Zodia florilor

Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă

Şi din casă şi din viaţă
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafaţă
doar adâncul din colindă

Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară

Şi prin casă şi prin viaţă
flori să fim ea ne răsfaţă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna Florilor

Au apărut şi toporaşii
Prin iarba fragedă pe plai,
Şi gânguresc toţi copilaşii
(Făcuţi din flori în luna mai).

epigramă de Ioan Mărginean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cred în Sânziene

Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porţii,
Deschizând uşa la casă, aşteptând schimbarea sorţii.

Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,

Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieţii
Despre flori de sânziene, despre anii tinereţii,

Petrecuţi sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-stingher

Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare

pe strada stoarsă
de mort şi viu
la nici o casă
nu e târziu

pe strada ştearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme

din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viaţă moarte
îl sorbi

din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi şi ape

pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori

pe strada răcită
de morţi din morţi
o casă rătăcită
strigă din porţi:

grinzile mă dor
şi temelia udă
fereastra fără flori
streaşina hâdă

zidul se crapă
coperişul cade
gheaţă şi apă
asud zi şi noapte

strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume

pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara

pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele

pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.

poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tău

Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori...
Cu ochii veşnic visători,
Te crezi acum în luna mai.

Te prind îndată dragi fiori,
Visând c-alăturea mă ai...
Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori.

Îţi simt tremurul din grai,
Ca roua picurată-n zori,
Esenţa vieţii pentru flori,
Ce râd şi vara ca în mai...

Ai plecat în colţ de rai.

rondel de Ioan Friciu (18 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna mai

visează toţi iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam şi Eva goală
şi veşnic tainic jurământ

visează toţi iubiri nebune
în nopţile de mai fierbinţi
nici luna nu mai e întreagă
şi parcă şi-a ieşit din minţi

visează toţi iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede şi albe
îmbracă pielea arămie

şi aşa învăluiţi de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
şi-aduc parfum în amintiri!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna ti-a spus...

Luna ţi-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă ştiu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neştiind că el e tot ce am mai sfânt.

Luna nu ştie taina să-mi ascundă,
Ea alegând să-ţi spună de fiorul
Ce trupu-ntreg şi sufletu-mi inundă
Şi face dureros să-mi fie dorul.

Dar luna poate ştie de menirea
Iubirii care-n suflet aştepta
Şi vrând să îi aline-uşor simţirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata lunii

Sonata lunii de Beethoven
e însăşi luna coborâtă pe pământ.
Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin roua-albastră şi prin flori de crini,
şi-alcătuieşte din lumini
amare şi din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vara de noiembrie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă!

Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit şi să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.

Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăşi în simţire
În primăvara când mă dezmorţesc.

Pe trupul meu, zăpada să se-aşeze
În straturi-straturi, pură şi cuminte,
Neantul alb să mă îmbrăţişeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.

Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoţia şi dorul.

Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albeşti,
Din buze desenează-mi flori şi fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi şi mă iubeşti!

Când dorm în braţe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrăţişările-ţi să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...

Flori M. Flori )Florentina Mitrică)

poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii îşi sforăiau nopţile
ca nişte simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burţile ce nu mai ştiau
să iubească.

Astăzi doar luna le clăteşte
visele cu smoală
şi fiecare stea aruncă
o limbă de şarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
şi nu mai putem
înghiţi verbele şoptite
într-o ureche, mirosind a greşeală.
Mi te-ai deschis ca un răsărit
cu pletele în vânt.
Îmi păreai că vrei să-ţi ieşi din piele.

Schimbă-ţi pielea cu pielea mea
şi dă-mi-o înapoi.
A trecut iarna ca o rachetă
peste toate nopţile.

Şi-am alergat cu ea în piept,
prin toate dicţionarele,
doar să ne reamintim
ce înseamnă cuvântul "uitare".

Cam de pe-atunci ne-am tot scris
telegrame de dragoste
cu cerneală stoarsă din limbile
ce atârnau în cer.

poezie de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuile albastre

Statuile albastre, în parcul prins de ceaţă,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Şi singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Şi-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheaţă.

Aleile deşarte, ca braţe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Şi ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.

Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopţei simfonie.

Statuile veghează şi-ascultă-n parc cum cântă –
Când luna arde-n aer – nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viaţă şi de-o iubire sfântă.

... Mereu lumina ninge; aleile sihastre
Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsămat
Şi-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat,
Doar luna lung sărută statuile albastre.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aş vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
şi apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aş vrea să alergăm prin văi
şi se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curăţăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aş vrea să ne jucăm noaptea
cu luna şi stelele plimbându-ne uşor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aş vrea să ştiu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineţii
şi dansând cu un buchet de flori în braţe.
Aş vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
şi s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aş vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri şi flori parfumate
şi să aruncăm steagurile singurătăţii,
să fim învăluiţi de îmbrăţişarile noastre.

poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara! Au apărut şi florile... de gheaţă!

Numai gerul le dă viaţă
Şi pe geamuri le răsfaţă,
Parc-ar fi nişte vitralii,
Sunt tot flori, dar nu sunt dalii.

Dar buchetul lor frumos
Nu are niciun miros,
Cum au celelalte flori...
Adiere şi culori.

Acestea sunt flori de gheaţă,
Ce se săvârşesc din viaţă,
Cu prima rază de soare...
Uneori şi c-o suflare!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Covor de flori parfumate,
Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii,
Lângă verdele pădurii.
........................
Flori de măr, flori de cais,
Flori de viaţă, flori de vis.

poezie de Dumitru Delcă (7 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători binecuvântate

Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.

Degeaba cântă cocoşul dimineaţa,
Dacă nu ştim să ne aranjăm viaţa!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieţii nu l-am modelat!

Dacă în viaţă nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viaţa instantaneu!

Viaţa este foarte scurtă şi frumoasă,
S-avem linişte şi pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!

Faţă de Domnul s-avem sfântul legământ:
Scopul vieţii noastre pe acest pământ
Este dispersarea iubirii senine,
Şi va ploua cu petale de flori divine!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfîrşit

În sfîrşit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrşit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrşit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrşit ne poţi recunoaşte:
noi suntem, generale,
soldaţii tăi din primul
şi din al doilea
şi din al treilea,
generale.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă Luna

Îţi mai aminteşti ceva de mine?
Măcar, poate puţin, din când în când
Măcar pe-o filă dintr-un tainic gând
Cu Luna vorbesc mereu de tine

Spune-mi de ştii că încă te iubesc?
Mai ţii minte buchetele de flori?
Tu şi acum mă ţii până în zori
Un câmp de flori aş vrea să-ţi dăruiesc

Îţi mai aminteşti ceva de mine?
De ochii mei plecaţi în faţa ta
De teama mea de-a nu te supăra

Aş vrea, mereu puţin, din când în când
Când ai o stare încremenită
Să-ţi stau sub gene - măcar o clipă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi se-ascunde astăzi luna

Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolenţe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.

Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicţia din mine
Şi spune-mi că-i perfect şi-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.

A mai căzut o stea. Şi o dorinţă
S-a prins în păru-ţi răvăşit de doruri,
Un clovn şomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i fiinţă.

Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulţi actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăşi într-o carte
Şi toate-s vechi şi toate prevestite.

Am cumpărat pe-un vis un colţ de viaţă,
Va fi al nostru pentru totdeauna,
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna,
Iar astrologi celebri ne răsfaţă.

poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind spre absolut

Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur

Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!