Salsa de demon

Mătur sânge unde găsesc
Şi in veci nu mă plictisesc
Rupându-i demonic, nebunesc
Dresul doamnei negre diavolesc

Rănile mi le bandajez
Şi iute pe ea o dansez
În hora ce mult o iubesc
Buclele i le răvăşesc

De plouă in urmă-n coase
Pe guri căscate de angoase
Şi demoni mă răsplătesc
Cu fiorul rece drăcesc

Ce-l simpt in talpă când nebuna
Îşi scoate portjartierul
Şi mi-l vântură-n cântecul
În salsa de pe Cabana

Prelingându-mi gheaţă
Pe spate-n maree de gheare
Ce mă fac să râd mai tare
Când stihia mă răsfaţă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări marmurale

Tumefiate marmure
Oameni le iubesc!
Şi mereu le înfloresc
În regrete mahmure..

Căci şi florile pălesc
Dăruite morţii-n turme
Şăgălnuind cutume
Celor ce nu mai iubesc...

Muţind fad culorile
În vidul prea ascuns
Prefăcut de noi şi plâns
Când ne iubim umbrele...

Ce-nlănţuite şarg ne cresc
În crezul lumii firesc!
De a muri-naintea morţii
Lăsându-ne-n val sorţii...

Naufragiaţi pe coase
În stropii de angoase...
Ce ţeluri-şi ruginesc
Pe marmure nebunesc!

Înainte de a sfârşii
Uitând şi a mai iubii...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râd şi eu

Mai găsesc prin viaţă bucurie
Şi mai râd la câte-un fix de ceas
Când mai cântă-un cuc şi nu-i pendulă,
Nu-s nici clopote-n credinţa-mi nulă,
Niciun "Te iubesc!" de bun rămas.

Şi mai râd spre nori ce stau să plouă,
Mai zâmbesc spre ifosele lor
Căci, nehotărâţi, se bulucesc,
Bubuie şi-abia îşi stăpânesc
Vorbe ce-ar trăsni îngrozitor.

Mai găsesc ceva "de râs" prin viaţă:
"Adevăruri" ce se-nghit cu greu,
Înălţări - pe trupul ţării, gâlci -
Ori deşertăciuni ce strigă "Bâlci!"
Şi mai râd de râsul lumii, eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de opt

Sunt şarpele ce aduce mărul
Unduindu-l în cub de gheaţă
Să muşc Edenul de dulceaţă
Ce nu-l are nici albastrul!

Răsărind ca un zeu stele de fiori
Cu fuioare din găuri de viermi
In infinit să nu te m-ai temi
Când răsfirând buclele în zori

C-un sărut că, ai să mi-l oferi
Dorind din viermi, fluturi de opt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de tei măiastru

Ce e firesc şi ce e nefiresc?
Ce e lumesc şi ce-o fi drăcesc!
Când spini-n luturi-nfloresc
Când flori-n fum se îmbolnăvesc
Când pentru argint codrii jelesc.

Să te iubesc să nu te doresc...
Lume pe unde eu hoinăresc.
Să spun în vers teilor prea fresc
Cât de mult pe tine te iubesc
Ce-mi pictezi când mă zidesc.

În albastru de Voroneţ
Cu zâmbetul tău, mie, semeţ
Chilia smoalită a călimarei
Şi-n jerbă de cuvânt a turlei
Cu prea curată şoaptă a Mariei

Născătoare-n veci, iubirii
Îmi scalzi trupul în mir de tei
Şi să mă laşi morţii nu vrei..
Ce-as mai putea-n veci dori
Îngerul cu aripi trandafirii

Decât doar să-mi zâmbesti
Şi-n codrii de condei să-nfloresti
Teii,... cu surâsul tău prea dulce
Ce fericire-n lume-mi aduce
Când aud cum tu-mi surâzi...

Căci in lume pentru mine
Zâmbetul tău nu-mi are preţ!
Râzând cântecului de harleţ
Ce biciuie în mine hrăpăreţ
În răsuflările venine..

Când stihia e lângă mine
Legând şiretul încălţării
Când ea curge viaţa din vene..
În urletul lupilor mei albaştrii
Ce muscă din ea ca aştrii!

Să o pot săruta pentru tine
Să-i smulg o pană de inger
Negru cu miros de rece vaier..
Să le albesti a mea minune
În aripi cu lucire de genune!

Să vază o întreagă lume
Cine mi-a dat din nou nume
În iaduri pline de cutume..
Şi-l scrie mai albastru decât albastru!
Tu, zâmbet de tei măiastru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon de tine

De ce o iubesc
asa in felul meu nebunesc
când bucle mă-nvăluiesc
să năvălesc
să-i prind talpa să o muştruiulesc
căci când e obosită
stă cuminte şi liniştită
şi mă priveşte pe mine
un demon de tine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforă nepotcovită

Am să vin să te răpesc
Să-ţi arăt cât te iubesc
Pe un cal negru diavolesc
C-un trandafir alb de te doresc
Şi poterei din urma mea
Am să-i arăt metafora
Ce nu e potcovită
Când mă chemi tu ispită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rănit

oricât de puternic ai fi
rănile sufletului
nu le poţi inchide singur
in lumea ce-njunghie în spate
cum îti vei coase
sângerarea luminii
din suflet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză pe frunză se învăluiesc
Cu ultima suflare se iubesc
Om lângă om, mult verde au de trăit
Şi nu mai găsesc timp pentru iubit

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine adună în lume ură
E un furnal ce strânge zgură
Ce nu va mai putea retopi
Gânduri negre ce-l vor potopi

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne iubesc cei de acelaşi sânge cu noi cât ne iubesc necunoscuţi!

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi când plouă, şi când plouă
Amândouă, amândouă
Soare şi lună
Sunt zale-n cunună

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maree de ghiurghiuliu

Ghiurghiliu de Giurgiu
Să mă-mbăt în purpuriu
Cu sărutul tău dulciu
Foc cupelor să fiu
Flambând potirele nurilor
Gustând migdala fulgerie
Mândră-mi lujer de vie
Frunză de sudoare
Să-ţi fiu pe-nserare
Ca un lup pe cărare
De la talpă
Până la a frunţii zare
Alergând pe coapsa de lună
Plină
Să te aprind cum s-ar aprinde luna
Intr-un crin ambru
Să-ţi fiu maree tandru
De sudoare
Scăldându-te in mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până tu, doamnă

Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam

In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier

In albul şi-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuş ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic

Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă

Mai cules şi aruncat
In şotronul curcubeu
Un eu sunt eu-n eul tău
In glas de vers derbedeu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orionide pentru tine

Coboară orionidele, iubire
Să se ascundă in buclele tale
Să nu mai fie vânate de hăuri negre...
În fiecare seară le-am cântat de ele
Cât de nărăvaşe sunt
Neîntrecute de nici un vânt.
Şi când am să te sărut
Se vor răsfira într-o străvezie
Sferă de strălucire
Să vadă universul... fiinţele
cereşti...
Cât de iubită eşti...
Şi când nu voi mai fi
Stelelor să mă povesteşti
Şi poate-mi vor da trup de stea
Să cobor noaptea
Să te ador si încălzesc... iubita mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări şi din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleşi din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minţi
Demoni născuţi din ai noştrii părinţi
Demoni şi oameni
Demoni din fire
Demoni ce ştiu să lege iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unii au atât de mult noroc
În viaţă, că se plictisesc de el
Alţii răscolesc văile şi munţi
Şi în viată nu au un fir cât ei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens XVIII

Câti ani ai?
Mă întrebă timpul...
Cât îmi dau
Ingeri şi demoni...
Cum de aşa
Eu sunt inainte şi dinaintea ta!
Urlă in bing banguri timpul...
Ei...
Mi-au văzut universurile
Când tu uiţi totul
Acolo unde ţi-e sălaşul
In cuib cu vidul...
Ce-l adoră omul
Proslăvindu-te pe tine, timp...
Că eşti doar o perioadă
Când tu strigi in gura mare
Că nu ai sfârsit şi inceput
Pe cine să cred...
Pe ai mei
Sau pe tine...
Sau lumina stelei fără trup
Ce străbate dinaintea... înainte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroid de ador

Te-ai schimbat ca o lună în eclipsă
Numai-mi simţi a mea de dor, lipsă
Pe alte orbite, fugită ascunsă
Murmurându-mi lumina de mult stinsă

Şi când plină de cratere mă vei striga...
Eu voi fi plecat hoinar ca un asteroid livid
Sâ găsesc tărâmul unde să mă divid
În praf de stele într-o privire caldă

Să renasc într-un curcubeu ambru fuior
Să alint, să iubesc nebun, să ador, ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans în labirint
buclele strune de vânt
sfărmând ziduri

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!