Beizadeaua
Stăteam la coadă de vreun ceas,
Puțin absent, de-un gând distras,
Când trece-n față un puștan
Cu ceafa lată, burdihan,
Și un cercel în nas.
Și, poate sunt eu demodat,
Căci nu-mi închipui un bărbat
În creștet cu un smoc de păr
Pe capul ras, ce-ntr-adevăr
Apare țuguiat.
Mă rog, să nu vorbim de gust,
C-așa e moda și-i injust
Să-i cauți altuia defect,
Dar să revin la subiect,
Chiar de simt un dezgust.
Când a-ntins bani pentru bilet
Un tânăr nalt, frumos, atlet,
L-a tras, din față, înapoi,
I-a zis că este un gunoi
Și un analfabet.
-Bă, tu cu mine nu te pui
Că scot cuțitu', te răpui!
Tu știi cine e tata, bă?
E cel mai tare și o să
Te cheme-n fața lui.
-M-ameninți? Îți vin eu de hac!
Unde-i, acum, al tău babac?
Căci am vreo două a-ți cârpi,
Și președinte dac-ar fi,
La mine-i tot un drac!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre păr
- poezii despre președinte
- poezii despre modă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre umor
- poezii despre prietenie adevărată
- poezii despre prietenie
- poezii despre mâncare
- poezii despre mulțumire
- poezii despre minciună
- poezii despre lectură
- poezii despre dreptate
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate,
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special,
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că ești un ștrumf adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
Si să știi destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit, poezii despre modestie sau poezii despre inimă
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmașului atât de talentat
și de iubit.
Acum, el vede ochii-ngrijorați
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui și, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre frați.
E foarte trist,
Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
și i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie și-l afectează mult.
Se simte-nvins.
Iar Lady, cum o știe el de mic,
e tristă și mai plânge-atunci când el
refuză și grăunțe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.
Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
și l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câștiga.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre medicină, poezii despre tristețe, poezii despre cai, poezii despre boală, poezii despre început, poezii despre valoare, poezii despre talent, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aveți cumva vreo ''anima'' în plus?
Aveți cumva vreun suflet de vânzare, vreo rămășiță-n vreun tic-tac vetust? Mi l-a mușcat un lup la vânătoare și am rămas fără miros și gust.
Și când servesc la cină drama vieții, nu simt nimic și lacrimi nu mai curg, când mor pe rând în câte-un vers poeții și nu-mi găsesc poemele în gând...
Și vreau să strig și să mă rog la lună să nu mai plece-n zori... la felinar s-aștept ca drama asta să apună... dar ruga mea e rugă în zadar...
Și poate știți pe undeva un suflet hain și fără de afect, că n-aș mai vrea să simt nicio durere... decoru-acesta este prea infect...
Concept fictiv, o ''anima'' spectrală e sufletul ce-l credem toți etern, dar când plecăm spre marea siderală ne descompunem humă în infern...
Aveți cumva vreun suflet-hologramă, trimis de îngeri dintr-o altă lume? Aș vrea să-i pun retinele ca ramă și să îi schimb și lacrimă și nume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre suflet, poezii despre îngeri, poezii despre vânătoare, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre schimbare sau poezii despre religie
Șaua pe cal
(După Mihai Eminescu Sara pe deal)
Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.
Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea să-l sărute pe frunte.
Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
Că nici acum n-a reușit să ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde să meargă cu banul.
Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.
Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.
Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.
Numai că azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.
parodie de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre prostie
Ceasul meu
Cu ceasul meu, nu știu ce s-a-ntâmplat:
De-o vreme nu mai merge cum mergea
Și nici nu pot să-l duc la reparat,
Căci el e altfel, nu-i de ici-colea.
L-am dobândit la schimb, pe-un măturoi,
De la o babă proastă ce-l voia
Și nu să măture cu el gunoi,
Ci doar să zboare ea așa zicea
A mers ce-a mers și se-auzea "tic-tac"
Mai tare "tic" și "tac"-ul mai deloc,
Știți, cu nevasta: când ea "Tic!", eu tac
Și de-aia-n căsnicie am noroc.
Când apăsam butonul ăla mic,
Îmi arăta doar ora câtă e
Și-n rest era pe cinstea mea! nimic,
Nu ca acum, când tot mă ia cu "Ce?"
Adică eu, cumva, să îi răspund
La "În ce timp?". Păi, ăsta e normal?
Mi-apare-acolo-n mijlocul rotund
Și nu vă mint: apare și-i real!
Sunt supărat și cred că o să-i scriu
Că în potoape vreau, de mai încearcă,
Dar mă gândesc: "Pot, înapoi, să viu
De-acolo, de la Noe, dintr-o arcă?"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre supărare, poezii despre soție, poezii despre ore sau poezii despre noroc
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre visare sau poezii despre verde
Suprataxă
Se plâng românii că sunt prea taxați
Și că de stat sunt prea împovărați,
Eu nu-s de-acord cu asta și vă spun
Că bani mai vreau să dau, mi-o tot propun
De ieri, de când impozite-am plătit,
Și iată, încă nu sunt liniștit
Ca-n ceilalți ani - și nu e chiar demult -
Când nu simțeam al inimii tumult
Odată ce scăpam la stat de dat.
Pe-atunci eram, pe dată ușurat,
Dar nu de bani - o, nu! - căci mă simțeam
Un "om de bine", banii când dădeam.
Acum, nu știu, ceva s-o fi schimbat
Căci am, de-o zi, impozit achitat,
Dar tot aș vrea o taxă să găsesc,
La casiera blondă să plătesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre trecut, poezii despre păr blond, poezii despre plâns sau poezii despre România
Doi îngeri
Ceva în astă seară m-a oprit
Din ceea ce îmi plăce să fac atunci cân am propriul meu timp,
Acela de-a scrie...
Și am schimbat vreo câteva șoapte
Care m-au pus pe gânduri în realitate.
Căci nu știam că mai există îngeri pe pământ.
I-am zis că încă nu ne cunoscusem,
Nu ne-am văzut...
A zis că este mult mai palpitant
Când urci pe ring, fără să -ți cunoști adversarul.
Atunci ai puterea de a-l învinge
Pe cel ce te va- nvinge.
Eu nu aveam nimic pregătit,
Până acum câteva secunde sau minute, i-am zis.
Când, totul se transformă în frică
Sau în iubire de cel necunoscut,
Strain, dar atât de cunoscut ție.
Dar totul s-a schimbat într-o secundă,
Simt că prind aripi și mă transform,
Chiar eu în ceea ce nu am crezut, ca poate exista. În om!
Căci omul însuși, este înger pe pământ, stăpân pe cuvânt,
Iar tu ești tot ceea ce vreau
Si eu sunt tot ceea ce vrei...
Te simt...
Eu bărbat și tu femeie - doi îngeri printre îngerii acei
Ce-mi bat în geam cu flori de azalee.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre existență, poezii despre victorie, poezii despre realitate sau poezii despre minute
Empatie stradală
Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"
-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' să aibă vreo durere de picioare,
Sau mai știi? la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe "scenă".
Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.
Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.
Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.
O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre trenuri, poezii despre picioare, poezii despre femei, poezii despre empatie, poezii despre dimineață sau poezii despre bătrânețe
Poate singura diferență dintre mine și tine este că eu chiar sunt un nimic în sensul real al cuvântului, pe când tu chiar și când afirmi căci "cunoști" nimicul ești tot un mare "CINEVA"!. Tu în fața mea afirmi: "Chiar sunt un nimic, sunt nimeni!" dar imediat cum te întâlnești cu 898989, uiți nimicul și devii brusc "Cineva"! Nu e nimic nenatural în atracție, dar de ce să uiți adevărata ta natură pentru ea? Fără ca adevărata ta natură să existe, atracția dintre un bărbat și o femeie ar exista? Fără ca mai întâi SĂ FII, poți fi bărbat sau femeie? Prima condiție este "A-FI". Recunoaște-o degrevată de orice gând, ea este natura ta reală, este libertatea. Când erai prunc făceai pe tine și habar nu aveai de bărbăția ta. La 90 de ani datorită Alzhemer-ului vei face pe tine și vei uita de toate rolurile tale. Află cine ești tu, pentru că mintea care se dă spirituală acum e top cea mai bună comedie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre existență, citate despre bărbați, citate despre atracție, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre libertate, citate despre gânduri sau citate despre femei și bărbați
Groparul
Merge târâș prin viață
Cu inima de gheață
Plecat înspre mormânt...
Se irosind săpând.
Din șale se îndoaie
De e năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este...
De clopot dă de veste.
Nici nu mai are lacrimi
Și sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orișicare.
Din palmele bătute
Și sforile ținute
Își încropește pâine
De-un trai de azi pe mâine.
Ar avea rugăminți
Dar i s-au dus părinți;
Îs doar popi de-o sudalmă,
Partaj de bani... de-o palmă.
A fost pe rând plugar
Și dascăl de altar,
Dar rangul l-a pierdut;
Popii n-a dat ce-a vrut.
Câștigă din pomană
Colac, colivă, o slană
Și țuică, că-i sleit...
Vreun vin de mult acrit.
Stă printre cruci, aghiasmă,
Tămâia i-e mireasmă,
Se-ngroapă printre flori
Trup-suflet, mii de ori.
Și-i tânăr... Tot nu știe
Când timpul o să-i vie...
Și-a săpat singur groapă
... Căci n-are bani de sapă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre pâine, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Necazuri
Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.
De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.
Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoț s-o bage-n seamă
Și să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Și nervii să-mi consume.
Eu o iubesc, deși mă seacă
De prea mulți bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.
Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Și n-aș mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.
Deși plimbările mă costă,
Că-i scumpă și benzina,
Mai scap de-o viață prea anostă
Și schimb puțin rutina.
Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau și mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... mașină?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre salariu, poezii despre plimbare, poezii despre natură, poezii despre iubire sau poezii despre gură
Să nu
Te rog să nu mă cauți
atunci când
dintre norii amintirilor
îți va apărea
zâmbetul meu
iubindu-te!
Și nu întoarce capul
după strigătul
care străpunge ceața
cu numele tău.
Uită-mă chiar atunci când
simți atingerea mâinilor mele
în notele unui cântec:
le-am pierdut acolo,
cândva.
Și dacă, totuși,
mă vei căuta,
te rog, iubita mea,
nu mă găsi!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Ce-și dorește o femeie?
Ce-și dorește o femeie
Ceas de ceas și zi de zi?
Îți spun eu acum, bărbate,
Dar atent te rog să fii!
Vrea mereu să se trezească
Mângâiată de-un sărut
Dăruit de cel pe care
L-a primit în așternut.
Vrea să fie alintată,
Protejată și iubită,
Vrea să fie, câteodată,
Nu surprinsă, ci... uimită
Uimită c-o vorbă dulce,
Uimită cu-n gest frumos,
Gest făcut de cel pe care
Îl iubește al ei soț.
Și mai vrea, de sărbători,
Când se-mbracă mai... festiv,
Să-l surprindă pe-al ei soț
Privind-o.... admirativ.
Să citească-n ochii lui
Dragoste, respect, mândrie,
Să-i audă gândurile:
"O iubesc! Oare ea stie?"
Și ușor, luându-i mâna,
Într-un gest cavaleresc,
Să-l audă că-i șoptește:
"Ești frumoasă! Te iubesc!"
Ce-și dorește o femeie?
O floare, din când în când.
Dar nu că-i vreo sărbătoare.
Ci că lui îi dă prin gând
Să-i facă o bucurie.
Gândul lui a fost la ea,
Că doar știe cât de tare
Floarea o va bucura.
Uneori, la ceas de seară,
Dup-o zi obositoare,
Când o vede supărată,
S-o întrebe ce o doare.
Să nu stea cu nepăsare
La televizor, în pat,
Ignorându-i suferința.
Asta nu-i de acceptat!
Dacă vede că-i nervoasă,
"Cu fundu-n sus", iritată,
Să aibă puțin răbdare,
Că nu e ea vinovată.
Precis are un motiv serios,
Doar că lui îi scapă
Ai puțintică răbdare,
Fii drăguț și o să-i treacă.
Ce-și dorește o femeie?
Un bărbat nu poate stii....
Vrea să fie prețuită
Și iubită zi de zi!
Ea continuu dăruiește
Muncă, timp și energie.
Face tot ce-i stă-n putere
Pentru a-ți fi bine ție.
Ție, celui ce-i ești soț
Și copiilor, la fel.
Viața ei este-n viteză,
Are ritm de carusel.
Uneori te amețește,
Simți că ritmul nu-l poți ține
Și tot ea te-ncurajează:
"Nu-ți fă griji, că va fi bine!"
Și când tu ești obosit,
Dup-o zi istovitoare,
Ea, chiar de-i mai obosită,
Tot te-ntreabă ce te doare.
Cu-n zâmbet și-o mângâiere
Te-nvelește și îți spune:
"Odihnește-te, iubire,
Și-o să fii mai bine mâine!"
Ce-și dorește o femeie?
Hai serios, oare îți pasă?
Vrea să fie fericită!
Vrea să-i fie bine-acasă!
Vrea ca soțul ei să-i fie
Și prieten și iubit.
Vrea ca lui să-i fie bine,
Vrea să-l vadă fericit!
Să îi poată povesti
Câte-n lună și în stele,
Zilele să le împartă,
De-or fi bune, de-or fi rele.
Din priviri să se-nțeleagă
Și să râdă amândoi
De vreo glumă de demult
Gustată doar de ei doi.
Și acum, în încheiere,
Dacă tot n-ați priceput
Ce-și dorește o femeie,
O s-o iau de la-nceput!
Stați puțin, că am glumit!
Dragi bărbați, nu disperați!
Știm că n-aveți timp de astea
Sunteți oameni ocupati.
Ce e cu-atâtea pretenții?
Fetele-au înnebunit?
Oare ele nu observă
Că noi am încărunțit?
Nu prea mai avem răbdare
Pentru chestii... siropoase.
De stăm prea mult într-un loc
Ne-apucă dureri de oase.
Pentru voi, ai noștri soți,
Să facem un rezumat:
Ce-și dorește o femeie?
Vrea un minunat BĂRBAT!
Unul care s-o cunoască,
S-o accepte, s-o iubească,
Să-i fie mereu alături,
Lângă el să-mbătrânească.
Să se certe, să se-mpace,
Să se bucure-mpreună,
Să-și aline suferința,
Să-și facă viața bună.
Fetelor, vă spun acum,
Și cu asta-am terminat:
Îl avem chiar lângă noi
Pe-acel minunat BĂRBAT!
Doar că el s-a... camuflat
Ne iubește-n felul lui,
Așa cum numai el știe,
Așezat și liniștit,
Fără multă poezie.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț sau poezii despre ritm
Vorbitor de vânt
Am stat de vorbă iar cu vântul,
Și l-am pus gândurile să-mi țină,
L-am rugat să accepte legământul,
Și să le smulgă chiar din rădăcină.
Unele îmi sunt tăioase și grele,
Și-i cer scuze la vreun trecător,
Dacă se v-a împiedica de ele,
Căci știu ce tare rău mai dor.
Te rog pe tine viscol blând,
Să îndeplinești dorința mea,
Și să porți întreg acel gând,
Ce trebuie să ajungă doar la ea.
Poți să mângâi creste și văi,
Să-i spui de lungul drum bătut,
Și de cum pașii tăi
Au purtat al meu gând mut.
Să urli tare căci vreau ca să audă,
De-i noapte cheamă ploaia s-o trezească,
Picătura ei cea rece și udă,
De mine o să-i amintească.
Să o îmbrățișezi cu dor,
Și pe pat las-o să se-ntindă,
Căci amintirile nu mor,
Și fereastra o să îți deschidă.
Să-i spui ca urma îmi e neclintită,
Și gândul de la mine-l ai,
Sa doarmă liniștită... că-i iubită,
Și pe frunte un sărut să-i dai.
Cu restul de gânduri faci ce vrei,
Le poți risipii în bucăți mii,
Iar cele cu un strop din trăsăturile ei,
Împraștie-le în poezii.
Căci de soarele te îmblânzește,
Și la ea tu n-ai s-apuci s-ajungi,
Măcar versurile poate le citește,
Chiar de dorul nu poți să-l alungi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 iunie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre văi, poezii despre viscol sau poezii despre somn
Lutul și Olarul...
... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.
Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.
Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... să fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.
... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...
... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.
... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să strălucești la soare... și-n licărit de stele...
Mă bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.
Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
Să lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre spaimă sau poezii despre smerenie
Să nu mă cauți
să nu mă cauți... întâmplarea
a fost când eu credeam că-s moartă
dar ispășind pedeapsa vie,
am tras zăvorul de la poartă
să nu mă cauți prin pădure
tu m-ai găsit când rătăceam...
acum busola e la mine
și să mă cauți e în van
să nu mă cauți când e noapte
pe raza lunii alunecam...
am fost puțin descumpănită
acum privesc lumina iar
să nu mă cauți...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre păduri, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Plagiat!
Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înțeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, și pe deasupra, încă foarte....
Și nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată și cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...
S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Și-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...
Așa că, observați, io-s plagiat!
nainte chiar să scriu poemu-acel,
De-un clasic! Ce Rușine! Ce mișel!...
Și mă gândesc să pun mâna pe el
De nu ar fi de-un secol decedat!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre plagiat, poezii despre cărți sau poezii despre curaj
Anestezie finală
Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.
Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.
Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre moarte, poezii despre iertare, citate de Marius Robu despre frumusețe, poezii despre dorințe, citate de Marius Robu despre dor sau poezii despre anestezie