Nu se ştie ce ne mai rezervă trecutul...

aforism de Alexandra Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distihul roţii de rezervă

Azi se simte-n mare vervă
Că nu e roată de rezervă!

distih de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitalismul românesc (carte lansată de Dinu Patriciu şi Horia Rusu), 17.01.1999

Cartea, Domnule Patriciu,
Va uimii întreg apusu',
Fiindcă n-are nici un viciu
Şi-o semnează chiar şi Rusu!...

epigramă de Constantin Păun din Drumuri împuşcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul şi-a dublat fondul de rezervă din fondul de rezervă bugetară de anul viitor.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul nostru este simplu, modest, poate banal, dar e cel mai sincer şi adevărat: românismul. Nu avem pretenţia de a-l monopoliza, spunând că noi suntem unşii lui Dumnezeu, ultima speranţă, ultima rezervă. Neamul nostru nu are o ultimă rezervă, el are o rezervă continuă, încadrată în ritmul etern al vieţii, care curge şi se preface spre o ţintă necunoscută nouă, dar pe care o dorim bună. Vom scrie, vom gândi, vom lupta pentru acest crez sfânt.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat trebuie să aibă simţul umorului şi multă răbdare. Mai trebuie să ştie să facă şi prăjituri.

citat din Alexandra Ungureanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutieră

Când poliţia e-n vervă
Şi te-opreşte pe şosele,
Ori n-ai roată de rezervă,
Ori rezervă de "lovele".

epigramă de Simion Cătău din Umor aniversar (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul miroase a praf. Trecutul miroase a moarte. Trecutul are un miros persistent de imposibil, de s-a dus şi nu mai vine, de zădărnicie a unor planuri. Şi, câteodată, de împlinire fericită a unor destine, însă asta ceva mai rar. Trecutul aduce cu el un miros persistent de putrefacţie, de foarte multe ori. De încăpere în care nu vrei să intri, de mormânt abia deschis, de lacrimi vărsate pe o pernă, într-o singurătate absolută. Trecutul nu este altceva decât un ghimpe înfipt dureros în talpa prezentului.

Cristian Lisandru în Lumea de dincolo de fereastră (9 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un istoric ştie cel mai bine că trecutul este la fel de plin de surprize ca şi viitorul.

Gheţău Gh. Florin în Ergonomia căderii în derivă (2006)
Adăugat de Gheţău Gh. Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei colonelului în rezervă

Cu-al tău soţ în cătănie
Făceai drepţi, precum se ştie,
Dar, ingrato! în rezervat,
Vrei tot drepţi, nu vrei culcat.

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav - Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat - Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit - Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat - Urmează-l!

proverbe chinezeşti
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi recunoşti ŢIE cine eşti şi ce îţi doreşti de la viaţă, când îţi accepţi şi îmbrăţişezi trecutul, cu toate perioadele sale negre şi cu toate alegerile făcute, atunci îţi va fi mult mai uşor să i te dăruieşti partenerului exact aşa cum eşti, "cu bune şi cu rele". Şi dacă eşti alături de omul potrivit, acesta nu doar că te va accepta cu tot bagajul tău, dar te va iubi exact pentru ceea ce eşti.

Raluca Rusu în Ghidul relaţiei de cuplu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care suferă au o claritate mai aparte asupra lucrurilor, cum, de altfel, ştiu să se bucure mai intens de momentele furate ale vieţii. Căci suferinţa îi arată omului lipsurile şi atunci acesta ştie să recunoască ce îl îmbogăţeşte, când îl îmbogăţeşte. Oamenii fericiţi – care au tot, care nu suferă după nimeni şi nimic – sunt oarecum lipsiţi de intensitatea recunoştinţei reale.

Raluca M. Rusu în Cartea "Acum o viaţă"
Adăugat de Doina M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică bolnavii de Alzheimer îşi amintesc trecutul, dar nu ştiu ce au mâncat ieri. Eu cred că e mai important să ştie ce vor mânca mâine.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) numai sufletul unui om ştie de ce face alegerile pe care le face. Şi niciun alt om nu-i poate înţelege motivaţiile interioare care stau la baza acţiunilor sale. Uneori nici chiar omul însuşi nu-şi înţelege propriile alegeri.

Raluca M.Rusu în Cartea "Acum o viaţă"
Adăugat de Doina Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştie să-şi construiască trecutul, nu are nici un viitor.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

112

becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o fiinţă invizibilă. învelită într-un cearşaf alb ca un produs sterilizat, se rostogoleşte în valurile mării.
are şi ea o armă neagră, mică pe care nu o foloseşte niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie şi trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri şi înoată. inima ei mică bate nebuneşte.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viaţă şi soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să păţească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalţi copii. vii si nevătămaţi. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandra, fostă Mutu, nu mai vrea la cratiţă

La cratiţă a renunţat,
Că-i mare corvoada,
Şi atunci ne-a anunţat
Că vrea numai... coada.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheama Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu guma de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Sta cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei...
Dar nu-i adevărat. N-o cheama Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în ladiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nivel transgeneraţional, perpetuase, fără să ştie, suferinţa mamei ei şi nevoia de autopedepsire înregistrată în subconştientul colectiv a zeci de generaţii apuse. Cu ea se încheia tot. Trei istorii de viaţă contopite în fiinţa unei femei aveau să moară odată cu ea. Purtase un bagaj greu, cu bolovani mulţi, despre care nici măcar nu ştia.

Raluca M. Rusu în Cartea "Acum o viaţă"
Adăugat de Doina M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul toarce leneş în privirea mea

ca o felină
cu blana moalale
netezeşte fiecare amintire
din când în când îşi ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câţiva ani mai mult

prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorţit de la strigăte
şi mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să ştie de mine

trecutul toarce leneş în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
şi inventez oameni
care nici nu vor să ştie de mine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!