Alduit
țărâna se strânge din oase
în pumn
pumnul aruncă cenușa
în alduit
dinspre ținutul răbdării
zăpada curge monoton
peste inimi ce -și tac agonia
în cânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cenușă
Citate similare
Tăcând
țărâna se strânge
în pumn
pumnul aruncă cenușa
cu mult mai sus
decât ținutul răbdării
zăpada cade monoton
peste inimi ce-și numără
pulsul în stradă
tăcând
se aude tăcerea
pumnului strâns
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre puls
Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai hui
când pleci
măcar o lacrimă să lași
în viforul din gene
ca un nimic din ce-ar fi fost
și tot ce ar putea să fie
când tac
și tac vorbind
în limba aia
tu știi mai bine
cât de adâncă e tăcerea mea
și singură
stea căzătoare
în pumnul de sare
din lacrima - cuvânt
când pleci așa
fără să spui unde te duci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre stele căzătoare
Eclipsă
când basmul se va opri
în setea pietrelor
ținutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
și o negură albă va coborî
peste cei adormiți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eclipsă
Roata
ai mei levitau între lumi
când mayașii își duceau
morții cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu știau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mayași
Cărăbușii
furtuni dinspre nord
loveau tare în noi
ca niște elice interzise
în zborul rotund
ce sunt compartimentele?
ne întrebam
despărțituri într-un vagon
de tren
de inimi
spuneai
un timp etanș
ce ni s-a oferit
din haosul universal
ca să trăim distructiv
precum cărăbușii
salvându-ne zborul final
cu două aripi rămase
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre interdicții
* * *
nu sunt persoana perfectă
să-ți fie, oricât m-ai iubi,
oricât aș lăsa de la mine.
am câteva dependențe de;
nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoașe
îngenuncheate să ducă
dinspre și înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei și sori,
beduini, corturi,
de mări cuminți, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopți.
Doamne,
se micșorează drumul,
tot mai îngustă-mi este calea
pe care trec ușor
cum trece suflul unei pânze
peste ochi.
ți-am spus de-atâtea ori
cât sunt de imperfectă.
de ce să mă iubești?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre cămile
Curând
rece și umedă
lumina bate
pe învelișul lumii
dinspre păduri
vin zile
în care ne pierdem
pașii voit
ansele rupte din ol
din ol deșirate
trândăvesc pe margini de lut
născute absurd
în pântecul ploii
și fi-vom martorul mut
al adevărului
ce se dezice pe sine
dinspre nord
un alt început
fragil și crud
va naște mesteceni
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre absurd
Când clopotele tac
vântul tremură în liturghii
din duminici trecute
circul revine la noi în oraș
nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic
doar vântul se zbate și plânge
în turla din adânc
păduri de clopote... tac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu îți dau sarea
din pumn
tu îmi dai sarea
din cer
nu eu am ales
să mă nasc
la ceasul când
soarele se ascunde
stingher
în cel mai înalt
pliu al lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
* * *
plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-și despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi și vise pierdute
în ploaia ce cade și curge
atât de târziu pentru noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
chiar dacă nu a mai
nins aici de câteva milenii
Dumnezeu spune:
gata
și vântul aduce zăpada...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarceri
din pulberi de humă
înfloresc ghiocei
trecătoare e vraja clipei
ce vrea să ne țină captivi
în zvonul întors
un pumn de semințe zvârlite
de-un zeu nebun
pe calea trecutelor zbateri
înșelătoare și reci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mâine dimineață
când din cer o să curgă
tămâie
îmi fac bagajul și plec
înspre ai mei
cei ce au fost și încă sunt
pulberi de oase
pe care adorm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge ușor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l țineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminței ce nu știe
când va naște lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
și cade ucis de propria lui îndoială
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre poduri sau poezii despre glezne
* * *
stăm față în față
ca două culori
ca două cruci
una prea gri
alta obositor de albă
între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici
brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pablo Picasso
Cosmogonică
dacă nu te-aș iubi
totul ar fi o banală poveste
privește sălbăticiunea ochilor mei
taci și ascultă sângele ce curge din pietre
el singur se oferă infinitului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr negru, poezii despre mustață, poezii despre gură sau poezii despre creștere
* * *
Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.
Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu stiu câte ceva
despre ceea ce crezi
că ești si simti
când plouă ca acum
peste oase de îngeri
unde esti?
tot mai singură luna
zâmbește din punga
de sub ochi
unde naiba te duci
îngere
cărei molime mă lași hrană
vietuitoarelor din neagra noapte a ta
eu vreau să cred că știu ceva
tu știi dacă mai crezi?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!