Aveți cumva vreo ''anima'' în plus?
Aveți cumva vreun suflet de vânzare, vreo rămășiță-n vreun tic-tac vetust? Mi l-a mușcat un lup la vânătoare și am rămas fără miros și gust.
Și când servesc la cină drama vieții, nu simt nimic și lacrimi nu mai curg, când mor pe rând în câte-un vers poeții și nu-mi găsesc poemele în gând...
Și vreau să strig și să mă rog la lună să nu mai plece-n zori... la felinar s-aștept ca drama asta să apună... dar ruga mea e rugă în zadar...
Și poate știți pe undeva un suflet hain și fără de afect, că n-aș mai vrea să simt nicio durere... decoru-acesta este prea infect...
Concept fictiv, o ''anima'' spectrală e sufletul ce-l credem toți etern, dar când plecăm spre marea siderală ne descompunem humă în infern...
Aveți cumva vreun suflet-hologramă, trimis de îngeri dintr-o altă lume? Aș vrea să-i pun retinele ca ramă și să îi schimb și lacrimă și nume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.