* * *
mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge ușor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l țineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminței ce nu știe
când va naște lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
și cade ucis de propria lui îndoială
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre rouă
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre glezne
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.