Sentimentală simplă
am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
și eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.
nu știu prea bine de unde atâta mișcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucișă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.
totuși, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonați cu goliciuni
înșiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
și tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenții anume și sublime,
întețit să te ascund într-o emoție de-a mea,
la sosirea nopții în mâini eu să te sărut cât oi putea.
dar acu te vreau o Ană părăsită de cărămizi.
doar din ziduri de stele să-mi reapari,
revolta erotismului a mi-o plimba pe piept
și rămasă tu, în genunchii goi și tulburi
din gură să-ți lepezi toate dorurile ce te-au fiert.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rochii
- poezii despre revoltă
- poezii despre gânduri
- poezii despre vrăbii
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
Citate similare
Locuiesc într-un cerc
Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.
Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.
Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.
Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.
Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre supărare, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La poarta mea
A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate să aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....
Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și citate despre plâns, citate despre lumină, citate despre visare, citate despre trandafiri, citate despre sfârșit, citate despre seară, citate despre păsări, citate despre negru sau citate despre muzică
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre religie
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre viață, citate despre mamă, citate despre imaginație, citate despre greșeli, citate despre frică, citate despre degete sau citate despre calculatoare
Dor și doare
Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
Să îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.
Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am să-ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.
Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
Să știu dacă din cer un înger a coborât
Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre obstacole, poezii despre muzică sau poezii despre ignoranță
Când ai să vii ?
O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.
Cum poți de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.
De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și cheia marilor dorinți.
Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.
Că te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din deșert.
Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Înfierbântate de amor.
Să îmi apari ca o Icoană
A pururi,Vestitei Mării,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre iertare
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frică sau poezii despre zile
Vreau gândul tău să-l citesc
Ce bine ar fi să știu ce gândești,
Că uneori mă întreb unde ești?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.
Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Și vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.
Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar știu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că ești lângă mine
Și că mă-ntorc mereu la tine.
Inima ta bate pentru mine
Și știu că și eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezește-n noapte,
Și mă trezesc cu gândul plin de șoapte.
poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre lectură, poezii despre inimă, poezii despre fluturi, poezii despre dor sau poezii despre adevăr
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Ispita
nu știu dacă scriu poezie
sau aiurea împrăștie gânduri și toleranțe
în limite consumate peste străluciri.
dar știu că mă joc cu creierul...
celebra lună încă nu mi l-a făcut pane.
rafala gândurilor-mi ce demonstrează zbor
peste agenții de poezii
aflu că strâmbă tăcerile de nimica doborâte.
fatal mă simt uneori de încerc risipă,
umplând goluri și arborilor vise
în hanuri de zâmbete să păstrez soarele cuvânt.
las măștile primitive ale gesturilor
să mute iubiri măcinate-n cercuri mov
și satisfacția iar mă cuprinde,
de îndată ce văd gândurile-mi polenizând trăiri
neobosind subiectul.
pe gâtul nopții azvârl
coliere de finisate rugăciuni
gest în absență de pedeapsă
când cerbii trec spre lumini dezvelite.
din curbură de emoție țes un voal de vis
pradă mă las spontanelor ce mă curăță
de ședința utopiilor zglobii
prin lacrimi și tiptile gene.
în formă dinamică eu ațipesc,
nopții consumatoare de stele și încordări
și mă bucură asta;
atunci metafore se agață de stâlp
ș-o tăcere relaxată din prima undă zburată
din umărul tău ameliorat de cuvinte,
dă-n cuget de galaxie
într-un miraj amplificat de uitare.
totuși, nu știu dacă scriu poezie.
poate doar un tratat de viață și moarte
și dacă nici asta, atunci tot ce scriu
luați-o ca pe o ispită de-a citi
cu ședințe de emoții a mă urmări!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre cuvinte sau poezii despre încordare
Mihai: Ah, Luci... Te înțeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ți fi spus toate acele vorbe; știu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ți pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporți astfel. Chiar mă așteptam la o reacție violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar așteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abțin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, șocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă așteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ți schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greșeam. Am înțeles că nu aveai cine știe ce intenții, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relația dintre tine și Ly; lucrurile mergeau așa de bine între voi doi, sau cel puțin mie așa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenția s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ți fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu și Ly... Cu siguranță, nu!
Mihai: Liniștește-te! Știu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aș fi cedat așa de ușor. Aș fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar știu că nu asta ai încercat. Iar în privința relației dintre mine și Ly, nu-ți face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relația noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacționat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situație aș fi putut judeca în vreun fel, deci, nu știu ce s-ar fi întâmplat, cum aș fi reacționat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruți pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînțeles că n-am să mai încerc așa ceva, doar nu-s prost!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre prostie, citate despre violență, citate despre sărut, citate despre siguranță, citate despre prietenie, citate despre logică, citate despre iubire sau citate despre bine și rău
Mama
Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, ești binecuvântarea mea,
Și pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.
Te-aș scrie-n mii de versuri și te-aș repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viața mea doar ca să ți-i dau ție,
Așa cum tu din viața ta mi-ai dat viață și mie.
Te simt în fiecare gând și-n fiecare dor,
Și mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îți sărut iar mâna de atâta timp aștept.
De-ai putea să pierzi din bani să-ți cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ți cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aș sacrifica întreaga viață doar să te știu bine,
Așa cum ți-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.
M-aș urca până la cer, ți-aș scrie chiar și-n stele,
"Te iubesc, ființă dragă, ești sensul vieții mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierți pe mine, draga mea, sfântă mamă.
poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre versuri sau poezii despre sănătate
Am să te-nvăț...
Am să te-nvăț să mă iubești
Cu cerul tot pe un prag de stele
Să-mi pui pe umeri dintre aștri
Doar ochii tăi cu doruri grele
Să mă mângâi cu primăveri
Să-mi faci altar pe sâni din rouă
Să-mi plângă nuferii din ierni
Când inima mi-o rupi în două
Să mă săruți am să te -nvăț
Să-mi pui pe buze mirul verii
Să mă-nvelești într-un răsfăț
În seara tainică a plăcerii
Amurgului răsfrânt în noapte
De plânsul ochilor din inimi
Și de cutremurul din șoapte
Când umbra mea-i topită-n chinuri.
Am să te-nvăț să mă iubești
Să mă cuprinzi înr-o tăcere
Când toamne-n gând îmi împletești
În veacul care-ncet ne piere
Am să te-nvăț să-mi spui pe nume
Când inima la piept mi-o strângi
Și să fugim departe-n lume
Numai prin ochii mei să plângi.
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vară sau poezii despre sâni
Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -
Și fața străvezie ca fața albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.
Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre păr blond sau poezii despre păr
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuță prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi și roșii, de crinii
Parfumați, de violete și de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-și făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care unește
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm
Acel arbore încă mai trăiește!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susținute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios și are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arșița tâmplelor mele!
Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalți, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocența celui neștiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Știu că astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.
* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre aripi, poezii despre înălțime sau poezii despre roșu
Acolo
de curbura glasului tău încercuit
mi se pare că aud turma mugurilor
de primăvară spre ființă-mi tropăind.
și din respect pentru însingurare
îmi răsfir păr spre marele plâns
și sărut umbrele din față contrare.
și voi striga ca de obicei spre cenușiu
și spre cele câteva stări de lună atacate
chiar spre conturul tău alint de târziu.
lângă tine simt o absență de moarte
gândul din catedrală mi-l alung,
sărutul ți-l aștept zală răcorită de dud.
dar acolo iubito, în închipuirea mea
freamătul tău îl găsesc loc îngeresc,
năvălirile toate acolo mi le întregesc.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre respect, poezii despre primăvară sau poezii despre muguri
Lucian: Știi, Nis, de fapt, trecusem pe la tine cu un scop anume, nu doar așa, din curtoazie...
Nistor: Serios? Cu ce scop, șefu'?!
Lucian: Păi, nu știu... Te simți bine?
Nistor: Sigur. Super... De ce nu m-aș simți bine? Nu-s bolnav!
Lucian: Bolnav, nu, dar zilele trecute, la ședință, îmi păreai preocupat de ceva. Te rog, spune-mi sincer, ai vreo problemă? Te pot ajuta cu ceva?
Nistor: Ce probleme să am, șefu'?! Nimic serios; poate doar niște denumiri lipsă, dar le adaug eu pe toate, cât de curând. Altfel nu s-ar putea...
Lucian: Sigur, mă?! Doar despre atât e vorba?
Nistor: Păi, despre ce altceva?!
Lucian: Hai, mă, chiar atât de mult te-a deranjat faptul că ți-am atras atenția în ședință despre denumirile alea?! Dacă știam, tăceam!
Nistor: Lasă, șefu'... De ce să fi tăcut? Totuși, sunt un bun geograf, măcar atâta, dar nu aflasem încă despre denumirile astea... Ar fi trebuit să mă interesez din timp, nu să aștept să-mi atragi tu sau altul atenția. Acum însă știu, așa că mă ocup serios de ele!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre zile, citate despre tăcere, citate despre sinceritate, citate despre geografie, citate despre boală sau citate despre ajutor
Deșertul inspirației
Am pierdut din resurse,
Îmi caut inspirația după surse,
Fragmentez vidul, să am ce scrie,
Totul mi-e în jur pustiu,
Oază de melancolie.
Îmi aștept muza, precum o fată Morgana
Mă cheamă-n jocul ei, să-i port năframa.
Un dulce miraj, o halucinație,
Când secetă, când rod bun sau inundație.
Mi-e sete de cuvinte,
Dar gust doar din toropeala de gânduri,
Mă amăgesc cu o imagine lină,
M-arunc să pescuiesc idei, din apa prea puțină.
Din avântul meu, rămâne doar nisip purtat de vânt,
Condeiul mi-e uscat, prăfuit de-un gând.
Înlătur praful. Încep, din nou, așterne,
Dar vorbele-mi sunt răscolite de vreme.
Mi le poartă, ca într-o tornadă,
Pentru ca, apoi, să mi le arunce,
drept în față.
Se scurg anii, precum nisipul printre degete,
E o circumstanță de viață, nu o alegere.
Îmi suflu pe gânduri, cad în genunchi,
Mă agăț de cuvânt, mă ridic prin mâini.
M-ai doborât prin cuvinte,
Dar îmi știu locul dinainte,
Înaintez prin furtuni de nisip,
Îmi frânează pașii, dar
Scrisul îmi e cale și inspirație pe portativ.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre tornade, poezii despre promisiuni sau poezii despre oaze