Tril

Răsfrânge-mă în tine,
Minunea zilei mele,
Îmbată-mă de bine,
Fereşte-mă de rele,

Şi-mi ţine noaptea vie
Alunecând prin seară,
Din drum, mai fă o vrie,
Iubeşte-mă, să doară!

Răstălmăceşte dorul
De-a noastră primă clipă,
Când Cupidon-Amorul
Ne-a săgetat în pripă...

Şi-mi dă acea privire
Să ţi-o păstrez în suflet,
Când fluturi, în neştire,
Valsau prin zări de umblet!

Răsluminează ternul
Cu stele căzătoare,
Explozii în eternul
Unui plonjon în soare,

Şi-mi rupe infinitul
În infinit de-aripe
În care-ţi sunt finitul
De zbateri peste clipe!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea iubire

Acea iubire...
Cu trăiri şi cu visări
Căutări sau aşteptări
Sau suspine
Stări de bine
Consemne, dileme
Însemne, probleme
Sărutări, remuşcări
Înrolări, desfătări
Privire de foc
Poeme şi joc
Tangoul dorinţei
Şi valsul credinţei
Tornade de dor
Furtuni de amor
Sau forţa de-acum
Mergând pe-al tău drum
Explozii pe soare
Când sufletul doare
Fior, încântare
Şi dulce licoare...
Acea iubire... din tine!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

E ziua mea şi-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neştiută.

Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
şi-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munţi de fraze.

Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
şi-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.

Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-şi picură, rar, puful pe-o petală
şi-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanţa zenitală.

Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalţă spre Lumină
şi-mi dăruie, candid şi cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.

E ziua mea şi-mi ninge lin în suflet,
omătul se topeşte de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi vine câteodată să răspund
uşor acid
zbenguitor
sau cu ironia cu care-ţi tai unghiile luni dimineaţa
şi-mi aduc aminte
ce mi-am promis
când puneam cele două lumânări
la biserica de peste piaţă

iau mâna de pe tastatură
şi tac
ca şi când n-aş fi trecut pe aici
nicicând
nicicum

mă uit la dimineaţă şi-mi spun
că ai să suni
iar cerul o să devină portocaliu
voi deschide ferestrele
şi peştii albaştri
îi mai ţii minte
din apartament
vor pluti în voie prin cartier

căutându-mă

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers infinit... după cartea Cheile Secretului (Daniel Sévigny)

În anul nou care-a venit
Eu îmi urez un bun venit,
Cu sănătate şi-mpliniri
Prin cheia unei mari iubiri
Şi-mi mai urez admirativ
Să fiu din fire pozitiv,
Ceea ce sunt însufletit,
Prin universul infinit...
Sunt scenarist, producător
Al vieţii mele de actor
Şi-mi voi dicta cum îmi doresc
Căci îndeajuns eu mă iubesc...
Posed o forţă mare, ştiu,
Mă simt din ce în ce mai viu,
Găndul duce în vibraţii
Ia contur şi intră-n graţii...
Depărtat de îndoială
De negaţie şi boală,
Îmi asum numai ce-i bine
Lege-atracţiei cu mine,
Şi să fie şi cu tine!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi vreau să plec de lângă tine,
Incertitudinile mă omoară!
Şi-mi este rău şi-mi este bine;
Prin asta trec a mia oară.

Şi uneori în miez de noapte
Mă regăsesc nedefinit
Şi gânduri multe mă încearcă
De te-am iubit, de m-ai iubit...

Azi vreau să plec de lângă tine,
În lumea mare să mă pierd.
Şi-mi este rău şi-mi este bine
Şi uite, iarăşi te dezmierd!

poezie de Ioana Voicilă Dobre (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşafodul

rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viaţă
se întoarce înspre dimineaţă,
din exiluri îmbibate cu exod

ani la rând, l-am tot şi tot primit
totdeauna stam cu uşile deschise
ca venind să-mi tălmăcească nişte vise
care-n lipsa lui m-au prididit

ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparţine, şi prin care Univers

el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
şi cântare de cocoş din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă

şi-mi şoptea să mă feresc de piua
unde ape bat, aproape de departe
şi e dincolo de viaţă şi de moarte
şi de noaptea -altercaţie şi ziua

şi-mi spunea că-i scris demult în stele
că în clipă sorocită o să plece
părăsindu-şi lutul ăsta trist şi rece
luând cu sine numai gândurile mele...

... rupt din soare, tăvălit prin glod
chiar dacă sunt chip şi asemănare
parte voi avea ca fiecare
de acelas soi de eşafod...

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de poezie

Zău ai rău de poezie
de-aia nu mai poţi zbura
şi-mi dai aripile mie
ce să fac în slava ta

Dacă vrei eu pot zbura
d(o)ar atât adânc în tine
acolo e steaua mea
o ating şi-mi este bine

D(o)ar atât adânc în tine
mi-ai dat aripile mie
să vedem dacă m-or ţine
eu n-am rău de poezie

Totuşi un trasplant de-aripă
nu se face-aşa în pripă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de-mbrăţişare

O clipă de-mbrăţişare
Îmi aduce-n suflet soare
Şi-mi adaugă la viaţă
Ochii tăi de dimineaţă,
Tandri şi plini de lumină,
Trup din icoană divină,
Simt că anii se măresc
De când, floare, te iubesc
Şi mai simt ca-mbrăţişare
Dorul tău din depărtare

Aşadar fii fericită,
Poezia mea iubită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta-mi era torenţială
Şi-mi inunda tot ce-ndrăzneam a fi
Sub cerul ce-mi era şi noaptea zi,
Iar inima-mi bătea, demenţială.

Mi se scurgea prin sânge în torente
Şi-mi distrugea prin minte, rând pe rând,
Obstacole-n potecile de gând,
Punând mereu pe suflet noi amprente.

Venea precum şuvoaiele de munte,
Învălmăşind răspunsuri cu-ntrebări
Ce îşi aveau final în exclamări
Ce nu puteau torentul să-l înfrunte.

Mă cuprindea în braţe languroase
De lavă, şi de gheaţă, şi de dor,
Atât de strâns şi înfricoşător
În menghina cuvintelor duioase.

Iubirea ta mi-a fost catastrofală
Când m-a-nvelit ca un sicriu închis
Şi m-a-ngropat sub umbra unui vis,
Atunci când s-a pornit, torenţială.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă oricum...

Iubeşte-mă oricum, dovadă vie a mersului pe Lună,
Iubeşte-mă oricum, plecat pe ţărm să-nece
Acea umbră de rece crescândă-n urma mea.

Iubeşte-mă oricum, prin tainic vrej ceresc,
Şi-n vajnicele pulberi ce-mi năpădesc iubirea,
Până-n fugarnicele clipe ce-mi cuceresc murirea.

Rămân aici, iubeşte-mă oricum, cu-obloanele de ceaţă
Gigante delirări când trupul n-are zvâcnă...
Respir de-atâta tu sevă de constelaţii,

Iubeşte-mă oricum, infern şi rai, lumina mea-i în ochiu-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai adânc decât marea în gânduri

Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici şi vântul.

Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopţii.

Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viaţă-n seminţe
ouă de păsări pe socluri de piatră
şi cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.

Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roţi
şi-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.

Singurătatea mea ţi-o las vamă
pentru un surâs care topeşte zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă departe

Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi
M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri.
Îmi pleacă amintiri, când turme şi când stoluri
Şi ştiu ce e tăcerea... şi ştiu cum e să suferi.

Mă veştejeşte dorul şi frunza mea se duce.
Mai am în tine prinse speranţe de-mprumut
Şi clipe de iubire, de care m-am temut.
Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce.

Iubeşte-mă departe, în adâncimi de umbre
Crescute pe altare nestinse de durere.
Trecută prin săruturi... promisă mângâiere
S-alunge clipa stinsă din gândurile-mi sumbre.

Peste tăceri de noapte şi peste albe zile,
Un fir de amintire, predestinat uitării,
Să creasca peste frunza din marginile verii,
Cărare netezită, un drum venind spre tine.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagă, Doamne

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum şi ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi
şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
şi-mi citeşte din psaltire
cu doi ochi subţiri de hoţ,
cu doi ochi subţiri de doamnă

Să nu plec,
să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braţ de flori
la porţi.
Leagă, Doamne, dacă poţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin îndepărtat

Te port mereu
în gândul meu tăcut
destin îndepărtat
ce-mi baţi neîncetat
în piept.
Te duc cu mine
peste tot
şi-mi cânţi, şi-mi râzi,
şi-mi plângi,
te zbaţi zadarnic
înainte să adorm
în valuri de suspine..
Te simt,
tresar şi mai aştept
o mângâiere
pe-obrazul drept
iar pentr-o clipă rătăcită
m-am ascuns
la al tău piept.
Cu ochii - nchişi
visez în gând
sărutul frunţii sfânt
purtat pe aripi
de iubire-n cânt,
înghesuiţi, acum
avem acelaşi drum
până ce zorii
s-or ivi
şi-un alt destin
ne va pândi.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă vrăjită pe un stâlp înflorit

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;

Doamne, de-un potop frumos,
cu doi miei de câmp de mure,
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos.

Leagă-mă de mine, Doamne,
cu tăciune stins pe râuri,
cum şi ea, pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi

şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe, şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
şi-mi citeşte din Psaltire
cu doi ochi subţiri de hoţ,
cu doi ochi subţiri de doamnă;

să nu plec, să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană cu afine,
ca pe-un braţ de flori la porţi.

Leagă, Doamne, dacă poţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor🌸

S-a mai dus o vară,
Cu salcâmii ei
Cu tot....
De azi, visele-s mai scurte
Şi mi-e dorul tot mai greu,
Dor.....
De şoapta ta duioasă,
Când trecut de miezul nopţii
Îmi spuneai că sunt frumoasă.
Şi de braţele de flori,
Care-mi limpezeau privirea.
Şi-mi purtau ochii de stele
Prin toamna din visele mele.
Mi-ai pus un gând
pe o hârtie
şi-o şoaptă-n părul meu rebel,
scriu astăzi poezie....
Ce se va pierde in eter.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos că încă mai trăiesc

Ce folos că încă mai trăiesc
Dacă-n mine e numai durere,
Stau mereu şi-astept acea zi
Când îmi vei şopti la revedere.

Mintea mi-e mereu în aşteptare,
Totu-n jur îmi fulgeră şi plouă,
Parcă simt că acuş mă vei lovi
Şi-mi vei rupe inima în două.

Parcă văd cum vei privi la mine
Şi-mi vei frânge sufletul zâmbind,
Iar când vei pleca pe urmă acasă
Te vei îneca de dor plângând.

Voi rămâne singur iar pe lume,
Ştiu precis c-o să mă părăseşti,
Nu te vei gândi nici o secundă,
Chiar dacă în suflet mă iubeşti.

poezie de Constantin Sandic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Cum să te-ajut? Când eu nu ştiu
Decât acasă când mă-ntorc
Prin faţa templului pustiu
Să pun la coş, câte-un chiştoc –

Deşi sunt multe, unul pun –
Mai las destul la alţi creştini –
Şi-o clipă, sunt pe stradă, un
Prea fericit, între străini –

Cum să te-ajut? Când gândul meu
Repetă golul pe o pistă,
Şi şoldul meu îmi spune greu
Dintr-o proteză, că există –

Cum să te-ajut? Vezi, am să pun
Azi, un chiştoc, şi pentru tine,
În coş, la templul de pe drum –
Şi-mi fac iluzii, că fac bine…

poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!