Pas
deodată
am auzit copacii
alungindu-și umbra
pe pământ
ca o melodie
cu brațele reci
pasul meu trece în gol
împins de pleoapa
ce a strâns
visul
într-un bob de nisip
plutește nevăzutul
prin frunze oarbe
absorbind
depărtări după depărtări
cuvântul îți este lacrima suptă din gheară
ah!
rotunda melancolie
izvorâtă din propria țărână
s-a rătăcit azi
în mine
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
Citate similare
Mi-am rătăcit gândul
printre frunze mușcate de ger
s-a încâlcit cu stelele
lângă o pușcă care fumegă
nu mi-e mintea la ea când beau
lacrimi colorate cu rimel
din căușul palmelor catifelate
gândul rătăcit într-o ploaie
de vară cu miros de salcâm
mă duce-n ispită când zorii
se lingușesc la fereastră
gândul rătăcește prin depărtări
somnul vine și trece la o mângâiere
visul ei recunosc că mă seduce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre seducție, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre ger sau poezii despre culori
Trezire
privești dimineața cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
și totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aștept închegat
lumina laxativă
să se dezlănțuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre particule sau poezii despre inimă
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vișine, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau poezii despre astre
Treacăt
Privesc în treacăt berzele din parc
Li s-a tăiat din aripi chiar și zborul
Și-au fost lăsate libere-ntr-un țarc
Să le privească-n grabă trecătorul
Chiar umbra mea din treacăt le privește
Și mă privește parcă și pe mine
Și-n treacăt din trecut îmi amintește
Când eu zburam, ea nu sta lângă mine
Ci se târa ca șarpele-n țărână
Pe jos, ca berzele să n-o zărească
Iar eu dădeam în treacăt dintr-o mână
Să trec din cer în cer printr-o fereastră.
Când a trecut un cioc prin visul meu
Și cerurile s-au făcut ruine
De-atunci departe-mi trece Dumnezeu
Aproape numai umbra stă cu mine.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre parcuri, poezii despre aripi sau poezii despre Dumnezeu
Strigoilor
Ce-a urmat după căderea nopții, nu mai știu
Dar am visat că toți erați de față
Subțiri și reci ca pojghița de gheață
Absurzi și goi ca un ocean pustiu.
Am auzit că-n secolul ce vine
Nu vor mai fi catarge și nici mări
Veți fi umblând pribegi prin depărtări
Să vă viseze cineva ca mine.
poezie de Mihail Mataringa (22 ianuarie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre strigoi, poezii despre ocean, poezii despre gheață sau poezii despre absurd
Cuvântul
Cuvântul,
un gând țâșnind din pământ,
o umbră înfășurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaș.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund și amăgitor,
lacrima îl știe
din aripa idealului de stea
luminând universul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre idealuri sau poezii despre curcubeu
Psalm
răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce
e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine
ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre ore, poezii despre mâini, poezii despre galben, poezii despre cruce sau poezii despre cenușă
Nu te-ntreba...
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig!
Ce tristă-i zarea! Frunze ning...
Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Și pasu-mi este mai greoi.
Ce tristă-i zarea, ca și noi...
Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l șoptea.
Ce tristă-i zarea, ea te vrea...
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig...
poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre nori, poezii despre iarnă sau poezii despre dor
Puiul de păpădie
A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Și-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.
Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.
Și se-nalță în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.
Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Și copiii se mirară -
Cum de a încărunțit!
Un vânt cald venit din sat,
A suflat, așa deodată,
Că pe sus a și luat
Umbreluțele-i de vată.
Acum tristă, în grădină,
Doarme păpădia mea,
Cu frunza de rouă plină
Doar o stea o mângâia.
poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre păr cărunt
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Secetă
seceta m-a făcut
să nu mai știu
nimic de umbra mea
s-a uscat
în carnea aspră
și sufletul captiv
între atâtea foșnete
de frunze
cuvintele ce le spuneam
ca să mai treacă vremea
într-un mod plăcut
nu mai au consistența
unei mângâieri
îmi vine să plâng
dar mi s-au terminat
apa și sarea
din ochi
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre plâns sau poezii despre apă
Cal alb
era ceva apărut din nimic
un cal alb
fluturând razant
între bine și rău
mușcând din iarbă
până la întuneric
era un galop nedefinit
pe un pământ reavăn care
își înghițea umbra de copită
în propria țărână
apele își înecau pietrele
prin coame
unduind
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre bine și rău sau poezii despre alb
Nu m-aștepta!
Nu m-aștepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceață!
În viață poți ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învață.
Nu-ți risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de știri
Repetitiv la anul... și la anul.
În catedrala sufletului meu
M-așteaptă iar altarul ființei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină și iertare.
Întâmpinarea umbrei diavolești
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu ești cel ce-mi spui că mă iubești
Și dintre toate eu sunt cea aleasă.
S-a stins lumina sufletului meu...
Nu m-aștepta, oh nu, sunt prea departe!
În depărtări voi pendula mereu
Și între noi va exista o moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre învățătură, poezii despre știri, poezii despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atâta vară-am strâns ...
Atâta vară-am strâns în suflet
Și-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.
Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.
Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îți dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...
Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aștept să prindă glas,
Ori să țâșnească din retine,
În al solstițiului ceas.
poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre ceas sau poezii despre amintiri
Poem
aici iarba pare mai grasă
lacrima căzută din ochiul pietrificat
e doar o punte de plâns
ce se clatină brownian
liniștea nu mai dorea
să înghită cuvintele mute
au murit subit toate păsările în mine
le aud ascult durerea
atârnând
două verticale de eternitate
lărgesc catastrofele lumii
coșmarul dospind în mine
apasă până la pământ
cerurile reciclate
apa alergând goală
e doar o iluzie tăioasă
a ochiului gol
crescut în oglindă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre creștere sau poezii despre coșmaruri
Cugetarea pământului
Pe pământ își toarnă luna
Noaptea ca o armonie;
Umbre bântuiesc într-una
Pe-a pământului feerie.
Dorul meu purtat de vânturi
Zboară încet prin depărtări;
Și-ascultă cu-ale lui gânduri
A pământului cugetări.
Și-aud ofuri și suspine
În a pământului lin gând,
Căci de ce și oare cine
Adus-a răul pe pământ?
Ca un fulger îi străbate
Inima lui cât un munte,
Iar un vânt încet străbate
Prin poienile-i mărunte.
Să-i alune suferința,
Cu o dulce adiere
Asta i-ar fi lui lui dorința
Ca să simtă și-o plăcere.
I-așa de trist i-așa de pal,
Pământul nostru în noapte
Unde ești, pământ oval,
Iar te-ai cufundat în șoapte?
Tu te-ai cufundat în șoapta
Gândurilor tale grele;
Când luna deschide poarta
Și nu poți ieși din ele.
Dar o umbră de speranță,
Cuprinsu-ți-a ochiul senin
Și-a făcut în dimineață
Să-ți arunce-al tău pelin.
Și cu umbra de speranță,
Tu din nou te-ai înveselit
Nu uita că ești o viață
Și niciodată n-ai murit.
Veșnic ești în univers
Pe când omu-i trecător.
Tu ești precum un dulce vers
Prin univers ești călător.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre suferință
Lacrima destinului
Iubirea ta, sclipire iluzorie
În matca timpului...
Stinsa in ochii mei
Cu lacrima necruțătoare
A destinului.
Fără drum de întoarcere.
În noapte pier macii-n petale
Purtate de vânt
Din depărtări ecoul
Aduce aproape glas șoptit
Spre mine doar
Din chipul tău umbrit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire
În singularul meu
Doar amintirile-au rămas
Și negrul apăsat sub pas
Doar pomii goi și fără glas
Și iarna ce-o inspir pe nas
Pe cerul schimbător un nor
Plutește singur și-un cocor
Ca el mă simt urcând cobor
În singularul meu e dor
Din locul care îl străbat
Un drum cu pietre asfaltat
Cum șerpuiește și-i crăpat
Cum trece podul care-i plat
Cu valuri repezi, pe sub el
Un râu subțire, mititel
Cum șerpuiește, cătinel
Din apa lui bea un cățel
Privesc tabloul negândind
Mă plimb cu ochii și-i întind
Până în depărtări colind
Absent de mine mă scufund
De-odată clopote se-aud
Și mă trezesc din stări de surd
În față gol bătrânul dud
Mi-l amintesc când era crud
Ce amintiri de om pribeag
Și mă urmează-n pas beteag
Mă ninge alb pe părul alb
Și fulgii au un gust dulceag
În singularul meu e dor
Din ce mi-a fost răscolitor
Străbat prin gându-mi călător
Imagini vechi revin și dor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- poezii despre imagine
Golgota cuvântului
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre limba română, poezii despre existență sau poezii despre România
Cuvântul - joc, iubire și vrajă
Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.
Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.
cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre oi, poezii despre foc sau poezii despre flori