Mirajul Odiseei

tu tristeţe crudă, dormi în norii stinsi
şi adormi şi lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.

te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
şi val din valuri rupi cu gemetele-n zari.

mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.

ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?

pătimaşă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
eşti alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.

tu, cochetă doamnă în mirajul serii
eşti doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-aşterni pe buze prea amar curgând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!