Mirajul Odiseei

tu tristeţe crudă, dormi în norii stinsi
şi adormi şi lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.

te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
şi val din valuri rupi cu gemetele-n zari.

mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.

ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?

pătimaşă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
eşti alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.

tu, cochetă doamnă în mirajul serii
eşti doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-aşterni pe buze prea amar curgând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te aştern

îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi să-mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.

din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.

te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.

te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.

îmi cânt şi cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
şi te aştern în versul fiecărui cânt.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgana de-o noapte

afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.

te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.

ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.

lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.

ma-mbeti cu mirosuri alese si-mi place
te undui usor si ce dulce m-atingi
m-acoperi cu tine, esti veninul de sarpe
si-n mine te-afunzi, prin vene imi curgi.

cu gura-nsetata iti musc sanul tare
Morgana de-o noapte, ma ucizi cu-al tau foc
ti-as smulge sarutul de moarte ce doare
te-as tine in brate sa ard la un loc.

mai ninge usor si parca se stinge
si ultimul fulg ma strapunge si tac
din somnul ce flacara ma face a plange
te caut intr-una prin iarna in frac.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu femeia ta

atât de gingas ma cuprinzi iubite
şi-atat de moi iti simt stransorile pe rand
mă strangi prea dornic de iubire
şi-mi spui ca ma iubesti de cand, de cand,,

te uiti de parc-as fi un chip sculptat in roua
şi-ncet m-atingi cu degetele moi
mi-asculti din urme cantecul din mine
şi imi tresalta sanii amandoi.

nu-ti pasa ca ni-e martor ochiul lunii
n-auzi nici cand iti spun ca sunt un vis
iti simt doar mainile-mrejuru-mi prea flamande
şi ma aduci in patosul aprins.

te lasi purtat de freamatu-n surdina
cu ochii tai ma sorbi incet, incet
şi-n unduirea ce ma pierd fara vreo vina
devin a ta femeie cu ochii violet.

atat de gingas ma iubesti, iubite
si-atat de frageda devin in mana ta
si vreau doar trupul tau sa ma alinte
sa-ti fiu visarea ta eterna, sa fiu femeia ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu femeia-vis...

e mai rece noaptea asta, şi-i fierbinte
e focul nesfârsit în care ard,
iubeşte-mă iubite o noapte, pana zorii
adorm prea obosiţi la sanu-mi cald.

cuprinde-mă-n bataia inimii din tine
să bata doar un ritm in ochii mei,
aprinde-mi steaua ce-mi străluce
în irisii pierduti, ramai prizonier in ei..

haide potoleşte-mi foamea de iubire
rămâi acum cand asfintitul inca-i orb
strânge-mi si ultima farama de lumina
să mă lumini cand dragostea iti sorb

cu gingăşia gurii tale sa-mi starnesti dorinta
să nimicim sudoarea viselor vibrand
să nu mai stim de noi sau de e noapte
să ardem amandoi intr-un albastru foc mocnind.

iubeşte-mă acum, în noaptea spre sfarsit
să-ţi fiu femeia vis, ce-n vise m-ai strigat
să-mi curgi pe trupul moale fara de vesmant
şi lasă-mă batand in pieptul tau, andant.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-maă cu maiinile, făptură
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca intr-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-ma cu maiinile, faptura
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca într-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Lirei

în cerul ce reflecta in ochii mei
doar o coarda de lira
mai lasa sa curga
o nota ca o frunza pe apa cristalina.
canta neincetat despre tine
iubitul meu din adanc.
arata-ti chipul in luciul oglindind amintirea,
rasfoiesc fiecare val ca pe o carte
sa te gasesc
privesc causul palmei si aud acelasi cor
de îngeri ce ne canta despre inceput.

te astept strangand in pumn lumina
unui Venus pierdut.
esti tu, ce ma tintuiesti in acelasi loc
din miez de noapte.
te caut in frica din mine
ce te tin prizonier ca pe un argat
al tinutului de corali.
Stiu. stiu ca vei veni la chemarea
glasului meu.
vei lasa adancul imbracat in stancile albe
si imi vei fi albul iasomiei in visul ce ma strange
fara de tine.

fie-mi tu oglinda cerului meu
sa te pot imbratisa in clipa ce marea adoarme
sub talpile noastre.

lasa tribut adancului neimplinirea
si gustul amar al noptilor mele.
ce zefirii mi-au otravit buzele flamande.

Cântecul lirei coboara iubite,
cânta despre noi neincetat.
esti tot mai aproape,
albastrul tău imi acopera trupul
rănit de clipa in care nu te-am stiut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti doar făptura

tu eşti un astru ce visu-mi stăpâneşti
iar eu o amazoană în nopţile pustii
tu eşti acelaşi înger ce-mi spui că mă doreşti
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.

tu eşti misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colţ de lună cu argint
tu-mi eşti sărutul ce-l simt mereu pe buze
şi teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.

tu eşti făptura ce-am încropit din nouri
şi chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi laşi mereu veşmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.

te-ascunzi în şoapta ce tâmpla îmi sărută
şi-ţi simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine ţintuita
şi prizonieră în iubire îţi rămân.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi din Rai

mai răsufli doar acuma
mai cuvanti incetisor
tu, o floare a mortii, stele
ce lumini un coltisor.

te ascunzi prin norii tulburi
şi te ratacesti tacand
printre turle-n zbor de guduri
prin altare murmurand.

pas la pas printre vecernii
prin corale, glas ramai
să-nfioare gerul iernii
şi toti slutii-n rand, intai.

floare-a vietii, a prunciei
si a clipei de-nceput
toti sihastri-i lasi simbriei
parca viata n-ai avut.

te aprinzi in spinii putrezi
te inmuguresti in rug
dormi in iedera si cugeti
sa invii ochii ce curg.

fugi din Rai si Rai faci inca
rupi surghiun in Cler strain
înfloresti floare pe stanca
şi sadesti doar Crez divin.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Şi-n spectacolul ei, viaţa
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta să fie
Veşnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar făptură

tu eşti un astru ce visu-mi stăpâneşti
iar eu o amazoană în nopţile pustii
tu eşti acelaşi înger ce-mi spui că mă doreşti
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.

tu eşti misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colţ de lună cu argint
tu-mi eşti sărutul ce-l simt mereu pe buze
şi teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.

tu eşti făptura ce-am încropit din nouri
şi chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi laşi mereu veşmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.

te-ascunzi în şoapta ce tâmpla îmi sărută
şi-ţi simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine ţintuita
şi prizonieră în iubire îţi rămân.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, poetule

cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.

iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.

tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.

starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.

ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.

te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântu-n palmă

de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.

aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..

ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.

aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.

şi arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aş pierde mintile crezand ca-i mana ta
şi m-aş topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi toate le-am crezut c-or să se-ntâmple
cum troc cu viaţa, moartea a făcut
din înger, azi un pumn de oase şi de cârpe
într-un troian de gânduri doar chipul ţi-l ascund.

veni-va poate ger cumplit si ploaie
si poate doru-n crivat aspru va batea
si-un ultim plans din ochi va vrea sa-mi taie
orbindu-mi calea inspre tine, va-ncerca.

si voi cladi un munte-nalt in fata-mi
si voi topi cuvinte multe ce n-am spus
ca-ntr-o spovada voi da la schimb desaga mea cu patimi
dar nu voi spune nimanui unde te-am ascuns.

te tin ca pe o paine ce-i sfintita
cand foame de iubire imi va fi
din zari voi smulge dulcea mea iubire ce-i pierduta
dar nu voi spune ca numai tu-mi vei..

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

beţia unui gând mă stinge
zdrobind si tihna din cuvant
vazand cum moartea imi sugruma clipa
si-nsingurarea-n vers zacand.

se-aud cerneluri tremurande
ca-ntr-un razboi fara final
argati sunt greierii din noapte
la umbra de condei banal.

carbunii ard, se sting in foaie
un pergament peienjenit
nedeslusit insira slove
ce in cenusa dorm mocnind.

ma-mbata si ocara noptii
cu-otrava limbilor de ceas
rasufla cugetul agonic
si timpul potcovit in glas.

ma-mbat cu ochii din inscrisuri
din litere gravate-n rand
din oarbe zambete rapuse
de un etern letargic gând

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe color

lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori
din ceruri se revarsă îndestulată prană
sufletul se desfată cu azure comori.

perle de simţire strălucesc sub geană
mirările mele-s amalgam de fiori
lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.

pământul trudeşte pentru dulce hrană
soarele se zbate să scape de nori
naturi îşi etalează splendoarea mireană
oamenii au pe chip zâmbete de flori.

lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!