Numei chipul Tău să-l văd
Să văd Doamne a Ta Ființă
Și iubirea Ta adâncă
Ca să umblu prin credință
Pentru veci să-mi fii Tu stâncă
Isuse ca pe Lupoaia
Nu mai vreau ca să trăiesc
Ci-ți ofer pe veci odaia
Ca Mire eu te primesc
A Ta Doamne stăpânire
O vreau azi în viața mea
Să trăiesc a Ta iubire
Pentru veci să-ți pot cânta
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 martie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi
Rondelul limbii române
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române,
Străluminând ca o făclie
ꞌN candela lanului de grâne.
Floare prinsă-n piept pe ie
În iureșul horei străbune,
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române.
Doina dorurilor frățâne,
Sufletelor noastre temelie,
Limba graiului de pâne
Cu care hrănim orice bucurie
Veche cât iubirea de glie.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre cereale sau poezii despre bucurie