Îngheţata

copiii mei care se copilăresc
cu copilaşii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi coplilăreşti, zic ei, mamei, în dulce
numele de femeie
şi
să râdem şi noi în batjocură îngheţată
de strâmbele căpşuni din vârful
aceloraşi sâni? copiii mei
dorind îngheţată,-ngheţată
mai spun ceva - nu
ştiu dacă merită ascultaţi
la gradele scăzute de acum...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

copiii mei care se copilăresc
cu copilaşii sânilor tăi perfectibili
vin cu o idee sucită: ce
ar fi să îi copilăreşti, zic ei, mamei
numele de femeie...
ca
să râdem şi noi în batjocură îngheţată
de strânsele căpşuni din vârful
aceloraşi sâni? copiii mei
dorind îngheţată,-ngheţată,
mai spun ceva risipit, nisipit, nu
ştiu dacă merită ascultaţi
la gradele majore de
acum, ori niciodată...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de copiii mei...

Nu vă speriaţi copiii mei,
Când va tuna şi fulgera afară,
E dorul meu ce vine la voi
Şi care pe voi vă cheamă.

Mi-e dor de voi copiii mei,
Comoara mea cea sfântă...
Să vă strâng la al meu piept,
Cu-o dragoste adâncă...

Chiar dacă astăzi părul meu
Pe la tâmple mi-a albit,
Voi sunteţi tot copiii mei,
Pe care eu mult i-am iubit.

Şi chiar oriunde vă aflaţi,
De mama să nu uitaţi,
Că eu mă rog în fiecare noapte,
Ca domnul să vă de-a sănătate.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

O, Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleşi, — copiii
Cu suflet rupt din strălucirea Ta:
Ei nu trăiesc în lumea
De Tin-creată
Ci-n lumea
Creată de ei înşişi...
Le-o ierţi?
Eu ştiu ceva:
Ştiu că le-o ierţi, ştiu că te bucuri chiar
Şi de îndrăzneala
Copiilor tăi mari şi buni şi visători...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremuri vorbeam cu copiii mei despre Dumnezeu. Acum, când ei s-au dus la casele lor, vreau să vorbesc cu Dumnezeu despre copiii mei.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele mării

eu zic să nu ne mai iubim
eu zic să nu mai ocrotim copiii pe care îi naştem
eu zic să punem o umbrelă de alge de
asupra fructelor mării in
fantile pe care le strivim între pleoape
ca pe
nişte balene vegetale uscate (?!)
în aerul cald
eu
spun că ar fi
bine aşa
bine merci
...
ei
oamenii mării
ah
fructele parcă
n-ar fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc copiii mei cum cresc

Mă bucur,
Privindu-mă în ochi, de unul singur.
Într-o oglindă repetitivă a regnului uman
Şi văd aceleaşi lacrimi de durere
Ce curg pe faţa îmbătrânită
A alor mei părinţi...
Sunt norocos şi măa voi bucura de ei
Cât încă îi mai am.
Cum ştiu că şi ei se bucură şi cum şi pruncii mei
Se bucură de mine!
Vezi, toţi plecăm de pe acest pământ.
Exact ca lacrima ce curge acum pe-obrajii mei.
Sau poate chiar şi-ai tăi, om pătimaş...
Cu toţii suntem o lacrimă,
Datoare a pieri în univers...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem diamant

Sunt
o mamă
fericită şi mândră
de copiii mei frumoşi
care îmi aduc multe bucurii
şi de cărţile mele
care sunt tot
copiii mei
iubiţi.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Megan O'Hara: Parcă aş fi un copil într-un parc de distracţii şi te simţi minunat, îngheţată, comédii, şi animale de pluş. Şi se face târziu şi îi implor pe părinţii mei să mă mai lase, o să fiu atât de cuminte, o să fac tot ce-mi vor cere. Zic că da... Numai că acum, treptele sunt mai greu de urcat. Mă doare burtica şi sunt prea obosită ca să mai stau la cozi. Şi dintr-o dată încep să plâng. (Plânge.) Nu mai e distractiv. Şi aud vocea mamei care spune "Megan, când o să înţelegi cât înseamnă destul?!"

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că planeta noastră este în pericol şi că a crea o planetă sănătoasă pentru copiii mei şi copiii copiilor mei este cel mai important lucru pe care-l pot face în această viaţă.

citat din Kyra Sedgwick
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nancy Botwin: Astăzi mi s-a adus la cunoştinţă că dezavantajul acestei afaceri este moartea, aşa că acum nu mă gândesc la "brutărie" ci să mă înscriu să fac şcoala de igienă dentară astfel încât copiii mei să nu rămână orfani.
Andy Botwin: Dacă păţeşti ceva, îi voi creşte pe Silas şi Shane ca şi cum ar fi ai mei.
Nancy Botwin: OK, acum jur să nu mor niciodată.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baschetbalista

acum, că baschetbalista s-a dus
în aia a mă-sii, să ne întoarcem, zic eu,
la burebista - un zmeu
care zboară mai mult în numele ei, care nu
e numele meu!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către nicăieri

Dezgheaţă coapsa câmpului sălbatic,
Fii liniştită, mamă, cum erai,
Toţi îngerii cu sângele corai
Apasă peste crucea mea apatic.

Ce dimineaţă neagră şi sticloasă
S-a înşeuat pe coamele de munţi!

Eram şi tineri şi eram cărunţi
Şi ne-ndreptam cu toţii către casă.

Din vârful pasului însângerat
Copiii mei se-ncumetă să fie
Copii născuţi de ieri pe datorie.

Atât le-am fost şi-atât au meritat.

Slăbită şi cuminte, fiica mea
Se urcă pe copitele de brazi.

Din vârfurile paşilor nomazi,
Dezgheaţă coapsa câmpului de nea
Şi plângi pentru miimile de ani
În care n-am trăit îndeajuns.

Copiii mei, pe unde v-aţi ascuns,
În gâtul nopţii strâns de bolovani?

Copiii mei, pe unde aţi murit?

Vă plânge noaptea asta înmiit.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Timişoara

... nu toţi cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toţi copiii
vor fi încurajaţi să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viaţa cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
oraşului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timişoara, nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ceva decât copiii

Copiii spun lucruri trăsnite,
(Mai ceva decât flecarii)
Dar, după cele auzite,
Îi întrec… parlamentarii.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

copiii din mine

În pântecul minţii
Săgeţi îmi ascut
Coarde-mpletesc
Arcuri întind până pleznesc
Marsupiu mi-e viaţa
Şi-mi ţintesc copiii…
Copiii mei nenăscuţi încă
În fire
Neaduşi în simţire
Decât de
Idee.
Un arc cu săgeata pe coardă
Întinsă la maxim
Răbdarea se zbate
Cu mâna o trag de ureche
În vârf are-oţel
În coadă o pană
Să zboare ar vrea spre zarea ce-a făr’
de pereche.
Lacrima-mi disperată
Se agaţă de-o geană.
Mintea mi-e pântec
Viaţa marsupiu în care mă cresc
Şi-odată cu mine pe ei
Copiii din mine
Ce mi nasc deocamdată-n idei.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi

o femeie frumoasă aş înţelege de ce
sub aluni
pieptul meu îţi cade sub tâmplă cu a
şa o plăcere, aş fi
obişnuit cu pleoapele musculoase
ale sânilor tăi – în putere! –
caii mici se avântă şi nu
am ce face: apăs repetat pe butonii
cămăşii de declanşat pasiuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Eu nu cred în minuni! S-a trezit iar ateul din mine. Ateul crescut la şcoala muncii.
Contabilul (Blând): Domnule Moisescu! Noi înţelegem. Noi suntem hârţogari de-ai tăi şi putem înţelege orice. Noi am trăit o viaţă aplicând ştampile. Dar în spatele nostru vin ceilalţi. Vin milioane. Ei au muncit greu în peşteră. Muncesc şi acum. Ei vin, muncind. Răscolesc pământul. Caută rădăcini dulci şi fructe sălbatice. Ei cern nisipul, în căutare de aur. Sunt cu femeile şi copiii după ei. Ei vin pe urmele noastre şi au încredere în noi. Noi am deschis un drum în care ei cred. Sunt siguri că la cap de linie îi aşteaptă o minune. Şi dumneata spui că nu mai crezi în minuni!
Moisescu: Ştiu. Peştera a fost o rătăcire. A fost o dulce utopie. Acum rătăcim iar. Căutăm o nouă himeră. Şi poporul ne urmează, cuminte, ascultător, din rătăcire în rătăcire.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

astfel,
călcând în timp alb,
vin cerbii, călugări ai pădurilor,
şi-ngenunchează în faţa ta,
Ţară.
munţii şi fluturii tăi
îţi vin înainte,
istoria, cântecul şi apele,
în rugă.

spală-ţi inima, Ţară,
fă-ţi trupul curat,
căci pe el vor merge
copiii de cerb,
copiii de munţi,
copiii de fluturi,
copiii de ape,
copiii de cântec.

e timpul, Ţară,
să vezi
cum ţi se-nchină dumnezeu
la icoană.

fii nevinovată marie,
în pântecul tău,
Ţară,
sunt îngeri nenăscuţi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu

eşti frumos, dragă traian,
spune profesoara de geografie din anii
în care am navigat împreună
şi îmi strecoară unele unghii
neretezate-n chiloţii creduli – poate
în timp
ce eu îi admir trupul şi dinţii
cu care
vine la întâlnire (?!) se ştie:
ar trebui să ridic
în tăcere
această femeie frumoasă în braţe
să nu
spun niciodată nimic
să nu
înţeleagă iubita din sud că nu ştiu
capitala madagascarului
şi nu
eu nu am escaladat nicioată
caucazul cu o
femeie blondă şi goală în braţe
cu vârful
piciorului ei printre cul
pele mele
eu nu am escaladat nicioată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir numele tău

Ce palidă simţire sticleşte-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineaţa... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Atâtea anotimpuri ne amăgesc viaţa!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iţi luminează ceaţa,
Respir numele tău pe-obrajii mei.

Iţi dau visele mele, să ştiu că tu eşti bine,
Aşa sunt fericită în triştii anii grei
Trăieşte-mi fericirea, în pieptul tău o ţine!
Respir numele tău pe-obrajii mei.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!